Bauman si teoria modernitatii

BAUMAN SI TEORIA MODERNITATII

In acest sens, multi postmodernisti au expus Holocaustul ca pe un exemplu paradigmatic al decaderii etice a modernitatii, scriind ca "Auschwitzul poate fi vazut ca un aparat industrial modern pentru eliminarea diferentei".105

Dar legatura dintre modernitate si Holocaust a fost cel mai bine evidentiata de sociologul Zygmund Bauman, in cartea sa "Modernity and the Holocaust" - aparuta in 1989. Bauman sustine ca Holocaustul e inteligibil, prin aceea ca fiecare "ingredient" al acestuia - toate acele multe lucruri care l-au facut posibil - a fost normal; "normal nu in sensul de familiar, ci in sensul de a fi total in conformitate cu perceptia noastra despre civilizatie, spiritul ei calauzitor, prioritatile si viziunea sa despre lume."106 Cu alte cuvinte, nu aceste "ingrediente" erau rare, ci combinarea lor - un produs al conditiilor extreme cu care se confrunta Germania in perioada interbelica. Holocaustul a reprezentat o posibila permutare a valorilor moderne, si nicidecum o deviere de la ele.

Bauman specifica valorile modernitatii: dupa Iluminism, lumea moderna a fost caracterizata atitudinea ei activista si tehnica fata de natura si fata de ea insasi. Gradinaritul si medicina au furnizat arhetipurile unei punct de vedere constructivist. Potrivit acestei linii de judecata, convingerea rasista a existentei fiintelor umane inferioare din punct de vedere biologic a fost un rezultat direct al unor prezumtii moderne mai degraba decat relicve ale epocii pre-moderne. Bauman subliniaza faptul ca simplele prejudecati ale urii emotionale nu ar fi dus niciodata la relativul succes al nazistilor de a eradica un intreg grup de oameni. Aceasta a necesitat deasemenea alte contributii ale modernitatii: concentrarea mijloacelor de violenta in mainile statului si o cultura birocratica ce a separat eficienta de orice consideratie etica sau umana.107

Holocaustul a fost o dezvoltare a istoriei societatii moderne, una imposibil de prezis. Solutia finala a marcat articulatia in care sistemul industrial european functiona stramb: in loc sa sporeasca viata (scopul initial al Iluminismului), a inceput sa o consume. Auschwitzul a fost o extensie a sistemului industrial modern, doar ca "in loc sa fabrice bunuri, materia prima o reprezentau fiinte umane, iar produsul final era moartea." Reteaua de transport feroviar atat de genial construita a Europei transporta un alt fel de materie prima (fiinte umane), la fel ca pe orice alta incarcatura. In camerele de gazare, victimele inhalau gaz otravitor produs de avansata industrie chimica a Germaniei. Crematoriile erau proiectate de ingineri, administratorii au proiectat sistemul de birocratie care lucra cu o energie si eficienta pe care natiunile mai putin dezvoltate ar fi invidiat-o. Chiar si planul general in sine era o refectie a spiritului stiintific modern deformat. "Totul a fost nici mai mult nici mai putin de o schema masiva a tehnologiei sociale".108 Raul Hilberg concluzioneaza ca "masinaria distrugerii nu era diferita, in mod fundamental, de societatea organizata germana ca intreg. Masinaria distrugerii a fost comunitatea organizata in unul din rolurile sale speciale"109

Teoria lui Bauman a fost completata de Richard L. Rubenstein, care ofera o lectie fundamentala a Holocaustului. Holocaustul e o marturie a progresului civilizatiei. A fost un progres in sens dublu: in "solutia finala", potentialul industrial si tehnologic al civilizatiei a atins noi inaltimi in ducerea la indeplinire a unei sarcini de o magnitudine fara precedent. Si aceeasi "solutie finala"pe care ne-a dezvaluit-o societatea noastra a fost de o capacitate nesuspectata pana atunci.109

"Lumea hobbesiana a Holocaustului nu a iesit la iveala din propriul mormant, reinviata de tumultul emotiilor irationale. A luat fiinta intr-un mediu tehnologic, care utiliza arme pe care numai cea mai avansata tehnologie le putea furniza, si urmarea un itinerariu proiectat de organizatii stiintifice. Civilizatia moderna nu a fost conditia suficienta pentru Holocaust; a fost, totusi, o conditie necesara. Fara aceasta, Holocaustul ar fi fost de neinchipuit. Lumea rationala a civilizatiei moderne a facut Holocaustul posibil." Exterminarea in masa a evreimii europene nu a fost numai realizarea tehnologica a unei societati industriale, ci si realizarea organizatorica a unei societati birocratice. Bauman aminteste in acest punct "precizia, viteza, claritatea, cunostiinta dosarelor, continuitatea, discretia, unitatea, reducerea costurilor materiale si de personal - toate acestea sunt ridicate la punctul optim in administratia birocratica."110

Bauman considera ca Holocaustul e crucial pentru intelegerea modului de rationalizare a birocratiei moderne nu numai pentru ca aminteste cat de formala si oarba din punct de vedere etic este cautarea eficientei birocratiei. Semnificatia birocratiei in realizarea Holocaustului nu poate fi pe deplin inteleasa pana nu realizam in ce masura exterminarea in masa pe o scara fara precedent a depins de existenta si disponibilitatea aptitudinilor bine-dezvoltate si a psihologiei diviniunii meticuloase a muncii, de mentinerea unui flux de informatii si ordine si a unei coordonari bine organizate a actiunilor: pe scurt, a acelor aptitudini si practici care cresc si prospera in atmosfera de birou."111

In opinia lui Bauman, Holocaustul nu a venit nicidecum in conflict cu principiile rationalitatii "Solutia finala nu a venit in conflict cu urmarirea rationala a eficientei. Din contra, a venit dintr-un interes complet rational, si a fost generata de birocratie in toate formele si scopurile ei." Cu toate ca exista multe masacre, pogromuri, ucideri in masa, care au fost savarsite fara birocratia moderna , fara tehnologia si principiile stiintifice moderne, Holocaustul ar fi fost de nerealizat fara o astfel de birocratie.  Bauman ne asigura ca Holocaustul nu a fost o revarsare irationala a reziduurilor ne-eradicate inca ale barbariei pre-moderne. "A fost un rezident legal al casei modernitatii; unul care nu s-ar simti ca acasa in nicio alta casa." 112

Amprenta valorilor modernitatii e identificata de catre Bauman si in atitudinea faptasilor genocidului. Este cunoscut faptul ca Holocaustul nu a fost o crima comisa de criminali innascuti, sadici, dementi, sau alte categorii de indivizi nedezvoltati din punct de vedere moral sau psihic. Din contra, o majoritate coplesitoare a ofiterilor SS ar fi trecut cu usurinta toate testele psihiatrice, cei mai multi dintre ei fiind oameni normali. Asa cum afirma Hannah Arendt, cea mai dificila problema pentru acestia era "cum sa depaseasca mila animalica de care toti oamenii normali sunt afectati in prezenta suferintei fizice." Himmler si-a exprimat in diferite ocazii ingrijorarea pentru mentinerea sanatatii mentale si a mentinerii standardelor morale a subordonatilor sai, care erau antrenati zilnic in actiuni inumane. Dar prin obiectivitatea lor, ofiterii SS se detasau de latura emotionala, contand pe "rutina organizatorica, si nu pe interesul personal; pe disciplina, si nu pe dedicare ideologica." 113

Totusi, cum au fost germanii obisnuiti transformati in autorii crimelor in masa? In opinia lui Herbert C. Kelman, inhibitiile morale impotriva atrocitatilor violente tind sa se erodeze odata ce trei conditii sunt implinite, impreuna sau separat: atunci cand violenta e autorizata (prin ordine oficiale venind de la comandamente numite legal), cand actiunile sunt "rutinizate" (prin practici reglementate prin lege si specificarea exacta a rolurilor), si cand victimele violentelor sunt dezumanizate (de indoctrinari si definitii ideologice). Aceste conditii se regasesc pas cu pas in acele principii ale actiunii rationale carora institutiile societatii moderne le-au oferit aplicabilitate universala.114

Administratia SS a transformat totul - inclusiv victimele sale - intr-o parte integranta a retelei autoritatii sale, supusa regulilor disciplinare stricte si eliberata de judecata morala. Genocidul a fost un proces compus; asa cum observa Hilberg, includea actiuni realizate de germani, si in acelasi timp actiuni realizate de victimele evrei - la ordinele germanilor, dar cu o dedicare ce conducea adesea la abandonarea sinelui. Bauman observa ca "aceasta este superioritatea tehnica a exterminarii in masa intentionate, gandite, si rational-organizate asupra izbucnirilor turbulente a masacrelor. Cooperarea victimelor cu autorii pogromurilor este de neconceput. Cooperarea victimelor cu birocratii SS a fost parte a planului; de fapt a fost o conditie necesara a succesului. O mare parte a intregului proces a depins de participarea evreilor ca functionari al caror comportament era motivat de devotament si cooperare cu birocratia."115

Experienta Holocaustului aduce in relief un alt mecanism social, si anume orbirea morala, sau "invizibilitatea morala". Caracterul moral al actiunilor faptasilor era ori invizibil, ori ascuns in mod deliberat. John Lachs explica fenomenul "medierii actiunii" ca cea mai embrionara si proeminenta trasatura a societatii moderne. Este vorba despre delegarea puterii sau a responsabilitatii, rezultatul fiind acela ca existau multe actiuni pe care nimeni nu si le insusea in mod constient. Pentru ca persoana in numele careia sunt savarsite aceste acte exista doar in imaginatie; astfel ca nu le va revendica niciodata, din moment ce nu le-a savarsit. Pe de alta parte, persoana care le-a comis le va vedea mereu ca apatinand altcuiva, iar pe el insusi ca pe un instrument nevinovat al unei dorinte straine.116 Efectul realizarii acestei distante intre actiuni si consecinte rezulta in eliminarea inhibitiei morale.

Un efect similar il are infatisarea victimelor insesi ca invizibile din punct de vedere psihologic. Uciderea de la distanta - un produs al inovatiei in materie de razboi, a produs efectul invizibilitatii victimei in mintea criminalului. Acest principiu a stat la baza construirii camerelor de gazare, care separau criminalii de victimele lor, reducand astfel rolul criminalilor la acela de "functionari sanitari". O alta metoda pe care au perfectionat-o nazistii a fost promovarea invizibilitatii umanitatii victimelor. In cadrul viziunii nazistilor despre lume, de-germanizarea evreilor avea sa fie urmata de dezumanizarea totala a acestora, prin transpunerea retoricii intr-un univers lingvistic al igieniei politice. Succesul tehnico-administrativ al Holocaustului s-a datorat in mare parte utilizarii pricepute a "somniferelor morale" puse la indemana de birocratia si tehnologia moderna. Dar cea mai comuna imagine a procesului civilizator se refera la concentrarea violentei sub controlul statului, unde e folosita pentru a pastra perimetri comunitatii nationale si conditiile ordinii sociale.117

Modernitatea a mai adus nivelarea diferentelor - sau cel putin a infatisarii lor exterioare. Granitele impuse de diferentele dintre crestini si evrei au fost amenintate de refuzul statului modern de a legifera practicile sociale diferite. Confuzia a fost creata in momentul in care tot mai multi evrei au acceptat asimilarea, devenind asemanatori din punct de vedere cultural, si invizibili din punct de vedere social. Absenta semnelor distinctive a insemnat indepartarea granitelor, care au trebuit refacute pe criterii moderne, prin reconstruirea identitatii evreilor. Aceasta reconstructie se baza pe principiile filosofice ale rasismului: "omul e ce e inainte sa actioneze; nimic din ceea ce face nu schimba ceea ce este".118

Bauman avertizeaza insa ca aceste argumete nu sugereaza ca Holocaustul a fost provocat de birocratia moderna sau de cultura rationalitatii instrumentale, sau ca birocratia moderna trebuie sa rezulte intr-un fenomen de tip Holocaust. El sugereaza totusi ca regulile rationalitatii instrumentale sunt incapabile sa previna un astfel de fenomen; ca in aceste reguli nu exista nimic care sa impiedice actiunile sau metodele de "inginerie sociala". Cultura birocratica ne determina sa vedem societatea ca un obiect al administratiei, ca o "colectie de probleme ce ar trebui rezolvate, ca natura ce trebuie controlata, subjugata si imbunatatita sau refacuta, ca o tinta legala a ingineriei sociale, si in general ca o gradina construita si tinuta in forma planuita prin forta." Aceasta a fost atmosfera in care proiectul Holocaustul a putut fi conceput, dezvoltat si finalizat. Bauman mai sugereaza ca spiritul rationalitatii instrumentale, cu forma lui moderna si institutionalizata a birocratiei, a facut solutiile de tip Holocaust nu numai posibile, ci si "rezonabile".119

Bauman propune ca lectia generala a Holocaustului este necesitatea crearii unui model teoretic al procesului civilizator, asa incat acesta sa includa dispozitia spre degradare, delegitimare a motivatiilor etice ale actiunilor sociale. El considera necesar ca noi sa realizam faptul ca procesul civilizator este, printre altele, un proces de deposedare a folosirii violentei de calculul moral, si de eliberare a dorintei de rationalitate de interventia normelor etice sau a inhibitiei morale. Promovarea rationalitatii si tendinta de subordonare a violentei, evaluarii rationale, au fost de mult identificate ca trasaturi ale civilizatiei moderne. Fenomenele de tip Holocaust ar trebui recunoscute ca si efecte justificate ale tendintei civilizatoare si a potentialului ei constant.120