Giotto di Bondone - renasterea

Giotto di Bondone - Renasterea

Aparute in secolul al XIV-lea, in infloritoarele orase-stat din Peninsula Italica, mai cu seama in Florenta, ideile Renasterii, ce subliniau demnitatea individului si dorinta de a intelege lumea naturala cu toate manifestarile ei, s-au raspandit curand in intreaga Europa.

Giotto di Bondone (cca 1266-1337), pictor italian; se naste la Colle di Vespignano, langa Florenta.

Este laudat atat de Dante, cat si de Petrarca, Giotto apare din paginile istoriei artei Occidentale ca o voce formidabila si radicala a schimbarii. Performanta lui Giotto a fost inderpartarea picturii de formulele, simbolurile, conventiile si modelele repetitive ale artei bizantine si redirectionarea ei spre o lume bazata pe intalnirea directa cu experienta naturii.

Importanta lui Giotto ca pictor este data, in mare parte de frescele din Capela Scrivegni, sau Capela Arena, din Padova, incepute in 1305. Capela este primul pas semnificativ din istoria picturii renascentiste.

Imaginile din Capela Scrovegni fac trimitere una la cealalta. Giotto are grija sa introduca personaje, teme sau motive care pot fi urmarite in cursul povestilor pictate, adesea cu patos si cu un simt al inevitabilului tragic.O fresca din Capela Scrovegni reprezinta o adevarata insumare a tot ceea ce este remarcabil si revolutionar la Giotto. In tratarea episodului "Tradarii lui Hristos" apar lucruri care nu mai fusesera vazute niciodata. In haosul si confuzia ce inconjoara grupul central, scena are doi protagonisti. Iuda isi ridica cu mana stanga mantia galbena a tradarii, acoperind umarul lui Hristos. Capetele lor se confrunta ca si cum ar iesi dintr-un singur trup. Astfel, Giotto reda faptul ca exista doi indivizi ale caror istorii separate i-au adus in acest moment si ca ei au nevoie unul de celalalt pentru a-si implinii fiecare destinul.

Fata lui Hristos este compusa perfect. Chipul lui Iuda oglindeste raul care deja i-a intrat in trup, ca urmare a tradarii sale. Toate procedeele formale din picturi intaresc dramatismul si intensitatea psihologica a scenei, inclusiv lumina nocturna, halebardele si tortele care atrag atentia spre scena principala, pozele si gesturile personajelor, precum si clarobscurul si diversitatea drapajelor.

In aceasta fresca aflata intr-o capela plina de alte fresce remarcabile. Giotto stabileste o paradigma pentru pictura Occidentala. Creand forme tridimensionale cu greutate si masa, articulate cu lumini si umbre si ocupand un spatiu real, Giotto integreaza atat personajele cat si privitorul intr-o naratiune dramatica cu greutate morala si relevanta umana, nu numai cu semnificatie spirituala. Umanismul mesajului lui Giotto, grandoarea viziunii, convingerea  in credintele si increderea in talentul sau, manifestate in Capela Scrovegni, au aratat calea de urmat spre viitor.

In Evul Mediu, arta italica a fost dominata de influente bizantine, care au produs compozitii-sablon si personaje plate, stereotipe. Cu minunatul sau ciclu de fresce din Caepla Scrovegni, Giotto a eliberat picturi din aceste constrangeri, personajele sale pline de viata anuntau Renasterea. In aceasta scena, Iuda il tradeaza pe Hristos, in timp ce, in stanga, Petru ii taie Urechea servitorului marelui preot. Giotto a dat o noua intensitate scenelor biblice, concentrandu-se asupra dramei lor umane. Majoritatea artistilor au zugravit sarutul propiu-zis, dar Giotto a preferat sa redea confruntarea celor doua personaje principale.

In acest episod soldatii navalesc din partea dreapta. Giotto reda miscarea umpland fundalul cu trei personaje de mari dimensiuni, fiecare cu un brat ridicat, aratand spre stanga.

Personajele lui Giotto sunt mult mai solide decat cele ale predecesorilor sai, dar exista prea putina profunzime in compozitie. In schimb, pictura este construita ca o friza, cu personaje din prim-plan tratate exact in aceeasi maniera ca personajele din fundal.