Complementul direct - topica si punctuatia

COMPLEMENTUL DIRECT

Complementul direct este partea secundara de propozitie care determina un verb tranzitiv (locutiune verbala) sau o interjectie cu valoarea unui verb tranzitiv, aratand obiectul asupra caruia se rasfrange o actiune sau rezultatul unei actiuni. El raspunde la intrebarile : pe cine ? ce ?

Regentul complementului direct poate fi : un verb tranzitiv (Citesc o carte interesanta) ; o locutiune verbala (Am luat mereu in calcul aceasta varianta) ; o interjectie cu valoarea unui verb tranzitiv (Iata-l venind).

Complementul direct se poate exprima prin : un substantiv (sau substitut al acestuia) cu sau fara prepozitia pe ( Il admir pe Matei. De ce nu ma asculti ?) ; verb la infinitiv, gerunziu sau supin (Nu indraznea a vorbi asa. Aud tipand. Am terminat de citit.).

Coplementele directe exprimate prin substantive sau substitutele lor pot fi reluate sau anticipate prin pronume neaccentuate in acuzativ.

Reluarea este obligatorie cand complementul direct este exprimat printr-un substantiv articulat cu articolul hotarat si se afla inaintea regentului (Cartea aceasta o cumpar eu) sau printr-un substantiv propriu sau comun precedat de prepozitia pe ori prin pronume personal, posesiv, nehotarat : Pe Mihai (pe el, pe ea, pe fiecare, pe acela, pe aceea) il cunosc de mult.

Anticiparea are loc atunci cand complementul direct este exprimat prin pronume personal accentuat in acuzativ, pronume posesiv, demonstrativ sau nehotarat si este asezat dupa regent : L-am vazut pe el (pe acesta, pe fiecare, pe al nostru).

Topica si punctuatia

Complementul direct poate sta atat dupa regent, cat si inaintea lui. Cand se afla imediat dupa regent, nu se desparte prin virgula ; asezat inaintea lui, se desparte sau nu prin virgula dupa gradul legaturii lui cu regentul.

Pe Mihai l-am vazut ieri (nu pe altcineva).

Pe Mihai, l-am vazut ieri.