Glosa
(lat. glossa "cuvant care necesita explicatii")
Glosa este o poezie cu forma fixa, cu un continut
gnomic / filosofic, avand un numar de strofe egal cu numarul de
versuri-aforisme al primei strofe, plus doua, unde fiecare strofa, incepand cu
a doua, comenteaza "in evantai" un vers din prima
strofa (pe care il si contine ca vers final-strofic), ultima strofa fiind
constituita din versurile primei strofe, dispuse in ordine inversa, fara a-i
altera intelesul.
La obarsii, glosa a fost «o parodie a unei poezii, in care fiecare
vers al poeziei date era comentat ironic intr-o strofa»; «dificil de realizat, glosa este
destul de rar abordata» (DTL, 193). In literatura romana exista doua
glose: celebra Glossa de Mihai Eminescu si mai putin cunoscuta, in spiritul
esteticii paradoxismului Glossa
lui Fat-Frumos de Ion Pachia Tatomirescu, unde reverbereaza ancestralul
fond spiritual / cultural-civilizatoriu dacoromanesc prin proiectia Cavalerului
Zalmoxian (Cogaionic / Dunarean) in Fat-Frumosul mitosofic autohton ca simbol
al triumfului Binelui asupra Raului, al Luminii / Yang-ului asupra Genunii
/ Yin-ului. Glossa lui Fat-Frumos se structureaza in
sase catrene, in masura 8, pe urmatorul "cadraj" de rime: a-b-a-b // c-b-c-b // d-a-d-a // e-b-e-b // f-a-f-a //
a-b-a-b: «Langa munte vine castrul, / luminos trece colindul; /
samburii-ncolteau albastrul, / pe cand El s-a zvarcolindu. // Pe lumina,
pe-nstelare, / apa-ntunecase grindul / si spre-nalta inelare, / pe cand El s-a
zvarcolindu. // Si in sud, si in pustie, / aurul nuntise astrul, / si-n
descantece se stie , / samburii-ncolteau
albastrul. // Un sol alb, pe-ntunecime / (nu-mai Fat-Frumos stiindu-l), / ne
incearca-n adancime, / luminos trece colindul. // Si pe-o gura de lumina, /
fericit plange jugastrul, / ca in fruct nu este vina / langa munte vine
castrul // Pe cand El s-a zvarcolindu, / samburii-ncolteau albastrul; /
luminos trece colindul, / langa munte, vine castrul» (TInc, 33 / TEm, 102).
