Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica




Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Legendele Greciei Antice - legendele Olimpului - zei si zeite



Legendele Greciei Antice - legendele Olimpului - zei si zeite








In prefata editiei din 1972 la Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, Demostene Botez nota: “Legendele Olimpului respirau greu de batranete – Alexandru Mitru le-a intinerit, le-a dat suflul proaspat al vietii si talentului sau, facand din ele simboluri de totdeauna ale nazuintei omului de a se depasi pe sine”. Este si principale calitate a acestei rescrieri, si readaptari a legendelor Greciei Antice, reinviate cu suflu nou de scriitorul roman.

Vechii greci au facut accesibile principiile morale sau filosofice, cunostintele lor despre lume, intr-o prima incercare de sistematizare logica prin umanizare, in domeniul mitologiei. Este si procedeul la care face apel Alexandru Mitru, pentru a ne familiariza cu imaginea complexa a lumii Greciei Antice, printr-o dramatizare episodica si o succesiune logica a miturilor.

Punctul de vedere predominant in dezvoltarea diferitelor teme este moral, legendele recastigandu-si astfel functia educativa de la inceputuri.

Legendele Olimpului debuteaza, cronologic, cu geneza universului, tema cuprinsa in legenda Zeitei Gheea.

Mai intai a aparut Haosul – Zeita Gheea – mai precis Pamantul desprins din Haos se impreuneaza cu cel dintai barbat, Uranus (cerul plin de stele), uniune in urma careia au rezultat sase baieti si sase fete, numiti Titani. Cel mai mare dintre fii este Oceanul, iar cel mai mic, Cronos (Timpul). Dupa Ocean vin cei trei cicloni, fauritorii de fulgere, trasnete si tunete, ceilalti trei frati sunt Hecatonthirii (monstri cu o suta de brate) si apoi, alte aratari monstruoase.



Tema confruntarii pentru putere intre familiile nobile leaga cele trei subcapitole ale partii intai, cu titlul Legendele zeilor, iar schimbarea familiei dominatoare se produce prin viclenie, violenta si impunerea fortei.

Tema timpului care macina totul este ilustrata prin mitul zeului Cronos care isi inghite propriii fii pentru a-i scuti de viitoarele pericole. O alta tema reinviata de Alexandru Mitru in Legendele zeilor este tema destinului, Moira cea neinduplecata, careia i se supun nemuritorii zei si muritorii pamanteni deopotriva; apare, de asemenea, motivul celor trei ursitoare, care deapana firul vietii fiecarui muritor.

Cu rol repetitiv, e fructificata in mai multe legende tema raspandirii faptelor bune si a curajului, rasplata fiind fie realizarea unei dorinte, fie castigarea statutului de nemuritor prin metamorfozarea eroului intr-o constelatie, sau primirea in Olimp. Olimpul are ca model organizatoric vechile ginte grecesti: lumea impartita in trei, stapanita de trei zei, dintre care Zeus – stapanul boltei ceresti, Poseidon – stapanul apelor si Hades – stapanul locurilor subpamantene, al Infernului. Ierarhia zeilor cuprinde doisprezece olimpieni, urmati de o pleiada de alte zeitati mai marunte.

Legendele inglobeaza explicatii referitoare la diferitele fenomene si forte ale naturii, printre care este inclusa si povestea potopului, care apare si in mitologia altor popoare (cea mai veche versiune apartine Epopeii lui Ghilgames).

Suparat pe oameni, pe nesupunerea lor, Zeus acopera pamantul de ape. Deucalion, fiul lui Prometeu si sotia sa Pira, fiica Pandorei si a lui Epimetru, sunt unicii supravietuitori ai diluviului, gratie sfatului dat de Prometeu. Ei recladesc omenirea aruncand in urma lor pietre, oasele strabunicii lor, zeita Gheea.

Ultima parte cuprinde un grupaj de legende cu tematica moralizatoare: zeii sunt descrisi ca fiind neinduratori, vicleni, plini de iubire, in vreme ce pamantenii dau dovada de maiestrie in cantec sau in mestesug (Arachneea, Marsias, Antigona, Dafne etc.).

Tot aici intalnim legenda lui Eros si a Psihéei, care are corespondent si in folclorul romanesc.

Esentiale pentru definirea mentalitatilor grecilor antici sunt ideile legendelor care nareaza lupta dintre Atena si Poseidon pentru suprematia asupra orasului Atena si mezalianta lui Hefaistos cu Afrodita, zeita frumusetii. Prima din aceste legende ne impartaseste optiunea lor pentru intelepciune si bunastare, pentru liniste si pace, prin alegerea darului Atenei – maslinul, care este si astazi un simbol al pacii.


A doua legenda enunta ideea ca “ . munca pereche e cu arta, deci si cu frumusetea”: uratul Hefaistos se casatoreste cu zeita frumusetii.

O importanta aparte o prezinta si descifrarea unor simboluri care s-au transmis de-a lungul timpului si continua sa circule si astazi: cornul abundentei (simblul belsugului, in mitologie estre cornul caprei care l-a hranit pe copilul Zeus); porumbelul (simbolul dragostei si tandretei); vulturul (simbolul puterii); ramura de maslin (simbolul pacii); Tetis si Atena (simboluri ale intelepciunii si prudentei), concentrarea relelor trimise pe pamant (cutia Pandorei) etc.

Prometeu, una din cele mai frumoase figuri legendare ale lumii, cel care a daruit focul oamenilor, ramane un simbol al luptei pentru dreptate, un simbol al prudentei, al fortei creatoare si al spiritului de sacrificiu.

Titanul Prometeu este primul care se gandeste sa dea viata unei fiinte care sa-si aproprieze si sa foloseasca toate lucrurile minunate ale lumii, fiinta pe care o creeaza din lut si apa clara de izvor. La rugamintile sale, Atena il daruieste pe om cu ratiune si intelepciune.

Zeus nu e insa satisfacut de aparitia unei fiinte asemanatoare zeilor si hotaraste ca omul sa i se supuna si sa-l magnifice. Obligatiile muritorilor fata de zeii Olimpului se vor stabili la adunarea de la Necona, unde se decide ca pamantenii trebuie sa-i slaveasca pe zei, sa le ridice temple si altare, sa organizeze serbari si jocuri in onoarea lor. Viclenia titanului Prometeu, care face o gramada mai mare din oase, carne si copite acoperite de grasime, si una mica, din carnea macra, invelita in piele, isi atinge scopul: din lacomie, Zeus alege portia mai mare, iar oamenilor le ramane portia mai mica, cu carnea buna, iar Zeus se face de ras inaintea supusilor sai.

Focul, care ardea numai in cetatea Olimpului, era elementul de care oamenii aveau cea mai mare nevoie; Prometeu ii cere lui Zeus sa-l imparta si muritorilor, dar acesta il intampina cu refuz. Iarasi siretenia devine singurul mod de a obtine ceva: Prometeu fura intr-o noapte focul din fieraria lui Hefaistos, ascunzandu-l intr-o tulpina verde de soc.

Zeus, care ar fi vrut sa trimita focul pe pamant doar pentru a pedepsi pe locuitorii lui, sub forma fulgerelor si traznetelor, semne ale dominatiei, ale puterii absolute, se razbuna mai intai pe oameni si apoi pe Prometeu insusi. Hefaistos primeste ordin sa alcatuiasca din lut moale prima femeie, pe care zeii si zeitele o inzestreaza cu toate calitatile omenesti. De la stapanul Olimpului, marele Zeus, ea primeste o cutie plina cu daruri pentru viitorul ei sot.



Ajunsa printre muritori, Pandora ii cucereste cu frumusetea ei deosebita, iar Prometeu (“prevazatorul”, in lb. greaca) ii sfatuieste sa se fereasca de darurile lui Zeus, banuindu-l de intentii necurate. Insa Epimetru (“neprevazatorul”), luand-o pe Pandora de sotie, nu il asculta, deschide cutia si din ea se revarsa toate nenorocirile si relele. Inspaimantat, Epimetru se grabeste sa inchida cutia in care nu mai ramasese decat speranta, singurul ajutor dat muritorilor.

Prometeu isi primeste si el pedeapsa: e inlantuit pe varful Elbrus de Hermes si Hefaistos impreuna de zeitele Viclenia si Violenta, cu un piron infipt in piept, torturat pe vesnicie de vulturul lui Zeus, trimis sa-i manance zilnic cate o bucata din ficat.

Prometeus isi duce povara pedepsei impacat la vederea binefacerilor pe care le adusese focul lui, oamenilor:

“Iara pe stanca Prometeu sta neclintit si fara teama,

Inlantuit, si ii raspunde:

- Nu m-ai invins deloc stapane . Oamenii au sa vietuiasca si peste mii si mii de ani .

Tu, insa, Zeus, vei pieri . ”.

Mitul lui Prometeu se desprinde de restul volumului, prin forta sugestiva si stralucire, devenind astfel nucleul volumului de legende. Atributul major este dramatizarea, prin recurgerile frecvente la dialog, la proza ritmata care marcheaza momentele de maxima tensiune.

Notele de la finalul legendelor explica, completeaza sau detaliaza naratiunea, aducand un plus de date si informatii exacte, consideratii filosofice, istorice, referiri la transpunerea miturilor in artele tuturor epocilor si popoarelor lumii.

Partea a II-a Legendele eroilor

In continuare, Alexandru Mitru dezvolta legende si mituri pe care imaginatia greaca le-a creat in jurul unor eroi care, spre deosebire de zei, au trait in realitate, iar interpretarile fictionale nu au facut altceva decat sa le exacerbeze personalitatea. Zeii erau fapturi plasmuite doar de imaginatie, dar punctul de pornire il reprezentau realitati omenesti concrete. Ahile, Menelau, Ulisse au fost oameni reali care au luptat la zidurile Troiei, pe cand Zeus nu a existat niciodata.

In legendele eroice asistam la o tensionare a tuturor fortelor fizice si psihice ale pamantenilor, in telul lor de a-i infrange pe dusmani si de a inalta viata si demnitatea omului deasupra stapanitorilor tiranici. In gandirea greaca, Zeus domnea capricios si maiestuos in cetatea Olimpului, iar pe pamant, eroul Heracle, care infruntand mania Herei, a ucis monstri si nelegiuiti, a fost considerat vrednic de a trai printre zei. Curajul, darzenia si spiritul de sacrificiu sunt trasaturile comune tuturor eroilor legendari.

Legenda lui Tezeu spune ca civilizatorul din Atica a fost incurajat de ispravile lui Heracle. Ca si el, luptatorii din Troia ii vazusera si-i admirasera pe faimosii lor comandanti (Ahile, Ulisse, Menelau, Nesto) pe campurile de lupta, iar faptele lor de vitejie capatau proportii nebanuite in mintea a mai multor siruri de generatii.

Putem observa ca legendele eroilor se impart in cateva categorii: legende nascute pe pamantul Greciei, inaintea razboiului troian, legende create in regiunea Asia mica, in legatura cu razboiul Troiei, in jurul unor eroi veniti din vechea Elada, si legende ivite dupa si sub influenta legendelor razboiului Troiei. Multe dintre primele legende au suferit influentele legendelor razboiului troian. Razboiul Troiei a fost evenimentul istoric care a contribuit intr-o mare masura la alterarea continutului faptic si la estomparea coordonatelor lor cronologice.

Ca si Legendele zeilor, Legendele eroilor au contribuit la imbogatirea cunostintelor si educatia a generatii de copiii, oferindu-le modele de lupta, modele caracteriale si comportamentale antice, in care, pornind de la realitati sigure, se sugereaza, mitologic, dorinta de mai bine si mai frumos.








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2021 - Toate drepturile rezervate -|

Literatura



Carti
Gramatica
Poezii

Esee pe aceeasi tema


Paul Verlaine (1844 – 1896) - biografie
Legendele Greciei Antice - legendele Olimpului - zei si zeite
Legenda in universului traditional romanesc



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.