Prin sintagma franja
lirico-semantic-sincretica este desemnata "capacitatea" de sacre sensuri /
intelesuri ("vectorizari") poematice dispusa in orice cuvant (dinspre puterea
originara a vorbei, potrivit mitului despre Logos), ca in fenomenul de
interferenta luminoasa, cu alternativitate de fotoni si de "genunoni"
("antifotoni", "germeni ai intunericului"), "capacitate", bineinteles,
"disponibila" intru catharsis, "valorificabila" / "valorificata" numai de
poetii adevarati, dotati "prin nastere" cu senzori pentru asa-ceva.
Gandirea - si mai ales in orizontul cunoasterii metaforice - este
hologramatica; si astfel de "senzori-laseri pentru cosmicitate" (tinand de
capacitatea - la care se referea si B. Croce - de a revela infiorarea
cerescului in poem) nu pot fi confectionati; cei dotati cu talent / geniu ii
poseda, dar nu "ereditar", ci, daca se poate spune paradoxist,
"discontinuu-ereditar-aleatoriu".
