Suprarealism
(cf. fr. surréalism; supra- -realism
Suprarealismul este un curent literar care s-a
infatisat, intre anii 1922 si 1924, ca o a doua fata a medaliei dadaismului romano-elvetian,
mondializandu-se pe via Bucuresti - Zürich - Paris, curent ivit la primul
manifest semnat de André Breton si dominand apoi mai "toata avangarda" poeziei
din secolul al XX-lea, prin promovarea urmatoarelor principii: (1) exprimarea
functionarii gandirii "prin viu grai", "prin cuvantul scris", ori "prin orice alt
mod", ca "automatism psihic pur" (potrivit "primului manifest"); (2) "dicteul
gandirii lipsit de orice control al ratiunii, in afara oricaror preocupari
estetice sau morale"; (3) credinta "in realitatea superioara", "in
atotputernicia visului", "in jocul dezinteresat al gandirii"; (4) "in numele
primatului inconstientului" se deschide lupta "impotriva edificiului artistic
al ratiunii / logicii", "impotriva formelor sclerozate, institutionalizate, ale
culturii, ale societatii" etc.; (5) suprarealitatea (dupa al doilea manifest)
este un punct al spiritului unde "viata si moartea, realul si imaginarul,
trecutul si viitorul, comunicabilul si incomunicabilul, ceea ce este sus si
ceea ce este jos"etc. inceteaza sa-si mai releve contradictiile, "impacandu-se";
(6) cultivarea "violentei constant-universale", "a revoltei absolute", "a
nesupunerii totale"; (7) "refuzarea traditiilor, precursorilor" etc.; (8) o
imperioasa "ocultare profunda, veritabila" ; (9) "dezintegrare" prin
"dereglarea simturilor, halucinatie voluntara" si "spargerea universului"; (10)
recristalizarea fireasca de dupa "dezintegrare"; etc.
Procesele de "dezintegrare", totusi, sunt urmate (logic /
dialectic), "dupa aceiasi suprarealisti" (dar "mai putin declarat"), de
realcatuirea unui univers nou / proaspat, «prin "scrierea automata", "delirul"
metodic, "umorul obiectiv" si "umorul negru", prin exercitiul vointei de
metamorfoza, descoperirea "obiectelor suprarealitatii", explorarea fenomenelor
onirice», revelarea zacamintelor «inconstientului cosmic», crearea de «noi
modalitati de comunicare» (DTL, 428), ingemanarea stiintelor si artelor
intru "revolutionarea existentei umane". Intre cei mai de seama reprezentanti
ai suprarealismului predomina poetii, raliindu-li-se si cateva nume geniale din
perimetrul artelor plastice: Guillaumme Apollinaire, Louis Aragon, Antonin
Artaud, P. Benjamin, Geo Bogza, André Breton, Salvador Dali, Paul Eluard, Max
Ernst, André Masson, Gellu Naum, Constantin Nisipeanu, Sasa Pana, Stephan Roll,
Philippe Soupault, Virgil Teodorescu, D. Trost, Tristan Tzara, Ion Vinea,
Ilarie Voronca s. a. (v. supra -
avangarda / avangardism, dadaism, modernism resurectional, paradoxism etc.).
