Psalm
(cf. gr. psalmos
Psalmul este specia liricii religioase in care
eul intra in dialog cu Dumnezeirea, fie in formula unei cereri / rugi
(rugaciuni), fie in formula elogiului / multumirii, drept urmare a implinirii
cererilor / rugaciunilor anterioare.
Filonul aurifer al psalmului autentic-dacoromanesc este
"inaugurat" de Dimitrie Barila Dosoftei (1624 - 1693), autor - din anul 1673 -
nu numai al "psalomilor lui David", tradusi, apoi turnati in versuri
(«Psaltirea in versuri»), ci si al celor «patru parechi de stihuri», "scornite"
de mitropolitul dacoroman intru "pravirea" celui de-al 132-lea psalm davidian: Cine-si face zid de pace, / Turnuri de fratie, / Duce
viata fara greata / 'Ntr-a sa bogatie. / Ca-i mai buna depreuna / Viata cea
frateasca / Decat arma ce destrama / Oaste
viteljeasca. («Cine-si face zid de pace» / «Psalomul 132-a» de Dimitrie
Barila Dosoftei). Capodopere ale speciei intalnim si la Alexandru
Macedonski (1854 - 1920): Doamne, toate sunt
prin Tine: / Si averea, si puterea, / Fericirea, mangaierea: / Ce ne trebuie
stii bine. / Dai cu dreapta socotinta / Multumiri si suferinta: / Lui Iisus
i-ai dat o cruce / Ca stiai c-o poate duce; / Cand dureri ne dai si noua, / Ne
dai plansul ca o roua; / Cand dai marilor putere, / Nu le dai nici o placere, /
Cand dai railor cruzime, / Dai blandete la victime. / Esti puterea inteleapta /
Si justitia cea dreapta; / Fa oricand ce vrei din
mine. // Doamne, toate sunt prin Tine («X.
Doamne, toate» de Al. Macedonski); revolutionarea speciei se datoreaza insa
lui Tudor Arghezi (1880 - 1967).
