Perioada
elenistica isi ia numele sau dintr-o vasta cunostiinta
de limba si cultura adusa in Orientul Mijlociu prin intermediul cuceririlor lui
Alexandru si de la regatele stabilite de generalii sai dupa moartea sa.
Antigonus I a fundat un regat care sa cuprinda parti din Asia Mica , Orientul
Mijlociu, Macedonia
si Grecia. Seleucus I si-a infiintat un regat asupra
Babylonului pana in India
iar Ptolemeu I a luat Egiptul.
Mentionati ca "regii succesori" acesti conducatori au trebuit sa creeze propria lor
forma de regalitate deoarece nu au mostenit legitim rangurile lor. Ei s-au auto-proclamat monarhi cu nici o cerere speciala asupra
oricarui teritoriu. Au condus cu autoritate nelimitata in teorie,
dar, in practica, aveau nevoie de orase greco-membre ca sa ii sprijine cu bani si soldati. De aceea, de obicei, ei permit oraselor membre
sa-si pastreze libertatea interna, atat timp cat urmau politica externa a regelui.
Ori de cate ori era posibil, regii incorporau
traditiile locale in regulile lor. Pentru Seleucid, aceasta insemna combinarea Macedoniei cu Orientul
Mijlociu; pentru Ptolemeu, Macedonia cu Egipt. Totusi, grecii si macedonenii s-au inaltat in grad decat
populatiile locale care au devenit secundari.
