Scrisori ale lui Mihai Eminescu catre Veronica Micle

Scrisori ale lui Mihai Eminescu catre Veronica Micle

Prin bunavointa d-nei Cristina Zarifopol-Illias si a editurii iesene Polirom, unde urmeaza sa apara la 15 iunie volumul intitulat Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit. Corespondenta inedita Mihai Eminescu-Veronica Micle, publicam, in premiera, citeva scrisori ale marelui poet, necunoscute pina deunazi si de nimeni banuite. in totul, e vorba de 93 de scrisori adresate de Eminescu Veronicai Micle, de 15 adresate de Veronica Micle lui Eminescu, de 2 ale Veronicai Micle catre Harieta Eminovici, sora poetului si de o scrisoare foarte scurta a lui Titu Maiorescu catre Eminescu. Pina acum se stiau 18 scrisori ale lui Eminescu (dintre care 5, editate de Octav Minar, contestate) si 48 ale Veronicai Micle. Descoperirea recenta reprezinta un eveniment literar exceptional. Nu exista dubii in privinta autenticitatii textelor. Facsimilele ii vor convinge si pe cei mai prudenti.
 Scrisorile lui Eminescu sint cuprinse intre 1879 si 1883. Doar cinci n-au putut fi datate, dar n-au cum fi din afara intervalului cu pricina. Ale Veronicai Micle sint din anii 1878-1881, una singura nepurtind data, dar fiind, probabil, din 1881. Taote scrisorile au fost gasite in arhiva mostenitorilor Veronicai Micle (norocul a facut ca poetul sa dea curs ultimatumului Veronicai, intr-o clipa de suparare mare, si sa-i restituie scrisorile, altfel, cu siguranta, ele s-ar fi pierdut) si au apartinut descendentelor ei succesive, Valérie Micle-Nanu, Graziella Nanu-Grigorcea si Anna Maria Grigorcea-Messeri. A avut cunostinta de ele si d-na Maria Zarifopol (familiile Zarifopol si Nanu-Grigorcea fiind inrudite si coborind din familia ieseana Culianu), mama d-nei Cristina Zarifopol-Illias, ingrijitoarea editiei, care a reusit s-o convinga pe d-na Messeri sa se abata de la linia impusa de mama si de bunica sa de a nu publica scrisorile, considerindu-le documente private. Pentru o data, o promisiune netinuta se dovedeste benefica istoriei literare. Valoarea textelor rascumpara moral incalcarea cuvintului. (Nicolae Manolescu)

Bucuresti 17/29 August

 Scumpa amica,
 Te inseli daca crezi, ca din uitare sau neglijenta n-am raspuns repede la scrisoarea ta. Cauza intarzierii intai c-am voit sa ma informez daca suplica pentru continuarea lefei are vreo perspectiva de succes, si ma tem ca n-are, apoi ca eu insumi sunt in ajunul de a pleca la Botosani - pe cateva zile la Iasi, cand as fi avut ocazia de a-ti spune, ca dupa cat informatiile mele sunt exacte, o asemenea suplica n-ar avea din nefericire rezultatul dorit.
 Sfatul ce ti-l pot da e ca acuma liberalii avand majoritatea in Camera si raposatul fiind toata viata sa liberal, desi de-o pronuntata moderatiune, amicii sai politici trebuie rugati a lucra pentru ca sa ti se reguleze o pensie viagera de inaltimea lefei chiar.
 Daca e sau nu necesitate sa vii la Bucuresti nu pot sti, dar eu crez ca nu, numai daca amicii raposatului vor sprijini cu putere suplica in Camera.
 Peste doua trei zile voi fi, sper, in Iasi cand voi avea multe de spus; sper totodata, ca pe langa fericirea de a te revedea, voi avea si pe aceea de a-ti inspira curaj.

Al tau

Gajus*

 17 August 79**

 * Numele unui personaj din schita La aniversara, folosit de Mihai Eminescu ca pseudonim cu care a semnat cateva din scrisorile sale catre Veronica Micle.
 ** Scrisoarea este datata, cu cerneala violeta, si de Veronica Micle.
 

Botosani 29 August

10 Sept. [1] 879

 Dulcea mea amica,
 Nevenind trei zile in oras, caci am petrecut la tara, am primit abia astazi scrisoarea ta sosita de trei zile. Te credeam la vie si nu cutezasem sa-ti scriu. Iar acum luand condeiul in mana, ma simt incapabil de-a scrie macar un sir cuminte, caci indata la primirea scrisorii tale gandul cel intii a fost sa plec numaidecat la Iasi. Dar lucurile imi sunt la tara si afara de asta stii ca am un plan economicos cu batranul meu, asupra reusitei caruia nu sunt inca luminat. E verosmil ca nu va succede. Eu voi fi deja la 1 Septembrie noaptea in Iasi cel putin pentru a-ti strange mainile inca odata et pour que je me grise encore une fois en te voyant. Sunt incapabil de-a gandi ceva, incapabil de-a lucra si mii de idei care de care mai curioase si mai nerealizabile imi strabat capul intunecandu-mi hotararea. Un lucru stiu si voi hotarat: sa fii a mea si pentru totdeauna. Nici nu imi pot inchipui alta viata decat in apropierea ta si numai sub conditia aceasta voi in genere sa traiesc. Altfel la ce-as mai tarai o existenta de care mi-a fost sila, de la care n-am avut nimic decat dureri si in cazul cel mai bun urat. Stiu ca-ti scriu lucruri fara nici o legatura si c-as vrea mai bine sa te tin de mana decat sa-ti scriu si Dar tu stii toate, ce sa-ti mai spun ceea ce stim de mult amandoi, ceea ce pururea vom sti, ceea ce spus si nespus intre noi are cu toate acestea totdeauna un farmec renascand. De mii, de mii de ori!
 Te rog mult nu mai uita.

Lucrare: Sunetul - caracteristici Lucrare: Ereditatea si variabilitatea organismelor

Mihaiu

 29 August '79*

 *Scrisoarea este datata, cu cerneala violeta, si de Veronica Micle.

Roman Sambata 8 dim.

24 Septembrie 1879*

 
 Dulce amica,

 Am primit in sfarsit biletul si ti-l trimit. Ajungand la Roman tu trebuie sa-ti scoti de la cassa o jumatate de bilet de clasa a III-ea, aratandu-ti biletul tau, care va fi stampilat.
 Cu trenul de la 12 ore plec la Bucuresti.
 Te sarut de-o suta de mii de ori de la picioare incepand pan-in varful crestetului.
 Petite gentilesse, je t'aime!

Mihaiu*

 

 21 Septembrie**

 *Scrisoare datata, cu cerneala violeta, de Veronica Micle.
 ** Datare facuta cu aceeasi cerneala pe pagina a patra a scrisorii.
 

Bucuresti 23 Oct. [1] 879

 Dulcea mea amica,
 
 Abia ieri seara am primit scrisoarea ta, de vreme ce ea a venit la palatul Dacia, din carele noi ne mutaseram deja. Adresa noua este: Redactia Timpului, Strada Academiei No. 19 vis-á-vis de poarta Hotelului 'Union'.
 Mi-a parut bine vazand ca ai ajuns vesela la Iasi - dulcea mea pasarica - si ca nu-ti pasa de nimic. Eu stiu ca-ti duc dorul in singuratatea, la care sunt osandit. Indealtmintrelea ma mai iau cu grijile, mai am de scris, mai caut casa pentru Sf. Dumitru, mai nu stiu ce sa-mi fac capului.
 Suplica ta catre Camera am dat-o de Sambata inca lui Chitu, fostul ministru al instructiei, care a promis lui Teodor Nica, ca o va sustine ca deputat.
 In lipsa-ti a venit o suplica de la Mme Livezeanu, adresata tie. Eu, cunoscand scrisoarea, am desfacut-o, am dus-o la ministru si am dat-o in mana Directorului, care mi-a promis a regula cat de curand eliberarea actului de constatare.
 Rau e pentru tine ca rosii sunt asupra caderii, caci atunci pana la venirea unui alt guvern is-tar intarzia citirea si trecerea prin camera.
 Pe Anton Pann nu-l pot trimite pana nu ma voiu muta, caci colectia e-n locuinta cea veche gramadita si ascunsa in neoranduiala proverbiala, in care autorii lirici isi tin bibliotecile.
 Prin vazduhul ploios si innegurat iti trimit mii de sarutari si doresc ca una cel putin sa-ti atinga gurita.
 

Al tau pentru totdeauna

Eminescu

Bucuresti 31 Oct. [1]879

 Draga si dulcea mea amica,
 
 De cand ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea ci si linistea si sanatatea mea. Dureri reumatice am inceput a simti in picioare, insotite ca totdeauna de dese batai de inima. Nu este, nu poate fi mai mare deosebire decat intre mine acum doua saptamani si intre mine astazi. De unde eram cu tine, fericit si multumit, acum sunt singur, nemultumit, rau dispus prin singuratate si boala, obosit de viata.
 Veronica, draga Veronica, cand nu m-ei mai iubi, sa stii ca mor. Iti scriu tarziu pentru ca abia alaltaieri m-am mutat. Adauga pe langa asta, ca abia in ziua de Sf. Dumitru am gasit casa, c-am trebuit sa-mi mut lucrurile din doua locuri, ca pe langa aceasta s-a mutat si redactia si tipografia, apoi ca am zilnic de lucru pe langa tribulatiunile mele personale si vei intelege de ce am preferat a nu-ti scrie, decat a-ti scrie in fuga.
 Cand gandesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi si nu mai gasesc cuvinte sa-ti spun ceea ce de-o mie de ori ti-am spus: ca te iubesc. Aceasta unica gandire, care e izvorul fericirii si a lacrimilor mele, aceasta unica simtire care ma leaga de pamant e totodata si izvorul ingrijirilor mele.
 Veronica draga, au n-am fost noi prea fericiti intr-o lume, in care fericirea nu poate exista? Este in lume asta destul loc pentru atata iubire cata o avem? Nu este amorul nostru o anomalie in ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cata sa fim pedepsiti? Se potriveste amorul si suferintele noastre cu o lume in care basseta, invidia, rautatea domnesc peste tot si pururea?
 Si cand gandesc ca in viata mea compusa din suferinte fizice si rele morale ca o exceptie tu mi-ai dat zile aurite, pot crede in dainuirea acestei exceptii?
 Dulce si draga Veronica, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine sa nu fi aruncat o umbra in viata ta senina, in sufletul tau plin de veselie precat e plin de un gingas si nesfarsit amor. Iubeste-ma si iarta-mi pacatele, caci tu esti Dumnezeul la care ma inchin.
 Deacuma-ti voi scrie mai des, desi sarmanele foi sunt departe de-a plati o singura imbratisare a ta - dulcea mea copila. Am sarutat cel putin aceasta foaie care va intra in mainile tale cele mici, de la care asteapta toata fericirea
 

al tau

Eminescu

  Dulcea mea amica,
 
 Cum am ajuns in Bucuresti, cea dintai grija a fost sa-ntreb pe Conta dac-a vorbit cu Chitu in privirea suplicei tale. Suplica ta e deja in comisia de petitiuni.
 Asemenea Ganea (sic) l-a intrebat chiar azi pe Chitu daca va sustine suplica ta. El a promis-o cu sfintenie.
 Pan-acum nu stiu ce shtotel sa-ti sfatuesc. Dar cand vei veni te voi primi eu la gara si-ti voi spune.
 

Al tau pentru totdeauna,

Eminescu

 
 19 Noiembrie '79*

 *Data apare pe pagina a patra, notata cu cerneala violeta de Veronica Micle.
 

Bucuresti Vineri 1879*

 Dulcea mea Veronica,
 
 Azi Carp a dat suplica ta lui Cogalniceanu; Camera insa din nefericire nu tine sedinte din cauza rascumpararii drumurilor de fier. Chitu e tot la Craiova, scrisoarea ta catre dansul tot la mine.
 Pe amicii mei ii lucrez cat pot, dar stagnatiunea generala a afacerilor face ca nici ei nu pot inca urni lucrul din loc.
 

Al tau pentru totdeauna

Mihaiu

 * Data nu contine ziua si luna. Este probabil sfarsitul lui noiembrie, inceputul lui decembrie.
 

Bucuresti 15 Decemvrie1879

 Dulcea mea Veronica,
 
 Pricepand mustrarile tale cele blajine, nu gasesc nici un chip ca sa-ti inchid gurita decat sarutarile, pe care vai - din trista departare - nu ti le pot da.
 In lumea aceasta in care traim e caracteristic ca avem dusmani calzi si amici reci, deaceea si afacerile tale merg dupa cum e dispus D.Chitu, care promite oricui marea cu sarea si nu mai ajunge sa dea lucrului un curs. La predarea scrisorii tale impreuna cu copia Comitetului i-a promis lui Jacques*, apoi i-a repromis cel mai tare concurs, dar rosii sunt atat de ingrijiti de iesirea abras a chestiei drumurilor de fier si de pericolul caderii lor, incat azi nu mai gasesc timp decat ca sa voteze mereu impamantenirea a catorva jidani.
 Cu toate acestea sa nu desperam.
 Suplica ta va veni de sigur in Camera iar asupra votului sa n-avem nici o grija. Te rog, printul meu cel scump, sa nu fii suparata ca nu-ti scriu multe, caci bucuros as scrie volume intregi daca as putea sa ma acufund cu totul in dulcile mele amintiri; stii insa ca, gonit de ocupatii zilnice si nemernicii, abia am cateva momente seara nu sa gandesc la tine, caci asta o fac toata ziua, dar sa ma rezgandesc si sa te sarut in inchipuire macar dulcea mea Veronicuta sirata si cocheta si usurica si popotica.
 70 de mii de mii de sarutari as vrea si n-am nici una, nici una. Te mangai cu dulce, te sarut cu drag, iti pup piciorutele si raman ca intodeauna si pentru intotdeauna al tau
 

Turc cinstit si amorezat

Emin aga

* Iacob Negruzzi.
 

10/22 Decemvrie 1879

 
 Dulcea mea Veronica,
 
 Chitu tot nu s-a intors inca din Craiova incat nici pan-acuma n-am putut sa fac sa-i parvie hartiile tale.
 Iarta te rog, daca preocupat de atatea griji si greutati nu gasesc timp sa raspund prin eco gingasei si dulcii tale scrisori si ma marginesc numai la indicatiuni de afaceri.
 Te sarut de mii de ori si raman al tau pentru totdeauna
 

Emin