Lambdacism
(din lamvda, numele grecesc al literei / l, + suf. -ism
Lambdacismul desemneaza aliteratia obtinuta
prin reluarea armonica a lui -l-, de
obicei precedat de vocala de maxima apertura, a, sugerand "sinestezic", semantic-sincretic,
o forma a fluiditatii.
Exemplul "clasic" de lamdacism este dat
din versurile lui Ion Barbu: «Din setrele mari / Apari: / O, cal de val / Peste cavala / Cu varul deasupra-n spirala !» (Uvedenrode de Ion Barbu v. BJS, 63); exista si alt soi de lambdacism: cu chiasmare "sonora" in capul
si in finalul versului, la / -al-, si cu intercalare
"onomatopeic-sinestezica de plutire / zbor" (flu-
/ flu- / flu- < fluier, fluviu, asalt
/ "zbor", radicalul
euro-indian flu- trimitand si la "suflet"):
«Anotimpurile noastre, ce fierbinti / pulseaza rotile istoriei in sus ! /
Stejarii isi aduna ager, din parinti, / varsta, desfasurand-o-n pasari. Mai
presus, / fantanile adanci ne scot in campuri / din ochiul lor caprui de
infinit inalt, / de-amiaza-naripata axa-n timpuri, / la fluierul
fluid de fluvial asalt» (Muntele sublimei flacari de Ion Pachia Tatomirescu TLil, 64
