Tip
(lat. typus cf. fr. type
Prin tip este desemnat
personajul ce intruchipeaza "in cel mai bun mod", "complex", "cu forta
expresiva", atat caracterele / trasaturile indivizilor dintr-o categorie /
serie, rod al stilizarii unor "elemente generale ale comportamentului uman",
cat si trasaturi proprii, unice, originale, facandu-l memorabil, inconfundabil,
in fata tuturor celorlalti din serie, ceea ce-i justifica rostul, fiintarea
estetico-literara.
Tipurile literare sunt nenumarate (noi prezentand aici doar 55):
apaticul, arivistul, artistul, boierul "urbanizat" / "monden", boierul vechi /
autohton, boierul venetic, burghezul, cautatorul-de-adevar,
cautatorul-de-dreptate, ciocoiul, colericul, copilul nazdravan,
copilul-demonic, copilul-harnic, copilul-minune, copilul-sarac, copilul-zeu,
cotoroanta (avarul-feminin, sau "baba absoluta"), criminalul-in-serie,
directorul scolii, disimulatul, flegmaticul, fratele vitreg, gangavul-politic,
grobianul, impostorul, incestuosul, indecisul, infatuatul, inspectorul,
mosierul, mucalitul, narcisistul, orfanul, patronul, politaiul,
politicianul-demagog, proletarul, proprietarul casei, prostovanul,
provincialul, saracul, savantul, sclavul, senilul, slujitorul-viclean,
tatal-avar, targovetul / targoveata,
tip-expresionist-intruchipand-ideea-de-biserica,
tip-expresionist-intruchipand-ideea-de-curent-religios (bogomilismul),
tip-expresionist-intruchipand-ideea-de-mester-de-geniu,
tip-expresionist-intruchipand-ideea-de-seism / cataclism tectonic,
tipul-grotesc, tradatorul-specializat, tuberculosul, taranul etc. Astfel de tipuri fac obiectul de cercetare al tipologiei literare (infra).
