Forme ale teatrului modern - marin sorescu - iona

FORME ALE TEATRULUI MODERN

Marin Sorescu - Iona

Incadrarea textului

 Iona se situeaza pe directia teatrului modern, existentialist si absurd, caracterizat prin :

     Personaje stilizate, esentializate

     Simboluri si teme majore (moartea, conditia umana, destinul)

 Autorul isi intituleaza opera « tragedie in patru acte »

 Piesa a fost insa considerata o parabola, un text poetic si alegoric, dar si o parodie a mitului biblic al chitului.

Subiectul

     Iona, ghinionist la pescuitul in mare, isi arunca undita in propriul acvariu, simulandu-si, prin joc, profesia. Treptat, el pierde constiinta propriei identitati si se metamorfozeaza in peste. Ca peste este inghitit de un peste enorm, la fel ca modelul sau biblic. In burta pestelui, Iona incearca sa-si invinga frica prin cuvant : « Vorbesc , sa vedem daca pot sa si tac » si prin fapta (gaseste un cutit si se joaca ). Dedublandu-se, el converseaza cu el insusi, este ironic, grav, jovial, mediteaza pe seama vietii si a mortii, trece dintr-o burta in alta, dintr-un spatiu inchis intr-altul. Isi doreste sa se mai nasca odata, ravneste la un regressus ad uterum, purificator, salvator. Iesind din burta pestelui, isi da seama ca toate lucrurile sunt pesti si ca orizontul e « un sir nesfarsit de burti ». pentru a scapa, se sinucide, spintecandu-si abdomenul, plin de speranta : « razbatem noi, cumva la lumina »

Personaje. Modalitati de caracterizare

Iona

     Erou simbolic, personaj profetic, cotemplativ, cu o constiinta active. Ironic, nu-si pierde speranta, se adreseaza pestelui cu apelativul "mustetea". Se dedubleaza, strabate un labirint al cunoasterii. Incearca sa depaseasca materialitatea lumii, starea de prizonierat, dar si propria-i materialitate.

Cei doi figuranti

     Apar pe scena fara a vorbi

     Sugereaza existenta comuna, mediocra, fara framantari.

Structura si limbaj

     Ca si celelalte piese din trilogia Setea muntelui de sare (Matca si Paracliserul) piesa are un singur personaj central. Impartirea in acte este inlocuita cu impartirea in tablouri

     Decorurile sunt simplificate

     Cautand sa-si descopere identitatea, personajul se autoanalizeaza.

     In functie de semnificatia acestei autoanalize, piesa a primit interpretari diverse (politica, absurd - existential, cabalista, freudista).