Renga (renku)
(din niponul renga, „a se tine lant“)
Prin renga – sau renku – este desemnat un soi de poem
nipon format dintr-o succesiune / „inlantuire“ de
strofe de tip maeku / kami no ku (5 – 7 – 5) si tsukeku / shimo no ku (7 – 7),
angajand „elitele“ Japoniei adeseori intr-un sublim joc de-a poezia.
Moda poetica renga, devenita „moderna“ renku, dateaza de prin secolul al XII-lea, lungimea compunerilor
poematice fiind dictata de numarul de persoane participante la actul
creator-liric: dokugin este renga / renku alcatuit de o
persoana, ryõgin – renku „la patru ochi“ (de doua
persoane), sangin – renku „orchestrat“ de trei poeti / poetese s. a. m. d.,
potrivit tratatului eleborat de Nijõ Yoshimoto (1320 – 1388); poemele renga de
doua strofe se numesc tanrenga; nijuin renga
sunt poemele de douazeci de strofe; kasen desemneaza poemul renga de 36 de
strofe; yoyoshi are 44 de strofe; gojuin renga este de 50 de strofe; hyakuin renga se ridica la o suta de strofe; renga
de o mie de strofe se numeste senku poemul renga / renku de zece mii de
strofe se numeste manku Pentru kasen (36 de strofe), potrivit „tratatului“
lui Nijõ Yoshimoto, poemul «se compune dupa urmatorul cod: hokku, wakiku,
daisan, toate tratand primavara, 4 nonsezonal, 5 vara (luna), 6 si 7 vara, 8,
9, 12, 15, 19, 20 nonsezonale, 10 si 11 nonsezonale (natura, dragoste), 13
toamna (luna), 14 toamna, 16, 17, 18 (iarna (flori), 21, 22 primavara, 24 – 26
nonsezonale (dragoste), 27, 28 vara, 29 vara (luna), 30 vara, 31 – 33
nonsezonale, 34 primavara, 35 primavara (pomi infloriti) si 36, ageku,
primavara; in afara primelor trei si a ultimei strofe, care au denumiri
speciale, restul grupelor de maeku si tsukeku poarta numele de hiraku, cu
sensul de strofe comune.» (VBPoe, 51)
