Existentialism
(cf. fr. existentialisme
Prin existentialism este
desemnat curentul filosofico-literar ce abordeaza existenta umana in realitatea
ei concreta, prin mijlocirea experientei imediate, descrise analitic, refuzand
gandirea abstracta, logica si obiectiva, proclamand "falimentul ratiunii logice" in favoarea "ratiunii vitale" si a adevarului particular
al experientei umane, crezand in faptul ca existenta precede esenta, "omul
fiind ceea ce se face el insusi sa fie, prin actele sale".
Se observa doua "directii" existentialiste; cea mai puternica este
directia heideggeriano-sartreeana (fundamentata in 1927, prin «Sein und
Zeit» / «Fiinta si Timp» de Martin Heidegger si in 1942, prin «L'Être et le
Néant» de Jean-Paul Sartre); cealalta este directia-Unamuno o directie "anti-atee" reprezentata de
Miguel de Unamuno (cu lucrarea «Despre sentimentul tragic al vietii», 1913), de
K. Jaspers («Filosofie», 1933), de Gabriel Marcel («Jurnal metafizic», 1927) s.
a. Inrauririle benefice ale existentialismului in literatura se vad in
«Solilocviile» lui Mircea Eliade, in «Amurgul gandurilor» de Emil Cioran, in
teatrul lui Jean-Paul Sartre, in proza lui Camus, a lui Kafka, a Simonei de
Beauvoir, in creatia lui Camil Petrescu, a lui M. Blecher, Anton Holban s.
a.
