Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica




Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Parodie - o imitatie cu accente ironice / satirice in punctele vulnerabile



Parodie - o imitatie cu accente ironice / satirice in punctele vulnerabile


Parodie

(cf. fr. parodie < lat. parodia < para-, „alaturi“, + -ode „cantec“)


Parodia desemneaza o imitatie cu accente ironice / satirice in punctele vulnerabile, a unei creatii considerata de expertii in materie si de autor in randurile valorilor „unice“, „incontestabile“ si „indiscutabile“, „imitatia“ avand chiar o „bataie mai lunga“, vizand critic un intreg fenomen artistic, ori un sistem anacronic, o intreaga stare proasta de lucruri etc. 


In literatura romana, specia este bine reprezentata, de la I. L. Caragiale, G. Toparceanu s. a., la Marin Sorescu, Efim Tarlapan s. a. Volumul de debut al lui Marin Sorescu, Singur printre poeti publicat in 1964, volum continand numai parodii, se constituie intr-o „subtila“ critica a „roadelor“ politicii stalinist-culturale in perimetrul literaturii din epoca proletcultismului. O arhitrambitata „ars poetica angajata“ a lui Mihai Beniuc – Cand voi izbi odata eu cu barda / Aceasta stanca are sa se crape / Si va tasni din ea suvoi de ape ! / Baieti, aceasta este arta ! –, analizata in toate manualele scolare, in toate cursurile universitar-filologice etc., memorata de zeci de promotii, impusa tuturor din pozitia politica foarte inalta a autorului (doctor in psihologia animalelor, atasat cultural al Romaniei la Moscova, intre anii 1946 si 1948, deputat in Marea Adunare Nationala = „Parlamentul Comunist din Romania“ si presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania, intre anii 1949 si 1965), devine in viziunea parodic-soresciana o „inundatie“, sugerand de fapt „stihial-acvaticul“, „potopul“: Cand voi izbi cu barda eu, profund, / Aceasta stanca are sa se crape / Si va tasni din ea suvoi de ape / Baieti: pazea ca va inund. ( SSin . Ilustram specia cu trei parodii – dupa Alain Bosquet, Nichita Stanescu si Marin Sorescu – si cu o autoparodie, «Ciber-Pegas», din volumul «Academia Aricilandiana» de Ion Pachia Tatomirescu. Parodia «Note pentru un plural», dupa poetul francez, Alain Bosquet, are drept motto un vers din textul parodiat, «Un chęne allait se souvenir»: Un brontozaur era gata sa-si aduca aminte. / Un magar se visa calare pe filosof, / intre doua capite egale, de iarba. / Un ocean iubea o balena albastra / mai tare de cat e voie sa iubesti. / Lavei sale tematoare, / vulcanul isi povestea copilaria. / O mlastina avea nenumarate inimi. / Pur si simplu, pe trotuar, / un castan foarte verde / nu accepta moartea in vreun chip. // Mai sensibili ca elicopterul prezidential. Parodia «Cotiga» de Ion Pachia Tatomirescu, la «Quadriga» de N. Stanescu, poema publicata in volumul «Dreptul la timp» (1965), are ca motto primele doua si ultimele doua versuri ale poeziei respective – «Suiera o cvadriga pe campia / secundelor mele. / () / alearga-n afara, alearga-n afara / si nu se mai vad.»; umorul fin provine din „discrepanta“ angajata – prin titlu – intre latinescul quadriga, din care, intr-adevar, a rezultat romanescul apelativ cotiga, dar si din substituirea quadrigii de catre „locomotiva cu aburi“: Suiera o locomotiva cu aburi pe campia / secolelor mele. / Are mai multi cai, are doi luptatori. / Unul e cu ochii-n flacari si-n carbuni, altul / ca Fat-Frumos cu ochii in lacrima cerului. / Unul isi tine inima inainte, in caii de fier, / altul si-o taraste peste pietrele colturate, / in urme / Unul strange fraiele cu mana din cap, / altul tristetea, intre masele. / Unul e neclintit ca sarmele si ca tevile / prin care curg amintirile celuilalt. / Suiera o cotiga pe campia / locomotivelor mele. / Are cai negri, are doi luptatori. / Unul isi tine viata in vulturi de fum, / altul isi tine aburariul in rotile rostogolite / si caii alearga pana cand sparg cu boturile / ceasul meu „Poliot“, / alearga-nauntru, alearga-n afara / si nu se mai zaresc decat sinele / pe care suiera o alta locomotiva / de data asta, electrica, incat / nu se mai vad cei doi luptatori din front Parodierea poemului «Melcul» de Marin Sorescu atrage discret atentia asupra originalei ecuatii poetice a firescului, care i-a adus genialului dacoroman-bulzestean circuitul universal, din Japonia pana-n Patagonia: Ieri, la scapatatul / programului de la magazinul «Fier Lucrat», / mi-am cumparat / un tirbuson / pentru extras idei / din dopurile de pluta. // Azi-dimineata, / un melc / statea pe tirbuson, / cu ochii in miere de mai, / cu coarnele-n piept, / privind fix in el / si izbindu-ma cu elicea-ntrebarii: / « Domnule, / cine ti-a dat stang-dreptul, / de a-ti insusi licenta / cochiliei mele. Autoparodia «Ciber-Pegas» de Ion Pachia Tatomirescu pare a fi un soi de „satira duhului meu“, dar sageata ironiei se fixeaza-n aporia lirismului: Am cal supersonic, de rasa, / face sarituri peste casa, / peste munti, peste natii, / peste rifturi, peste baobabi-constelatii! / Calul meu are parul alb, ochii rosii, / copitele lui emana raze infrarosii, / merge pe orizontala, pe verticala, / peste Pacific face doar o escala! / Nu bea, nu mananca, e pasnic, / am, cum se zice, „cal strasnic!“ / Poetii cu cai va pot spune mai mult / de-aceea-s dispus sa-i ascult / «Calu-mi cu aripile flintelor / galopeaza pe zidul cuvintelor / amprentele copitelor pe consoane de fan, / chiar dupa taifun, aprinse raman»; «Ma duce-n toate partile, / stie singur unde sunt portile / c-a tot galopat prin urechea universala: / arta hipica-i o mare scofala // «Eu n-am Ducipal – ar fi fost prea banal! / Am Ciber-Pegas, dar de-ar fi si un cal





Intre «categoriile estetice ale epitetului», se retin in primul rand epitetele apreciative («umbra mareata» La mormantul lui Aron Pumnul; «inimi batrane, urate» Epigonii etc.) si epitetele evocative morale / fizice: «veselul Alecsandri» Epigonii «placerile sirete» Povestea magului calator in stele «ura cea mai cruda» Rugaciunea unui dac «luna argintie» etc.); mai exista: epitet ornant („generalizator“: lumea-i vesela si trista; viata amara etc.),






Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2021 - Toate drepturile rezervate -|