Metonimie
(lat. metonymia "inlocuirea unui nume
prin altul")
Prin metonimie se
intelege figura stilistica rezidand in numirea unui obiect printr-altul, cu
care se afla intr-o relatie logica, substituindu-se (1) cauza prin efect, (2)
concretul prin abstract, (3) continutul prin obiectul care il contine, (4)
efectul prin cauza, (5) numele unui lucru prin simbolul lui etc.
Spicuim din "galaxia metonimiilor": (1) «-Ia, eu fac ce fac de
mult, / Iarna viscolul ascult, / Crengile-mi rupandu-le, / Apele-astupandu-le,
/ Troienind cararile / Si gonind cantarile» (Revedere de M. Eminescu); cauza este venirea
iernii si efectu-i gonirea cantarilor; (2) «Minciuna sta cu regele la masa»
(Al. Vlahuta, ); elementul concret este alcatuit din
sfetnicii regali si elementul abstract: minciuna; (3) «Eu la joc, / Mandra la
joc, / Si oala curge in foc !» (Folclor dacoromanesc); continutul este ciorba, obiectu-i oala); (4) «Codrul clocoti de zgomot
si de arme si de bucium» (M. Eminescu, Scrisoarea
III); efectul este
clocotul si cauza-i zgomotul de arme, de buciume; (5) «Sa dea piept cu uraganul
ridicat de semiluna» (Scrisoarea III de M. Eminescu); Imperiul Otoman e
substituit de simbolul sau: semiluna din heraldica turcilor - etc.
