Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate istorieIstoria? O redescoperire conventionala a diverselor cacialmale din trecut! - Octav Bibere





Arheologie Arta cultura Istorie Personalitati Stiinte politice




Arheologie


Qdidactic » istorie & biografii » arheologie
Dezgroparea Egiptului Antic



Dezgroparea Egiptului Antic


Dezgroparea Egiptului Antic 


Cand vorbim de Egipt, inaintea ochilor nostri apare o tara unde a inflorit pe vremuri una dintre cele mai vechi civilizatii, in principal de-a lungul vaii lungi si inguste a unui rau care pe harta apare ca un sarpe, fiind in medie de 5 mile latime si de 500 de mile lungime. Aceasta tara, peste care Iosif a fost candva prim-ministru si unde legiuitorul Moise si-a primit educatia este o tara a extremelor. Nouazeci si noua la suta din populatia ei traieste din aproape patru la suta din solul ei, restul fiind desert. 'Egiptul este darul Nilului, ' spunea Herodot. Fasia ingusta de pamant si-a datorat intotdeauna viata acestui rau, intrucat lipsa aproape completa de ploaie a constrans populatia lui sa depinda de inundatia anuala a Nilului. Climatul deosebit de uscat este raspunzator pentru pastrarea multor cladiri si a unei cantitati uriase de material perisabil, care in alte tari s-ar fi dezintegrat de multa vreme. Mai mult, nici o natiune antica nu a avut arhitecti si constructori mai mari ca Egiptul, iar monumentele sale fascinante din piatra, cum ar fi piramidele, obeliscurile si templele au supravietuit peste milenii si sunt inca martori elocventi ai remarcabilei arte ingineresti a egiptenilor antici.

Data de nastere a arheologiei biblice in general si a arheologiei egiptene in particular este anul 1798, cand Napoleon, in campania lui militara in Egipt a fost insotit de un mare grup de savanti, arhitecti si pictori, carora le fusese data sarcina de a studia si de a descrie ramasitele Egiptului antic. Acesti oameni au facut o lucrare admirabila si au publicat 24 de volume impunatoare ca rezultat al studiilor lor. Cartile acestea sunt inca valoroase, deoarece multe monumente si inscriptii descrise de acei savanti francezi au fost distruse de atunci.

Cu toate acestea, cea mai mare descoperire a fost facuta in 1799, de armata franceza, cand a gasit renumita Piatra de la Rosetta, care a devenit cheia pentru descifrarea misterioasei scrieri egiptene hieroglifice. Aceasta placa de bazalt negru a ajuns o data cu prada de razboi in mainile britanicilor, si de atunci a fost unul dintre obiectele cele mai valoroase din colectiile fabuloase ale Muzeului Britanic din Londra. Inscriptia trilingva de pe piatra este repetata in greceste, demotica (egipteana tarzie cursiva) si in hieroglifa (vechea scriere pictografica). Cu ajutorul fragmentului grecesc, pe care il puteau citi, savantii au incercat imediat descifreze taina celorlalte scrieri necunoscute. In 1802, diplomatul suedez Akerbald a inceput cu succes descifrarea partii demotice, iar medicul englez Thomas Young a fost in stare sa publice redarea corecta a catorva semne hieroglifice in 1819, dupa multi ani de incercari fara rezultat. Totusi, descifrarea completa a fost facuta in 1822, de Jean François Champollion, un stralucit tanar francez.



Desi, de la data aceea, textele egiptene au putut sa fie citite, totusi pentru a aseza reconstructia limbii egiptene antice pe temelii stiintifice sigure a fost nevoie de eforturile unite ale mai multor savanti, dintre care cei mai renumiti au fost Erman, Sethe si Gardiner. Abia dupa 70 de ani de la lucrarea de pionierat a lui Champollion, s-a publicat prima gramatica corespunzatoare a limbii egiptene hieroglifice si, abia dupa 100 de ani, s-a produs un dictionar egiptean corect, avand 4200 pagini. Intrucat textele egiptene au fost redate intr-o scriere pictografica, avand numai consoane - fara vocale - cu sute de semne, citirea si interpretarea lor este inca o sarcina dificila pentru oricare egiptolog. Totusi, o mare cantitate de literatura religioasa si de dovezi istorice a ajuns sa fie disponibila, fapt care a oferit o temelie solida pentru reconstructia istoriei politice si religioase a Egiptului antic.

Mana in mana cu aceste cercetari lingvistice a mers si lucrarea arheologica de pe teren. Lucrul acesta a fost realizat in prima parte a secolului al XIX-lea, prin expeditii de inregistrare, care au copiat inscriptiile din temple si au descris toate vestigiile vizibile ale Egiptului antic. Din lipsa de spatiu, doar cea mai importanta dintre acestea poate fi amintita aici, si anume, marea expeditie prusaca din 1842 - 1845, condusa de Lepsius, care a copiat si a descris aproape tot ce era vizibil in Egipt. Rezultatele au aparut mai tarziu in 12 volume monumentale, care abia daca au fost vreodata depasite in marime, fiecare masurand, inchise, 90 pe 72 centimetri.

In decursul primei jumatati a secolului al XIX-lea nu s-au facut sapaturi sistematice. Numai cetatenii tarii au scos la iveala si le-au vandut un foarte mare numar de antichitati reprezentantilor marilor muzee ale natiunilor europene, care pe vremea aceea si-au adunat colectii vaste si uimitoare. Prin numirea lui Mariette in fruntea noului Departament al Antichitatilor al Guvernului Egiptean s-a petrecut o schimbare, atunci cand, aflandu-se in cautare de manuscrise coptice, a gasit printr-o fericita intamplare Serapeum-ul, templul unde erau pastrati si ingropati taurii sfinti. Prin perseverenta, tenacitate si chiar prin folosirea fortei, el a reusit sa opreasca sapaturile ilegale si a concentrat in mainile sale si ale subordonatilor sai controlul asupra tuturor sapaturilor. In timpul sau, comorile fabuloase ale Egiptului antic au inceput sa fie adunate in Muzeul din Cairo, care a devenit cea mai mare colectie de arta egipteana din lume.


Aceste fapte explica similaritatile si deosebirile observate in cele doua istorisiri. Intrucat, cea mai timpurie relatare a potopului a fost pusa in circulatie in apropiere de Mesopotamia, sau chiar in Mesopotamia, locuitorii ei aveau o mai buna cunoastere a potopului si au pastrat-o intr-o forma comparativ mai curata decat natiuni din tari indepartate. Un alt element este faptul ca ea a fost scrisa in Mesopotamia mai timpuriu decat oriunde in alta parte. Cu toate acestea, nu este superioara, ci inferioara istorisirii biblice, dupa cum este evident pentru oricine citeste ambele istorisiri si le compara. Forta morala din istorisirea biblica aproape ca lipseste cu desavarsire in traditia babiloniana. Biblia ne prezinta istoria, babilonienii au transformat un eveniment istoric intr-o legenda.

In iarna din 1901-1902, lucrand in ruinele Susei biblice, unde tanara iudaica Estera a ajuns regina a Imperiului Persan (Estera 2,5-8, etc.) o expeditie franceza a descoperit o coloana din diorit negru, inalta de opt picioare (2,44 m), rupta in trei bucati. Intregul monument era acoperit de 39 de coloane de inscriptii, continand un total de 3624 randuri de legi. Ele fusesera adunate si expuse in public pe acest stalp de piatra de catre Hammurabi, un mare rege amorit al Imperiului Babilonian in timpul secolului al XVIII-lea i.Hr., pe vremea patriarhilor. Descoperirea acestei colectii antice de legi civile a determinat un mare entuziasm in lumea teologica. Sistemul juridic aflat in Pentateuc fusese atacat, deoarece se considera ca pe vremea lui Moise nu ar fi putut sa existe un sistem atat de bine dezvoltat. Dar codul de legi al lui Hammurabi arata ca Mesopotamia avea coduri similare chiar inainte de vremea lui Moise, legi care, in cele din urma, isi au originea la Legiuitorul divin, desi au degenerat in mana idolatrilor pagani, asa cum arata o comparatie atenta intre sistemul biblic si cel mesopotamian.

Codul de legi al lui Hammurabi mai descoperea ca felul de viata reflectat in povestirile Bibliei despre patriarhi este in armonie, in multe detalii, cu situatia existenta in Orientul Apropiat antic, in timpul perioadei patriarhilor. Astazi, ni se pare ciudat ca Sarai i-a dat-o pe tanara sa roaba lui Avraam pentru a obtine copilul pe care Dumnezeu parea sa i-l refuze pe cai naturale (Geneza 16,1-3). Dar ce a facut ea era in deplin acord cu practicile obisnuite in tara ei natala, unde o astfel de procedura era cu totul legala, iar drepturile si datoriile unei roabe ridicate la rangul de concubina si ale copiilor nascuti din ea erau reglementate de lege (vezi Codul lui Hammurabi, sec. 144, 145, 170, 171). Faptul ca Sarai a actionat in cadrul drepturilor ei legale, pedepsind-o pe Agar pentru ca a devenit necuviincioasa, cand a vazut ca ii va naste un copil stapanului ei (Geneza 16,4-6) este, de asemenea, probat prin prescriptiile sectiunii 146 a acelui vestit cod de legi al lui Hammurabi. S-ar putea cita inca multe exemple pentru a arata cum aceasta descoperire exceptional de importanta a oferit o lumina asupra perioadei patriarhale si a aratat ca istorisirile biblice sunt vrednice de incredere. Acest cod de legi a fost prima mare marturie descoperita in pamantul Mesopotamiei, care facea cunoscut faptul ca patriarhii nu fusesera personaje legendare, ci oameni din carne si oase, si ca mediul in care traisera - in contextul prezentat in descrierea biblica - era in complet acord cu faptele cunoscute acum.

Cand, asiriologul Alfred Jeremias, el insusi un adept al inaltei critici, a studiat prevederile legale ale Codului lui Hammurabi si le-a comparat cu obiceiurile reflectate in istorisirile patriarhale ale Bibliei, a ajuns la urmatoarea concluzie remarcabila:

'Noi am aratat cum mediul (cadrul) istorisirilor patriarhilor este in a

In timpul administratiei de 31 de ani a lui Mariette, a fost facuta o mare descoperire - si anume locul tainic unde fusesera ascunsi mai bine de 3. 000 de ani un mare numar de faraoni vestiti. Mormintele lor fusesera jefuite in vremurile antice, iar un rege pios adunase mumiile ilustrilor sai predecesori si le depozitase intr-o pestera artificiala sus pe stancile desertului apusean, aproape de Teba, capitala Egiptului Superior. In pestera aceasta a fost descoperit trupul marelui razboinic Tutmes al III-lea, care a cucerit Palestina la inceputul secolului al XV-lea i.Hr. si care probabil a fost faraonul oprimarii izraelitilor. Acolo s-a aflat si Ramses al II-lea, eroul bataliei de la Cades contra hititilor, mumia lui Ramses al III-lea, care a devenit salvatorul Egiptului, cand popoarele marii amenintau sa-l invadeze in secolul al XII-lea. Impreuna cu ei mai erau multi alti monarhi renumiti si vestiti. Timp de mai multi ani, trupurile dezbracate ale acestor oameni, inaintea carora natiunile tremurasera si carora contemporanii lor le adusesera inchinare ca unor zei au fost expuse in Muzeul din Cairo, in vitrine de sticla, ca o marturie muta, dar impresionanta a gloriei si puterii trecatoare a lumii. Ele sunt pastrate sub cheie in depozitele muzeului, intrucat sentimentul national al Egiptenilor s-a revoltat impotriva acestei expuneri scandaloase a fostilor lor conducatori si eroi.

In anul 1881, cand Gaston Maspero a preluat administratia Departamentului de Antichitati, a inceput o noua era. Savanti straini si institutii straine au fost invitate pentru a studia vestigiile antice ale Egiptului si pentru a executa sapaturi. Intrucat li se fagaduia o buna parte a obiectelor descoperite ca rasplata pentru eforturile si cheltuielile lor, numeroase institutii stiintifice, muzee si guverne s-au folosit de aceasta oportunitate. In perioada politicii atat de generoase fata de lucrarea arheologica a savantilor straini, ei au depus o munca enorma pentru a reface cultura si istoria antica a Egiptului.

Nici o privire generala asupra arheologiei egiptene nu ar fi completa fara mentionarea lui Sir Flinders Petrie, care a inceput sa lucreze in anii 1880, inca din tinerete, si a devenit parintele sapaturilor stiintifice, initiind metode atente de excavare, raportare si pastrare a tot ce s-a gasit. Acest lucrator neobosit a facut sapaturi in Egipt si in Palestina invecinata timp de aproape 60 de ani si a publicat singur, sau in asocierea cu alti autori, peste 80 de carti arheologice.

Spatiul nu ne ingaduie sa enumeram numeroasele expeditii care au lucrat in Egipt in cursul ultimilor 70 de ani. Piramidele, peste 100 la numar, au fost explorate si cercetate cu atentie, iar templele care le insoteau au fost scoase la iveala prin sapaturi. Mii de morminte regale si particulare au fost golite, iar bogatia lor a fost prezentata publicului si adusa in colectiile de arta ale principalelor muzee din Europa si America. Descoperirea cea mai mare si mai senzationala in domeniul acesta a fost gasirea mormantului nejefuit al regelui Tutankamon de catre Carter, in 1922. In cautarea locului respectiv, Carter a indepartat 70.000 de tone de nisip si moloz, pe parcursul mai multor ani. Acest mormant, cu miile lui de obiecte - bijuterii, mobilier, unelte, arme, vase si imbracaminte - si multele sarcofage care contineau un aur foarte curat si in care zacea regele, a contribuit la popularizarea egiptologiei si la atragerea turistilor mai mult decat toate eforturile celor 100 de ani anteriori.








Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

istorie

Arheologie




Lucrari pe aceeasi tema


Dezgroparea Persiei antice
Dezgroparea Egiptului Antic
Arheologia mesopotamiana si Biblia



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.