![]()
Literatura
Hiperbola - figura de stil ca exagerare in sensul maririi ("macrocosmizarii"), ori al micsorarii ("microcosmizarii")Hiperbola (cf. fr. hyperbole Prin hiperbola este desemnata figura de stil ce consta intr-o exagerare in sensul maririi ("macrocosmizarii"), ori al micsorarii ("microcosmizarii") "dimensiunilor" / "trasaturilor" unei fiinte, ale unui lucru, ale unui fenomen etc., spre a potenta intru catharsis mesajul. In sensul "macrocosmizarii" dimensiunilor protagonistului din balada Pasa Hassan de G. Cosbuc, semnalam o memorabila hiperbola spatial-sinestezica, la care contribuie atat ritmul amfibrahic, sugerand "galopul", cat si aliteratia (constituinsu-se din repetitia sonantelor lichida si vibranta, -l- / -r-, ori a consoanei constrictiv-dentale, z-, in fata vocalelor -a- / -u-, sau chiasmarea: -ur-ru- etc.: «zalele-i zuruie crunte»): Salbatecul voda e-n zale si-n fier, / Si zalele-i zuruie crunte, / Gigantica poart-o cupola pe frunte, / Si vorba-i e tunet, rasufletul ger, / Iar barda-i din stanga ajunge la cer, / Si voda-i un munte; in sensul "microcosmizarii" dimensiunilor, hiperbola opereaza monumental-romantic in nuvela Sarmanul Dionis de Mihai Eminescu (tabloul transformarii Terrei intr-un bob de margaritar albastru pentru salba iubitei sale): «El isi intinse mana asupra pamantului. El se contrase din ce in ce mai mult si iute, pana ce deveni, impreuna cu sfera ce-l incungiura, mic ca un margaritar albastru stropit cu stropi de aur si cu-n miez negru. () Il lua si, intorcandu-se, atarna in salba iubitei sale albastrul margaritar
|