ION caracterizare

ION ~caracterizare~

Personajul principal masculin al romanului omonim este Ion al Glanetasului, fecior sarac din satul ardelenesc Pripas.

In crearea personajului sau, Rebreanu utilizeaza in special tehnici ale realismului. Ion capata in roman o configuratie clara a identitatii atat de reala incat poate face concurenta starii civile. Autorul are grija inca de la inceputul romanului sa-l integreze pe Ion intr-un mediu si sa furnizeze informatii detaliate despre biografia eroului: istet, harnic, dar sarac.

Din hora duminicala se desprinde personajul central al romanului, Ion, care prin gesturi, atitudine si fapte, este caracterizat indirect: violent (se ia la bataie cu George Bulbuc), orgolios (resimte puternic rusinea de a fi desconsiderat de Vasile Baciu), ambitios (acorda mai multa atentie Anei), impulsiv (nu-si stapaneste pornirile violente in raport cu George Bulbuc).

Eroul lui Rebreanu pare a fi stapanit de doua patimi care-i vor pregati sfarsitul tragic: Glasul pamantului si Glasul iubirii. Prin remarcile facute de narator: "Pamantul ii era drag ca ochii din cap","pamantul i-a fost mai drag ca o mama" personajul devine un individ controlat de instincte primare, dar o victima a mentalitalitatii de atunci potrivit careia a avea pamant era echivalent cu a fi respectat si a detine puterea.

Daca Eugen Lovinescu spunea ca:"Ion este expresia instictului de stapanire a pamantului in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si o vointa imensa", George Calinescu considera dimpotriva ca: "lacomia lui de zestre e centrul lumii si el cere cu inocenta sfaturi dovedind o ingratitudine calma. nu din inteligenta a iesit ideea seducerii ,ci din viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse". Oricare ar fi imboldul dat personajului in scopul seducerii Anei, fata cea mai bogata din sat, cert este faptul ca Ion aplica o strategie de intrare in posesia pamantului acesteia, incununata de succes in urma mult asteptatei nunti.

Capitolul "Zvarcolirea" indica o prima ipostaza a personajului, care, privind campurile lui Vasile Baciu, se simte mai mult ca oricand indreptatit sa le revendice pentru a-si potoli setea de avutie.Framantat de dorinta de a avea pamant ,cat mai mult,Ion isi alimenteaza obsesia pentru acumularea materiala in aceasta scena prin infruntarea dintre om si pamant in urma careia este clara suprematia omului asupra celui din urma.Pasajul din punct de vedere stilistic contine un numar mare de personificari ceea ce sporeste cei sporeste expresivitatea transformand momentul intr-unul simbolic in care se celebreaza un ritual mistic al posesiunii:"Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului , ca o chemare coplesindu-l".Acestei scene ii corespunde o alta in capitolul "Sarutarea"din secventa aII-a; pesonajul este vazut intr-o alta ipostaza, aceea de invingator , caci planul i-a reusit si ambitiile sale au fost incununate de triumf. Momentul este marcat si el printr-o suita de personificari in conflictul dintre om si pamant; astfel pamantul este la fel de viu ca si omul ,iar personajul reactioneaza neobisnuit la vederea acestuia:"il cuprinse o pofta salbateca sa imbratiseze humaapoi incet fara sa-si dea seama se lasa in genunghi isi cobora fruntea si-si lipi buzele de pamantul umed"

Spre deosebire de alti eroi de romane Ion este construit de Rebreanu din "lumini si umbre". Astfel imaginea acestuia este diferita in functie de cel care caracterizeaza personajul. Acest lucru se vede in relatia cu celelalte personaje. Familia Herdelea,respectiv Zaharia Herdelea il considera drept silitor si cuminte,istet,insa Vasile Baciu nu inceteaza sa-l defaimeze ,aruncandu-i vorbe grele : "sarantoc", "talhar", "fleandura".

Ion este un personaj complex care, pe fondul unor calitati precum energie, pricepere, harnicie, acumuleaza tot mai multe defecte guvernate toate de ambitia nemasurata pentru pamant. Trasaturile negative ale personajului vor avea urmari si asupra celorlalte destine din carte, caci atitudinea rece, distanta fata de Ana o conduce pe aceasta catre spanzuratoare, iar indiferenta fata de copil va duce la moartea acestuia. Ion va influenta si destinul cuplului George Bulbuc-Florica. Finalul ii oferta eroului un sfarsit pe masura vietii zbuciumate, dar si in spiritul eticii, caci un personaj care a adus nefericire in jurul lui nu poate sfarsi decat tragic. George Calinescu il cataloga pe Ion ca: "bruta care a batjocorit o fata, i-a luat averea, a impins-o la spanzuratoare si a ramas in cele din urma cu pamant". Nici macar incercarea de a reveni la fosta iubita Florica si de a reconsidera iubirea lui fata de aceasta nu-l salveaza pe Ion de la moarte.

Sfarsitul eroului naste mai multe controverse, de-a lungul timpului existand mai multe interpretari ale acestuia. Moartea personajului nu poate fi pusa in legatura cu atitudinea moralizatoare a autorului care vrea sa-si pedepseasca eroul pentru lipsa de echilibru si cumpatare. Rebreanu este un autor modern si mai degraba putem inclina catre un sfarsit aflat in acord cu evolutia subiectului. De asemenea trebuie avut in vedere si rolul de erou tragic al lui Ion predestinat unui sfarsit spectaculos , daca ne gandim la varianta ca el sa nu fie vinovat in totalitate de nedreptatiile comise , dimpotriva soarta este raspunzatoare pentru aceasta.

Prin acest personaj, Rebreanu reuseste sa surpinda mentalitatea satului ardelenesc de la inceputul sec. XX, caci mediul are un rol foarte important in hotararea destinului personajului.