Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica




Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
INCEPUTURILE LITERATURII CULTE (primii scriitori "profesionisti")



INCEPUTURILE LITERATURII CULTE (primii scriitori "profesionisti")


APPIUS CLAUDIUS CAECUS

E considerat "precursorul" literaturii latine culte (sfarsitul secolului al IV-lea - inceputul secolului al III -lea i.e.n.) Facea parte din vechea familie aristocratica a Claudiilor, sau, cum se exprima Jean Bayet, din "veche si trufasa nobilime sabina" (Literatura latina, p. 45). Cognomenul l-a capatat la batranete, cand si-a pierdut vederea. La Arretium s-a gasit o copie a elogiului al carui original se afla in forul lui August din Roma: "Censor consul bis dictator interrex III praetor III aedilis curulis II quaestor tribunus militum." De aici aflam ce functii politice a indeplinit. A fost consul in 307 si in 296 i.e.n. In 312 a fost censor, calitate in care a facut mari lucrari edilitare: a adus apa la Roma si a construit soseaua care-i poarta numele, Via Appia.


Face figura de "condotier" (cf. A.Rostagni, Storia della letteratura latina, p. 58). Desi cu ascendenta patriciana, a fost un reformator cu orientari democratice, in favoarea plebei si chiar a libertilor. Jean Bayet considera politica lui aproape "revolutionara". (Literatura latina, p. 45). A acordat libertilor drept de cetatenie, afectand astfel componenta si efectivul cetatenilor romani. A revizuit lista senatorilor, facand sa fie admisi in senat si fii de liberti, spre indignarea aristocratilor. Plinius cel Batran relateaza (Naturalis Historia, XXXIII, 6, 1) ca un fiu de libert, Cn. Flavius, secretarul lui Appius Claudius, a ajuns edil curul si in 305, la indemnul chiar al protectorului sau, a publicat lista zilelor faste, care fusese pana atunci cunoscuta doar catorva oameni cu influenta. Totusi, democratismul lui avea limite: s-a ferit sa acorde prea multe privilegii plebeilor, aparand privilegiile clasei din care facea parte. A votat impotriva legii Ogulnia, care prevedea accesul plebeilor la rangurile pontificale si s-a impotrivit cu inversunare ca un plebeu sa ajunga consul, dupa cum arata Titus Livius (Ab Urbe Condita, X,15,8). A participat la razboaiele cu sabinii, samnitii, etruscii. Spre sfarsitul vietii, batran si orb, era respectat ca un om politic plin de merite. In 279, dupa batalia de la Heracleea regele Pyrrhus a cerut pace si a trimis ca ambasador la Roma pe Kineas. Appius Claudius si-a facut aparitia in senat, pledand vehement impotriva acceptarii propunerilor de pace. A militat pentru continuarea razboiului in vederea cuceririi intregii peninsule.




Ca scriitor, s-a manifestat ca un poligraf (interesat de mai multe genuri literare), dar cu clara propensiunea spre sfera pragmatica, a eficientei scripturale. Discursul lui impotriva pacii cu Pyrrhus era cunoscut inca in vremea lui Cicero. De fapt, chiar mai inainte, poetul epic Ennius i-a dat o remaniere poetica si l-a inclus in epopeea sa Annales

Jean Bayet a subliniat orientarea spre elenism a scriitorului, observand ca elenismul lui era complex, comporta atractia personala catre pitagoreism, filozofia cu tendinte aristocratice si religioase din Grecia Mare si de asemenea o inclinatie specifica plebei, spre forme de cult mai elenizante (dovada modul de organizare a sanctuarului roman al lui Hercule). Elenismul lui a luat si forma intentiei politice de a orienta viitorul Romei spre sudul peninsulei. "Patriotismul si gusturile lui se imbinau intr-o admirabila previziune: dar indrazneala lui innoitoare le parea celor din casta lui o profanare."(Bayet, Op.cit., p. 45)


A compus Carmen de moribus sau Sententiae, culegere de maxime in versuri saturnice, din care s-au pastrat doar cateva scurte fragmente, de exemplu proverbele "fabrum esse suae quemque fortunae" (fiecare e fauritorul propriei soarte) sau "amicum cum vides obliviscere miserias" (cand vezi un prieten, uiti de necazuri). Cicero a numit (Tusculanae Disputationes, IV, 4) aceste versuri "pitagoreice", prin analogie cu "versurile de aur" atribuite lui Pitagora. Rostagni opi­neaza ca sententele lui Appius trebuie sa fi avut ceva in comun si cu culegerea analoaga a siculului Epicharm. J. Bayet asaza aceasta lucrare in contextul ansamblul activitatii omului de stat, care pana atunci aratase o certa inclinatie spre ele­nism: "Subiectele, strict practice si conforme unei traditii aristocratice ale carei urme se vor regasi, peste o suta de ani, la Cato, sunt in ciudat contrast cu elenismul voluntar si indraznet al politicii sale. Omul acesta, cel mai inclinat sa infaptuiasca sinteza greco-romana si plebeio-patriciana, s-a oprit din drum de indata ce a fost vorba de literatura." (Op. cit., p. 45)


Deja pomenitul Cnaeus Flavius, scribul lui, a publicat, la sfatul lui, prima lucrare de procedura judiciara, Jus Flavianum; materia expusa, in perioada imediat urmatoare codificarii Legii celor 12 table si a culegerii de legi regale alcatuita de Papirius (Ius Papirianum), ramasese pana atunci privilegiul patricienilor si al pontifilor. Pomponius il numea pe Appius Claudius primul jurist roman, citand lucrarea lui De usurpationibus, care insa nu ni s-a pastrat. (Pomponius, Digestae, I,2,2,36). Se crede ca era vorba de un tratat care discuta diverse probleme legate de interpretarea Legii celor XII table.



Appius Claudius Caecus a avut si preocupari gramaticale, introducand si reforme de scriere. A notat cu r pe s intervocalic care se mai pastrase in numele proprii, astfel incat Numasius a devenit Numerius. A inlaturat din alfabet litera Z; cand aceasta a fost reintrodusa ulterior a fost asezata la sfarsit. Dupa unii cercetatori, Appius Claudius (si nu Spurius Carvilius) a fost cel care a creat litera G, care a luat locul literei Z in alfabet.

Appius Claudius Caecus e o figura exemplara pentru perioada de expansiune a Romei, imprimand literaturii latine incipiente spiritul practic si realismul care o vor caracteriza si in continuare. A fost un patriot autentic dar si un inovator temerar, care nu ezita sa-si asculte propria constiinta in chestiuni cruciale ale vietii publice si politice. A imbinat, in spiritul multor intelectuali romani de mai tarziu, vocatia implicarii cetatenesti cu preocuparile culturale si literare.







Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

didactica

Literatura



Carti
Gramatica
Poezii

Analize pe aceeasi tema


INCEPUTURILE LITERATURII CULTE (primii scriitori "profesionisti")
Legenda in universului traditional romanesc
Marin Sorescu - "Iona" - tema si titlul piesei
Lacul de Mihai Eminescu - argumentare ca opera lirica
Narator si naratiune - povesteste evenimente / intamplari, in succesiuni de momente
Paul Verlaine (1844 - 1896) - biografie
Proza - creatia beletristica aflata in antonimie cu poezia
Legendele Greciei Antice - legendele Olimpului - zei si zeite



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.