Evolutia politica a Chinei in perioada medievala

Evolutia politica a Chinei in perioada medievala

Tulburarile sociale grave au afectat societatea chineza in a doua jumatate a secolului II, dintre care cea izbucnita in 184 numita si a turbanelor galbene a fost cea mai puternica, va determina caderea dinastiei Han. Drept urmare se petrece un fenomen asemanator celui din Europa de vest prin declinul statului, ruinarea oraselor, dezmembrarea imperiului. In China de nord, regiunea cea mai populata si mai bogata, stapaneau acum regi de origine barbara ca si clasele conducatoare mandre de privilegiile pe care le aveau. Vechea filozofie din timpul dinastiei Han pierde din audienta, studiul literaturii decade, si ca o caracteristica generala, evul mediu chinez cunoaste o fervoare religioasa asemanatoare celei europene. Acum se petrece un fenomen de sedentarizare a barbarilor din nordul Chinei ce continua pana in secolul VI. Tendintele centralizatoare au ca obiectiv apararea impotriva incursiunilor nomazilor din regiunile de stepa dar si necesitatile colonizarii, ale repartizarii pamanturilor, a intretinerii sistemului de irigatii si a necesitatii controlarii marilor drumuri comerciale. Unul din sefii militari Han, Cao Cao, pune bazele regatului Cao Wei reusind sa unifice intreaga China de Nord ce incercase sa cucereasca anterior valea fluviului Yang in 208 dar fusese infrant de o coalitie condusa de Sun Quan si Liu Bei - cei din urma vor pune bazele regatelor Sichuan si Wu (cu capitala la Nanjing). Cao Cao s.a sprijinit pe armata pentru a centraliza statul, duce o politica autoritara cu unele accente de natura militara. Problemele alimentare erau printre cele mai grave si de aceea regimul ia masuri pentru cresterea suprafetelor cultivate, a executarii unor lucrari de drenare a solului, intervine in raporturile dintre marea masa de tarani si aristocrati in favoarea primilor pentru nevoi fiscale dar si disciplinarea taranilor ratacitori, in numar foarte mare in acele timpuri.

Regatul Cao-Wei in aceasta denumire a fost proclamat de fiul lui Cao Cao, Cao Pei la moartea acestuia in 220-265. atat Cao Cao cat si urmasii sai au acordat o mare importanta functionarilor, alesi prin concurs, ce vor capata in scurta vreme o pozitie importanta in stat, marile familii vor sti sa se adapteze acestei situatii si curand chiar de la aceasta clasa i se va trage sfarsitul regatului.

Nici regatele din centrul si sudul Chinei n-aveau sa reziste mai multa vreme caci din a doua jumatate a secolului III se va impune familia Sima ce va pune bazele regatului Tsin care insa au avut de infruntat opozitia aristocratiei, a atacurilor triburilor nomade dinspre nord. Foametea, haosul politic, economic si administrativ de la inceputul secolului IV ca si rascoalele tribale au provocat un exod masiv al populatiei ce cu greu a putut fi oprit. Nici secolul al V-lea n-a putut opri caderea economica, parasirea oraselor, ruinarea lor si reducerea activitatii comerciale.

Plecarea populatiei chineze din nord a avut efecte benefice pentru sud deoarece noii veniti aduceau procedee si tehnici agricole avansate, si prin defrisari si desecari au pus in valoare regiunea agricola a fluviului Yang Zi. S-au refugiat nu numai saracii ci si aristocratia, privilegiile fiindu-le mentinute si in noile conditii. Aristocratia a obtinut din partea puterii imperiale recunoasterea acestora, si, intrucat trebuia dovedita vechimea, nobletea, familia pentru a avea acces la inalte functii politice, aceasta aristocratie s-a straduit sa-si creeze registre genealogice astfel ca la inceputul dinastiei Song, anumite legi vor fi interzice casatoria intre nobilii si oamenii simpli. Anarhia a fost stavilita pentru o scurta perioada la sfarsitul secolului V si la inceputul secolului VI in zona fluviului Yantzi ceea ce va impulsiona activitatile economice si mai ales comerciale legate de dezvoltarea traficului in Marile Sudului. Imparatul Wu din dinastia Liang (502-549) asigura o perioada de liniste si prosperitate. Budismul ,favorizat si de politica imperiala, se va impune si mai mult. Aceasta liniste avea sa prevesteasca furtuna datorata luptelor politice din a doua jumatate a secolului VI iar caderea dinastiei Liang este pusa pe seama trupelor de mercenari de la curtea imperiala ale caror dezordini nu au putut fi stavilite. Odata cu caderea dinastiei Liang se petrece si un fenomen de disparitie a vechii aristocratii in sudul Chinei, primul imparat din dinastia lui va cuceri capitala imperiului Nanjing (Nankin) 589.

In secolele IV-V, China de Nord a cunoscut mai multe regate independente efemere pana cand aceeasi dinastie Sui va pune capat in 589 a divizarii statului. Se pun astfel bazele a ceea ce s-a numit in istoria Chinei, Imperiul aristocratic (590-625) iar noua dinastie va pune capat imperiilor nechineze din nord pentru ca atat imperiul Sui cat si Tang (618-907) sunt considerate ca fiind pur chineze in opozitie cu regatele barbare. Unirea Chinei din regiunea Yantzi cu cea de nord a largit perspectivele prin deschiderea la mare, catre zonele tropicale si catre zonele Asiei de sud-est. Este perioada de maxima inflorirea civilizatiei medievale chineze.

Primul imparat va fi Wen 581-604 si ca si urmasul sau Yang, va construi mari canale, vaste silozuri pentru grane. Cel din urma este preocupat de crearea unei flote de razboi capabilasa sustina eforturile politice, militare si economice ale statului. Cateva campanii nefericite in Coreea aveau sa atraga mari rascoale taranesti datorita rechizitiilor necesare sustinerii efortului mic. Pentru apararea granitei nordice se completeaza zidul chinezesc cu 350 km si se ridica doua capitale. Marele Canal lat de 40 m si lung de 1000 km a avut un rol esential in unificarea economica si politica a Chinei.

Tulburarile interne au provocat caderea acestei dinastii de care a beneficiat un general Li Yuan, cunoscut ca imparat sub numele Kao Tsu (618-526) ce pune bazele noii dinastii Tang. Primii ani sunt consacrati stavilirii tulburarilor interne, incheiata dupa 628 prin reorganizarea administratiei, impartirea imperiului in zece mari regiuni ce vor deveni 15 in secolul VIII, unde in curand vor functiona inspectori ai administratiei finantelor si justitiei, legislatia penala, sistem agrar, fiscalitate, armata, educatie (crearea unor scoli superioare si academii in cele doua capitale Chang'an si Luayang. Aceasta epoca este urmata de una din cele mai mari expansiuni din istoria Chinei intre 628-683 in care turcii orientali dunt infranti dupa victoria obtinuta pe valea raului Ili si a altor triburi nomade dinspre nord, se controleaza drumul oazelor cu importanta economica deosebita. Mai multe expeditii chineze dincolo de Pamir vor avea ca rezultat ocuparea Smarkandului, Buhara si Taskent controlate de turcii occidentali. In nord est sunt cucerite Manciuria si pe la 660 intreaga Peninsula Coreeana. Aceste cuceriri au la baza forta cavaleriei, abilitatea diplomatica, masurile pentru aprovizionarea trupelor. Administrarea acestui imens teritoriu a pus probleme deosebite autoritatilor centrale care isi aveau sediul la Chang an cu urmari importante :

Departamentul afacerilor de stat ce grupeaza un ansamblu de 6 ministere (functii publice, finante, rituri, armata, justitie si lucrari publice).

Cancelaria imperiala - centru de transmitere si control al decretelor imperiale

Marele secretariat imperial - insarcinat cu redactarea textelor oficiale

Consiliul de Stat din care fac parte, in afara de imparat, mari demnitari si functionari.

Referat: Lucrare scrisa la dendrologie Proiect: Nivelul organizarii teritoriale - teritoriu, teritorialitate si organizare in invelisul geografic

Exista si un tribunal al cenzorilor insarcinat sa detecteze eventualele abuzuri de orice fel. Inalta curte de justitie era singura abilitata sa pronunte condamnarile la moarte. N-au fost neglijate nici problemele care tin de invatatura, si anume universitatile de stat si bibliotecile publice.

In primul secol al dinastiei Tang, datorita masurilor luate s-au asigurat veniturile fiscale si s-a mentinut o anumita stabilitate sociala printre care sistemele de impartire a pamantului. Erau incurajate lucrarile pentru defrisarea si destelenirea unor imense suprafete pentru agricultura. Se practica "metoda repartizarii egale a pamanturilor" pentru a asigura satisfacerea obligatiilor fiscale ale contribuabililor. Pentru necesitatile militare a fost incurajata cresterea cailor pasunile ocupand mari suprafete in anumite regiuni ale Chinei. Astfel ca pe la jumatatea secolului VII, dinastia Tang dispunea de 700.000 de cai. Caii erau folositi de membrii inaltei societati care mergeau calare ca si pentru sistemul de posta.

Catre sfarsitul secolului VII, China va avea si o imparateasa - primul si unicul imparat de sex feminin din istoria Chinei - Zetian, care a condus statul timp de 27 de ani si s-a sprijinit pe sacerdotii budisti ajunsi la mare putere in acel timp.

Prima parte a secolului VIII, mai precis 710-755, este considerata perioada cea mai stralucita a epocii Tang. Influenta Chinei in Asia era la apogeu, iar poezia clasica si studiile budiste ating nivelul maxim de dezvoltare. In 710 Li Longji (685-762), fiul imparatului indepartat de la putere in 690 de Zetian, intre 712-756 conduce imperiul sub numele de Hiuan-Tsong. Domnia incepe prin punerea in ordine a finantelor, a administratiei ti a moravurilor politice. Se depun eforturi pentru a reconstitui registrele de recens pentru a gasi remediul reducerii dramatice a numarului de familii impozabile. Cea mai importanta actiune este contraofensiva imparatului arabilor declansata dupa 745 si incheiata printr-un grav esec in urma bataliei de pe raul Talas in 751. este epoca in care aristocratia revine la putere si in aceste conditii sistemul impartirii pamanturilor se degradeaza in favoarea marilor proprietari. Armatele de frontiera nu mai pot fi controlate de imparat in timp ce in interior aristocratia veche se infrunta cu noua aristocratie.

Nemultumirile armatei cresc astfel ca in 755 are loc o mare rebeliune militara condusa de An Lu-san, comandantul armatei de la granita de nord inaugurand o epoca de criza ce se va intinde pe doua secole. Acesta porneste in iarna anului 755-756 asupra capitalelor ce se predau fara a opune rezistenta. Imparatul a fugit iar in locul sau a fost pus altul reusindu-se sa se infranga rascoala. S-a pierdut controlul asupra oazelor si a drumurilor comerciale din Asia Centrala, invaziile nomazilor dinspre nord erau frecvente, anarhia politica era un fenomen obisnuit. Se produce o crestere a puterii economice a partii sudice a Chinei unde predomina cultura orezului unde urbanizarea este favorizata de intensa actiune comerciala in timp ce pe valea fluviului Galben activitatea economica este in continua scadere. Sudul producea importante cantitati de ceai, sare dar si matasuri, regiune ocolita si de razboaiele devastatoare de la jumatatea secolului VIII. Se produc si schimbari si in administratie si armata, locuitorii palatului domina viata politica, armatele de mercenari au luat locul vechilor militii taranesti.

In plan politic, in a doua jumatate a secolului VIII si prima jumatate a secolului urmator nu se va putea reface unitatea chineza deoarece multe provincii au fost pierdute. In plan religios se realizeaza o puternica reactie impotriva budismului ce culmineaza cu desfiintarea intre 842-845 a 4.600 de manastiri, secularizarea a 50 milioane de ha si desfiintarea a altor 40.000 de asezaminte religioase. Au izbucnit o serie de rascoale printre care mai importanta este cea condusa de Huan Ciao (874-883), ce s-a proclamat imparat. Rascoala este inabusita cu ajutorul mercenarilor turci. Autoritatea imparatilor din dinastia Tang va fi mai mult nominala iar in 907, ultimul imparat Tang este detronat, China se faramiteaza in mai multe state cu mai multe dinastii regale. Partea nordica va suferi mult datorita distrugerilor provocate de razboaiele de la sfarsitul secolului IX si inceputul secolului X, cele doua capitale cunosc ruina si depopularea. Fizionomia lumii chineze se schimbase foarte mult si va trai o lunga perioada de timp sub amenintarea nomazilor ce vor amputa teritorial statul.

Epoca Song - 960-1279

Unele semne ale redresarii economice si politice a Chinei au aparut intr-o perioada anterioara dinastiei Song. Dinastia Song reuseste sa refaca in mare parte unitatea statala. Intemeietorul dinastiei era militar iar refacerea priveste numai teritoriul chinez, nu si regiunile din Mongolia, Manciuria, Coreea, Asia Centrala sau Vietnamul. Ultimul stat obtinuse independenta in anul 968. in 1009 se produce intemeierea "marelui Viêt" de catre noua dinastie Ly (1009-1225) care va purta intre 1073 si 1077 un razboi impotriva armatelor chineze provocand dinastiei Song numeroase complicatii si greutati in aceasta regiune tropicala.

In plan intern, au avut loc importante progrese economice in plan tehnic si comercial si anume : noul sistem de odelaj, cultul orezului prin folosirea inundatiilor, folosirea prafului de pusca, a busolei si a monezii de hartie. A avut loc o crestere demografica rapida, China avand in 1126 100 milioane de locuitori, masate in marea lor majoritate in Sud. Se consolideaza institutiile fundamentale ale statului. Este pus in functiune un adevarat sistem de informatii control si comanda care se intinde pana in regiunile cele mai indepartate ale imperiului si asigura guvernului central o dominatie ce nu fusese niciodata atat de puternica asupra intregului teritoriu. Un rol important il avea primul ministru, mai mare chiar si decat cel al imparatului.

Consiliul de stat dirija politica generala ce se folosea de un birou insarcinat cu redactarea textelor - curtea academicienilor. Sunt organizate trei oficii care primesc sugestiile, opiniile sau plangerile functionarilor, ori persoanelor particulare. Ele sunt independente unele de altele, membrii lor se bucura de imunitate absoluta pe care nici macar imparatul nu o are. Administratia centrala era mult simplificata fata de perioada Tang cu trei mari compartimente. Si anume economie si finante, armata si secretariatul insarcinat cu administrarea judiciara si cu cea a personalului (concursuri de recrutare, numiri, avansari). In provincii existau comisari speciali pe domenii de activitate militara, juridica, economica, fiscala cu puteri foarte largi. O delimitare foarte stricta a parghiilor puterii, a competentelor, aplicandu-se sistemul de recrutare si promovare a functionarilor, selectarea celor mai bune elemente. Existau numeroase discipline la care se dadea concurs insa cel mai important era cel de cultura generala si aptitudini de redactare care includea si o proba de poezie. Nu lipsea, la promovare, sistemul recomandarilor. Clasa functionarilor avea sa ocupe un rol foarte important in viata economica si sociala, politica si militara a societatii chineze. In nici o alta perioada "mandarinii" nu au exercitat un control atat de eficient asupra statului. Influenta apropiatilor imparatului pare sa fi fost extrem de mica in comparatie cu cea a functionarilor. Iau nastere mari partide politice cu pareri divergente in probleme sociale chineze.

Armata pierde din rolul sau politic de alta data deoarece un puternic spirit antimilitar a dominat societatea Song, puterea civila inlocuind rolul acesteia, folosindu-se mercenariatul. Efectivul armatei continua sa creasca ajungandu-se la peste 1.250.000 de soldati in 1041 si o importanta flota militara. In viata politica s-a manifestat o ampla miscare reformatoare a carei autori proveneau din sud-estul statului, cel mai cunoscut fiind Wang An-si care crede ca prin dezvoltarea productiei pot fi sporite mijloacele de trai ale tuturor si veniturile statului. S-a facut remarcat inca din 1056 printr-un proiect de reforme vizand restabilirea sistemului in nord-vest, fiind chemat la putere in 1068-1076 plecat sub presiunea partidei conservatoare. Masurile privesc actiuni economice, armate, finantele, administrative. Una din masuri a fost aceea de a proteja taranimea printr-un control al preturilor la cereale luand masuri impotriva camatarilor. Functionarii au fost in atentia statului fiind mai bine retribuiti pentru a fi feriti de coruptie. Un mare efort economic irigatiilor este intreprins pentru a asigura o anume stabilitate a productiei de cereale. In domeniul militar capata importanta sistemul militiilor populare cu sarcini de aparare deoarece armata de mercenari necesita cheltuieli foarte mari. Desigur, reformele sale au intampinat rezistenta aristocratiei care-si vedea pierdute buna parte din privilegiile sale in frunte cu istoricul Sima Guang. Statul manifestase grija deosebita pentru infiintarea unor aziluri, orfelinate, spitale, desemnare si a altor mijloace de aparare a celor defavorizati. Sunt constituite dupa modelul fundatiilor de caritate budiste.

Caracteristic pentru aceasta perioada este o puternica dezvoltare a centrelor urbane datorita unei intense actiuni economice. Orasele, dens populate si foarte active se inmultesc in mai toata China fiind o atractie permanenta pentru populatia rurala. O burghezie oraseneasca, al carei numar este in crestere continua, controleaza activitatea comerciala formata din proprietarii funciari si negustorii bogati. Moneda joaca un rol extrem de important in relatiile de schimb, banii de arama chinezesti circuland intr-o buna parte a Asiei, in Japonia erau folositi chiar ca moneda locala de schimb la care se adauga moneda de hartie.

Situatia politica a Chinei in aceasta perioada este dominata de crearea in nordul statului a unor puternice state turco-mongolo-tibetane. Printre ele, din secolul X, important este Imperiul Kitan constituit in Manciuria si Mongolia rasariteana, avea insa armate sa se opuna atacurilor acestora si de aceea a preferat sa incheie pace, uneori in conditii dezavantajoase. Daca din punct de vedere militar rezultatele au fost mai putin faste, cultura chineza a reusit sa influenteze in decisiv cultura si civilizatia Imperiului Kitan care va sfarsi prin a se desfiinta la inceputul secolului XII. Un alt pericol a venit in primele decenii ale aceluiasi secol din partea tungusilor, aliatii Chinei in lupta Imperiului Kitan, care vor cuceri capitala chineza Kaifeng in 1126 iar apoi isi vor stabili propria capitala la Beijing. Casa domnitoare chineza se va refugia in sud formand un nou stat denumit China Song de Sud (1127-1279). Noua populatie era formata din crescatori de animale si insotitori de caravane, era foarte razboinica. Va sfarsi ca si China Song de Sud prin a fi cucerita de catre mongoli.

Toata China de nord este cucerita intre anii 1225-1227 de catre mongoli dupa 23 de ani de razboi neintrerupt avandu-l in frunte pe faimosul Gingis-han. Dupa un ragaz de 30 de ani, timp in care atentia mongolilor s-a indreptat catre Asia Occidentala si Europa Rasariteana mongolii revin asupra Chinei Song de Sud, sub conducerea lui Kubilai-han, reusesc dupa 1260 sa ocupe Vietnamul si pana in 1279 toata China. Kubilai, noul stapan, isi muta capitala de la Karakorum la Beijing in 1270 iar dinastia sa a luat numele de Yuan inlocuind vechea dinastie chineza. Regimul de exploatare mongol a fost foarte aspru, populatia chineza fiind adusa in marea ei majoritate in stare de servitute. Populatie nomada, cuceritorii au contribuit la degradarea sistemului de irigatii din Sud ceea ce va duce la o scadere a productiei cerealiere, la ruinarea gospodariilor taranesti, pamanturile fiind impartite marilor feudali mongoli. Posturile de conducere sunt rezervate mongolilor iar administrarea finantelor este incredintata oamenilor originari din regiunile islamizate ale Asiei Centrale si Orientului Mijlociu. Negustorii musulmani acapareaza comertul si activitatile de strangere a darilor.

Si Marco Polo lucreaza in favoarea cuceritorilor.

Un imens spatiu geografic este controlat de mongoli de la Pacific la Carpati, benefic mai ales pentru activitatea comerciala.

Puternice miscari de rezistenta au izbucnit in China incepand cu primele decenii ale secolului XIV cand domniile se succed rapid si indisciplina nobilimii mongole este in crestere alimentand speranta celor oprimati. Cea mai importanta a fost cea numita a "turbanelor rosii" inceputa concomitent in 1351-1352 atat in nord cat si in sudul Chinei. Conducatorul acesteia, taran de origine, Ciu Yuan-ciang, s-a nascut in 1328 porneste rascoala in 1352 si reuseste in 1359 sa ocupe Nankimul, in 1963 devine stapanul Chinei centrale iar in 1364 se proclama principe al regatului Wu. Repurteaza victorie dupa victorie si in 1368 se proclama imparat dupa ce intreaga China este eliberata de mongoli. Intemeiaza ca Nankin dinastia Ming. Ofensiva este dusa mai departe pana in centrul lumii mongole reusind sa distruga forta ei de soc (1369-1370).

Epoca Ming 1368-1644

Ca imparat Ciu Yuan-ciang a domnit sub numele de Hongwu (1368-1398) a trebuit sa efectueze o mare opera de reconstructie si refacere economica a Chinei deteriorata datorata stapanirii straine. S-au luat masuri pentru refacerea digurilor, canalelor, regularizarea apelor, de redare in folosinta a unor importante suprafete agricole. Zonele devastate sunt repopulate, imigrantii primind loturi intinse erau sprijiniti de catre stat. Sunt luate masuri si pentru plantarea pomilor necesari cresterii viermilor de matase dar si pentru a construi nave maritime sau fluviale. Agricultura este in centrul atentiei noii administratii care va reprezenta pentru perioada dinastiilor Ming si Quing principalele rezerve fiscale. Pentru un control riguros, din necesitati fiscale s-au intocmit recensaminte (activitatea comerciala a cedat locul agriculturii).

In plan politic este marcat inceputul instituirii absolutismului monarhic, cunoscut fiind faptul ca institutiile statului sunt subordonate imparatului. Este cunoscut ca, fiind taran, i-a fost teama de critici mai ales in ceea ce priveste originea sa, multi supusi platind cu capul pentru delictul lezmajestate. Tendintele absolutiste se vor accentua in timpul urmasilor sai in secolele XV-XVI deoarece sistemul monetarial al dinastiei Song nu mai functiona. Se pare ca acest sistem, in organizarea lui a fost influentat si de cel mongol.

In timpul domniei fiului sau Yung-lo (1403-1424) granitele imperiului vor atinge maxima intindere. Domnia lui va fi una dintre cele mai stralucite din istoria Imperiului Chinez. Se cucereste Mongolia si zona fluviului Amur in timp ce flota exploreaza Oceanul Indian, spre Java, Sumatra, Malaezia, Celyon si India.

A doua jumatate a secolului a insemnat o perioada de replice in fata atacurilor nomazilor, pentru aparare zidul chinezesc este dublat sau chiar triplat ajungand la o lungime totala de 5000 de km. Pe mare piratii japonezi impiedica activitatea comerciala chineza. Un fapt drept de remarcat, mutarea capitalei de la Nanjing la Beijing, curtea imperiala indepartandu-se de zona economica cu mult mai dezvoltata din Sud in prima jumatate a secolului XV.

Dupa 1520 Imperiul Ming cunoaste o puternica dezvoltare datorata avantului mestesugaresc, a productiei textile si metalurgice, orasele cunosc un progres apreciabil. In acelasi timp in lumea satului semnele crizei sunt tot mai evidente, datorita deposedarii masive a taranilor de pamanturi si a cresterii sarcinilor datorita statului si nobilului. Incercarile de reformare a statului nu dau rezultatele scontate si datorita faptului ca in plan politic se infrunta clanul eunucilor devenit atotputernic in clasa functionarilor.