Domnitorul Tarii
Romanesti, Mircea cel Batran a fost una dinte marile
personalitati politice ale trecutului nostru istoric.
In vremea lui tara a cunoscut
cae mai intinsa cuprindera din istoria medievala: de la cursul
fagarasan al Oltului, la miazanoapte, pana la
Dunare spre miazazi, de la Portile de Fier ale fluviului, la
apus, pana la tinuturile e nord ale Deltei si la Marea
Neagra.
Inca din prima parte a domniei,
a eliberat Dobrogea, alungand pe genovezii stabiliti la gurile
Dunarii.
Incepand di a doua jumatate a
secolului al XIV-lea, la hotarul de miazazi a aparut amenintarea
puterii otomane. In fata unei armate mult mai numeroase decat
ceadetinuta de domniton, Mircea a adoptat cu intelepciune o
strategie potrivita unor astfel de situatii: hartuirea
permanenta a dusmanilor, infometarea, alegerea locului prielnic
pentru confruntarea finala.
Batalia a avut loc la 10
octombrie 1394, la Rovine, intr-o zona impadurita si
mlastinoasa, ce nu ingaduia dusmanilor
desfasurarea fortelor lor. Lupta de la Rovine s-a terminat cu o
infloritoare victorie a conducatorului roman.
In 1396, Mircea a participat la o
cruciada antiotomana, organizata de monarhul Ungariei, armatele
trufasilor cavaleri apuseni fiind infrante la Nicopole, 25 septembrie
1396.
Catre sfarsitul domniei
sale, Mircea incheie pace cu turcii. Prin ridicarea unei paveze de otel pe
Dunare, domnitorul roman a ferit intreaga Europa de la sfarsitul
secolului al XIV-lea de primejdia expeditiilor otomane de cucerire. Mircea
cel Batran a condus destinele tarii timp de 32 de ani.
