Chiasm
(cf. fr. chiasme / gr. chiasmos, "incrucisare")
Chiasmul ca figura de stil (de constructie, ori
de sunet) este o repetitie-simetrie, fonetica, sau gramaticala, sau lexicala,
constand dintr-o "dubla antiteza" obtinuta prin incrucisare de grupuri de
sunete, ori de termeni, sintagme, propozitii, fraze, dupa diferite scheme
poetice / naratologice: ab-ba, abc-cba
etc.
(Exemple: «la fluierul fluid de fluvial asalt - TLil, 64; v. supra, aliteratie; «Tremurau lucrand, / Lucrau tremurand» - Monastirea Argesului Era pe cand nu s-a
zarit / Azi o vedem si nu e La
steaua de M. Eminescu;
«Ordinea cea grea si-n armura-mi stea: eu sunt ochiul vrerii, eu sunt umbra mierii, / hrana pentru-azurul cert al Invierii Ordinea-[i celesta
arde-armura serii / nunta-n chip de nea,
Yinul-viorea / sufletul de crin intr-un trup de
stea - TUph, 33
