Genul epic - structuri si organizari specifice - naratiunea, dialogul

Genul epic este o categorie a discursului echivalata cu o suma de conventii:

1.imbinarea modurilor de expunere - descrierea, naratiunea, dialogul,monologul.

Desi in mod normal descrierea este proprie genului liric, naratiunea - celui epic, iar dialogul caracterizeaza dramaticul, aceste trei moduri de expunere alterneaza si coexista intr-un text apartinanad genului epic.

Descrierea reprezinta o pauza in text/naratiune. Deoarece se constituie intr-o secventa digresionala, descrierea intrerupe cursul povestirii. "De vina" este natura statica a descrierii, ce contrasteaza cu cea dinamica a naratiunii.

Tipuri de descriere:

1. D. obiectiva (specifica textelor nonliterare);

2. D. subiectiva (proprie textelor literare), la randul ei de mai multe tipuri:

a. descrierea persoanelor - de tip portret - fizic (prosopografie)

moral

al unui tip/caracter

b. descrierea locurilor (topografie) - de tip tablou

c. descrierea timpului (cronografie)

d. descrierea lucrurilor, a animalelor sau a plantelor.

Naratiunea este un mod de expunere axat pe evenimente, fapte, intamplari, trasatura care impune textului un ritm alert.

Dialogul reprezinta un mod de expunere ce consta in redarea nemijlocita, directa a comunicarii dintre personaje si al carui rol este acela de a dinamiza actiunea si de a caracteriza personajele.

Monologul desemneaza vorbirea neintrerupta, discursul unei singure persoane.

2.existenta unor "instante" care participa la "pactul" narativ

Instante textuale:

a)      autorul, care poate fi concret (fiinta biologica, intotdeauna exterioara textului pe care l-a scris) si abstract (inteles ca o suma de date culturale, ca produs al unui mediu);

b)      cititorul concret / abstract;

c)      personajele;

d)      naratorul - este cel care vorbeste intr-o povestire;

- nu trebuie confundat cu autorul, a carui voce textuala devine.

Tipuri naratoriale:

In functie de raportul narator - tip de enuntare narativa:

1. n. homodiegetic (eul care nareaza la persoana I, naratiune subiectiva);
2. n. heterodiegetic (eul care nareaza la persoana a III-a , naratiune obiectiva).

In functie de implicarea naratorului la evenimentele povestite:

1. n. extradiegetic (absent din universul de discurs);
2. n. intradiegetic (prezent in universul de discurs).

3.focalizarea / punctul de vedere

Focalizarea = perspectiva din care se prezinta situatiile si evenimentele narate;

Focalizatorul = subiectul focalizarii, cel care detine punctul de vedere.

Exista 3 situatii narative:

• focalizare 0 / neutra - naratorul nu adopta un punct de vedere anume si ofera cititorului informatii complete. Amandoi sunt omniscienti si stiu mai mult decat orice personaj.
• focalizare externa - personajele nu sunt vazute decat din exterior, fara a se permite accesul la gandurile lor. Cititorul stie mai putin decat personajele.
• focalizare interna - naratorul restrange informatia la punctul de vedere al unui personaj (focalizare interna fixa) sau al mai multor personaje (focalizare interna variabila).