Responsabilitatea violentelor antisemite din Romania (1941) - a existat holocaust in Romania?

Cunoastem cu totii ca la Iasi, la sfarsitul lunii iunie 1941, in primele zile ale razboiului anticomunist de pe frontul de rasarit, s-au produs acte de o barabrie si de o cruzime nemaiintalnita, care au costat viata a mii de evrei. Aceasta actiune a apartinut trupelor armate germane si romane, cu concursul autoritatilor de politie si siguranta ale statului roman de atunci, guvernat dictatorial de maresalul Antonescu. Represaliile au fost motivate de actiunile diversioniste si provocatoare duse de o serie de evrei de orientare comunista, care s-au manifestat astfel ca aliati ai trupelor bolsevice ale Armatei Rosii. Legile razboiului sunt aspre si nu cruta nici oamenii inocenti, dar acest gen de atrocitati impotriva unei intregi populatii civile, ca urmare a faptelor comise doar de unii dintre membrii sai, merita o condamnare ferma si categorica.

Cu toate ca la acea data Miscarea Legionara se afla in plina prigoana antonesciana, membrii acesteia aflandu-se fie in afara tarii, fie in temnite, s-a incercat de catre aproape toata lumea aruncarea responsabilitatii acestor fapte oribile si asupra ei. Atat evreii, cat si Antonescu, dar chiar si comunistii au avut tot interesul sa mai arunce inca odata cu noroi in Miscare, pentru a o compromite in fata istoriei.  Se pot distinge aici doua tipuri de responsabilitati: una efectiva, de implicare directa a Miscarii in acest pogrom, dar si una morala, Legiunii imputandu-i-se crearea si intretinerea de-a lungul anilor unei atmosfere de ostilitate fata de evrei.

Respingem cu hotarare atat ambele capete de acuzare aduse impotriva Legiunii, cat si culpabilizarea poporului roman care s-ar face astfel vinovat pentru posteritate de crime antisemite. Nu se poate compara holocaustul antievreiesc comis de regimul nazist la scara continentala (care a inclus si zona Ardealului de Nord cedata Ungariei in 1940) cu unele fapte petrecute pe plan local in Romania, numai in partea de rasarit a tarii, si numai in contextul starii de razboi impotriva armatelor bolsevice. Faptul ca in Romania nu se poate vorbi de un holocaust antievreiesc, ci dimpotriva, evreii de pe teritoriul tarii noastre au supravietuit in mare masura, este intarit si de articolul din anexa al Comandantului Horia Sima, articol bazat chiar pe surse iudaice.

Privind implicarea efectiva a unor legionari in pogromul de la Iasi, ea ar consta dupa acuzatori in prezenta unui sergent major T.R. identificat ca "legionar" si a altor 30 de "agenti provocatori' ai serviciilor secrete, pretinsi "legionari". Acestia ar fi fost inarmati cu pistoale cu munitie oarba, avand rolul de a crea o atmosfera de panica si teroare, pentru a permite trupelor romane si germane sa-si indeplineasca funesta misiune. Ni se mai spune insa ca acestia isi adusesera armele lor personale, pentru a participa cu o cruzime fanatica la baia de sange ce avea sa urmeze.

Am explicat mai sus care era de fapt situatia Miscarii Legionare in acel moment. Nu stim daca acel sergent major T.R. o fi fost vreun legionar veritabil, scapat ca prin minune de prigoana antonesciana, dar cei 30 de agenti provocatori  sunt cu siguranta o noua diversiune si o inscenare a serviciilor secrete, la fel ca pe vremea Statului National-Legionar, la fel ca pe vremea "rebeliunii". Atunci s-au petrecut o serie de abuzuri si jafuri impotriva populatiei evreiesti menite sa discrediteze Miscarea Legionara, pentru a-i oferi lui Antonescu pretextul de a o elimina de la putere si a guverna de unul singur. Reproducem in anexa capitolul din lucrarea lui Flor Strejnicu "Miscarea Legionara si evreii" referitor la aceste acuzatii privind presupusa implicare a Legiunii in masacrele de la Iasi. Este semnificativ ca autorul amintit, la acea vreme in varsta de 15 ani, a fost inchis si a trecut printr-o crunta prigoana, laolalta cu toti membrii Fratiilor de Cruce care aveau intre 15-18 ani, laolalta cu toti legionarii care nu reusisera sa fuga peste granita. Mai mult, detinerea de armament era pedepsita cu moartea! Cum au putut aparea din neant un sergent  major T.R. si cei "30 de agenti" legionari cu arme proprii este deci fie de domeniul miracolului, fie, mult mai probabil, de domeniul tipic al unor diversiuni cusute cu ata alba.

Iata care era in realitate situatia adevaratilor legionari sub regimul antonescian, fie ei chiar "sergenti T.R." si relatiile lor cu agentii serviciilor de siguranta:

Ceva mai tarziu, lui Ion Nemteanu, la regimentul unde se afla mobilizat cu gradul de sergent T.R., i  s-a gasit totusi o vina: aceea de a fi fost legionar. I-au gasit-o agentii serviciului secret militar al regimentului. Si cum exista un ordin "de sus" ca activitatea din armata a fostilor legionari sa fie supravegheata si acolo unde organele de resort vor socoti necesar ca respectivii fosti legionari sa fie indepartati din functii de raspundere sau chiar lichidati intr-un mod bine camuflat, la regimentul lui Ion Nemteanu s-a gasit ca seful Biroului 2, un capitan, sa fie mai cu sarg si sa treaca la fapte. Asa s-a ajuns ca intr-o zi, in toamna anului 1941, dincolo de Nistru, in timp ce se gasea in mars cu plutonul spre linia intai, legionarul Ion Nemteanu sa fie ucis miseleste. Un glont tras din spate ii strivi teasta capului. Nimeni nu a avut curajul sa-si asume raspunderea acestui asasinat odios.

 V.Blanaru-Flamura - "Generalul Antonescu in camasa verde legionara" (vol II, p.269)

Dealtfel, asa cum se aminteste si in cartea lui Flor Strejnicu, Miscarea Legionara nu a fost inculpata in procesul de la Nürnberg pentru savarsirea de crime de razboi, crime impotriva umanitatii sau pentru vreo raspundere de alta natura in holocaustul antievreiesc.

Daca reponsabilitatea efectiva a Miscarii Legionare in acest pogrom este practic nula, ea revenind in intregime autoritatilor statului roman in frunte cu Antonescu, ramane totusi problema responsbilitatii morale, atat a legionarilor, cat si a poporului roman in general. Aceasta este  problema  pe care dorim sa o clarificam cu prioritate in cele ce urmeaza.

Masacrarea de civili in mare parte neinarmati se inscrie in randul crimelor de razboi si merita o aspra condamnare. Faptul ca ele au fost comise si de catre Armata Romana ne fac sa simtim cele mai profunde sentimente de regret, cu toate ca si militarii romani au fost ei insisi victime si au suferit atacuri din partea populatiei evreiesti in timpul retragerii din vara anului 1940, cu toate ca in timpul ocupatiei sovietice a Basarabiei, numerosi evrei au luat parte la represaliile si crimele comuniste impotriva populatiei civile romanesti.

Domnule Filderman, nimeni nu poate sa fie mai sensibil ca mine la suferinta celor umili si fara aparare. Inteleg durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuie, sa intelegeti si Dvs., toti la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam intreg.

Va ganditi, v-ati gandit ce s-a petrecut in sufletele noastre anul trecut, la evacuarea Basarabiei, si ce se petrece astazi, cand zi cu zi si ceas cu ceas, platim cu marinimie si cu sange, cu foarte mult sange, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reintoarcere si ne-au tratat de la Nistru pana la Odesa si pe meleagurile Marii de Azov?

Dar potrivit unei traditii, voiti sa va transformati si de asta data din acuzati in acuzatori, facandu-va ca uitati pricinile care au determinat situatiile de care va plangeti. Sa-mi dati voie sa va intreb, si prin Dvs. sa intreb pe toti coreligionarii Dvs., care au aplaudat cu atat mai frenetic cu cat suferintele si loviturile primite de noi erau mai mari: ce-ati facut Dvs. anul trecut, cand ati auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia si Bucovina, cum au scuipat ofiterii nostri, le-au smuls epoletii, le-au rupt uniformele si, cand au putut, au omorat miseleste soldatii cu bate? Avem dovezi.

Acesti ticalosi au intampinat venirea trupelor sovietice cu flori si au sarbatorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare

In timpul ocupatiei bolsevice, aceia pentru care va induiosati astazi au tradat pe bunii romani, i-au denuntat urgiei comuniste si au adus jalea si doliul in multe familii romanesti.

Din pivnitele Chisinaului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor nostri, care au fost astfel rasplatiti fiindca 20 de ani au intins o mana prieteneasca acestor fiare ingrate.

Sunt fapte ce se cunosc, pe care le cunoasteti desigur si Dvs. si pe care le puteti afla in amanunt.

V-ati intrebat Dvs. de ce si-au incendiat evreii casele inainte de a se retrage? Va puteti explica de ce la inaintarea noastra am gasit copii evrei de 14-15 ani cu buzunarele pline de grenade? V-ati intrebat cati din ai nostri au cazut omorati miseleste de coreligionarii Dvs., cati dintre ei au fost ingropati inainte de a fi morti? Voiti si in aceasta privinta dovezi, le veti avea.

Sunt acte de ura, impinsa pana la nebunie, pe care evreii Dvs. au afisat-o impotriva poporului nostru tolerant si ospitalier, dar astazi demn si constient de drepturile lui.

Maresal Antonescu, 19.X.1941

Nu dorim sa mentinem lucrurile la acest nivel, la morala lui "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Dar aspectele de mai sus denota ca violentele antievreiesti din Romania nu poarta pecetea vreunui antisemitism doctrinar, ci au fost cauzate de starea de razboi in care se afla atunci Romania si de atitudinea favorabila a evreilor fata de dusman. Lipsa de loialitate a unor cetateni fata de propriul stat si pactizarea lor cu inamicul - un stat totalitar bazat pe crima si teroare - constituie de asemenea o responsabilitate grava, care nu poate fi trecuta cu vederea. Tinand cont de contextul lor real, aceste incidente regretabile ar fi avut probabil loc si daca Miscarea Legionara nu ar fi existat!

Sa ne oprim o clipa la unele evenimente mult mai proaspete in memoria cititorilor: la crimele regimului Milosevic in Kosovo sau Bosnia. Dupa patrunderea in aceste teritorii a trupelor NATO, s-au descoperit o serie de gropi comune in care zaceau civili masacrati in masa. Nu Milosevic este autorul tensiunilor interetnice dintre musulmani (bosnieci sau albanezi) si sarbi, ci invers, ele sunt tocmai cauza ascensiunii unuia ca Milosevic in fruntea statului. Crimele amintite nu pot fi puse insa pe seama intregii populatii sarbe, ci au fost executate cu sange rece de catre o masinarie profesionista de represiune si teroare.

O asemenea masinarie profesionista de represiune si teroare a functionat si in Romania incepand cu anii 20-30-40 pana in decembrie 1989 si chiar si ulterior, daca ne gandim de exemplu la mineriade. Cu toate ca personalul acesteia a fost mereu primenit, multi tortionari carlisti sau antonescieni sfarsind in cele din urma ca victime sub regimul comunist, metodele crude si barabare au fost pastrate si chiar perfectionate, ajungandu-se pana la ororile inimaginabile ale "reeducarii" din temnitele comuniste. Aceasta masinarie s-a facut vinovata de o serie de crime dintre cele mai oribile impotriva unor oameni nevinovati, in anumite momente victimele ei fiind si din randurile evreilor, dupa cum, la un alt moment dat, mai precis dupa 1945, din randurile ei au facut parte si numerosi evrei.

In ziua de 18 mai 1946, dupa-amiaza, Tribunalul poporului a pronuntat sentinta in Procesul marii tradari nationale.( . ) Includerea in acest proces a fostilor ministri legionari din primul cabinet Antonescu, instalat in septembrie 1940 (care cabinet ministerial a functionat pana la 20 ianuarie 1941, anume cu cinci luni inaintea declansarii razboiului antisovietic) a fost, la acea vreme, o chestiune foarte controversata. Se sustinea (stiu aceasta dintr-o sursa comunista) ca chiar in conducerea P.C.R. au existat voci care au considerat aceasta afacere neconstitutionala, fara nici un temei juridic, deoarece toti acesti fosti ministri legionari fusesera odata judecati si condamnati -dupa calificarea facuta de maresal- ca "dusmani ai neamului". Era o absurditate - asa va sustine Lucretiu Patrascanu, pus cu schepsis in calitate de ministru al Justitiei, sa se ocupe de buna desfasurare a proceselor judecate de tribunalele poporului -sa fie trasi la raspundere pentru crime de razboi, alaturi de cei care dezlantuisera razboiul si ajunsesera cu armatele pana la Stalingrad, niste oameni care in tot timpul razboiului din rasarit s-au aflat in lagarele si inchisorile Antonestilor sau in lagarele naziste. Pana la urma castig de cauza au avut evreii din partid: legionarii trebuie judecati si condamnati pentru ca au nutrit idei antisemite, ceea ce este sinonim cu comiterea unor crime impotriva umanitatii .

V.Blanaru-Flamura - "Generalul Antonescu in camasa verde legionara" (vol II, p.293)

Nu trebuie uitat insa ca anterior pogromului de la Iasi, pe vremea regimului carlist, victimele acestui aparat au fost cu predilectie legionarii, ei suferind cele mai crunte torturi, violente si arestari, sute de legionari fiind ucisi in veritabile bai de sange. Iata de ce se impune o nuantare a atributului de "nemaiintalnit" al violentelor antievreiesti pe care l-am acordat la inceput: "nemaiintalnit" daca ne gandim la faptul ca victimele au fost evrei, caci asemenea orori se mai petrecusera in Romania in perioada imediat precedenta avand drept victime legionarii.

In intreaga tara s-a organizat o "vasta actiune" pentru "capturarea tuturor celor implicati in rebeliunea legionara care nu reusisera sa paraseasca Romania sau sa gaseasca adapost la germani." Armata, prin asa-zisii "comisari regali", Jandarmeria, care in trecut se dovedise a fi in fruntea asupritorilor Legiunii, ca si acea parte din aparatul respectiv, pe care legionarii nu au tecut-o prin operatiunea vreunei verificari si epurari sau n-au izbutit s-o castige de partea lor, toti acesti corifei ai cruciadei antilegionare, elemente satanice propulsate din slujba fostului rege Carol al II-lea in slujba Antonestilor, au intrat in "vasta actiune". Asemenea tortionarilor armandisti si carlisti, si tortionarii antonescieni vor comite abuzuri, se vor deda la nelegiuiri, vor fi impostori, obtuzi si aberanti. Daca ex-regele Carol al II-lea si Armand Calinescu, omul prin care s-a incercat lichidarea gardismului, au evitat sa se afiseze direct ca promotori ai asasinatelor savarsite, generalul Antonescu nu va face la fel. El va ordona tunarilor si tanchistilor sa traga in multimea de pe strazi si in sediile legionarilor. Dupa "rebeliune" va declara: "De-acum inainte voi fi necrutator . " Si va ordona armatei sa traga de la distanta in toti cei care vor tine intruniri in aer liber sau in localuri fara aprobarea autoritatilor, sa execute pe loc pe toti acei care vor fi gasiti cu arme asupra lor. In baza decretului-lege din 5 februarie 1941 (decretul nr.236), tribunalele militare vor primi ordinul sa fie si ele necrutatoare: sa ucida, sa pedepseasca fara mila, cu munca silnica pe viata, sa taie in carne vie.

V.Blanaru-Flamura - "Generalul Antonescu in camasa verde legionara" (vol II, p.124)

Daca sub regimul antonescian se poate vorbi de un adevarat holocaust, atunci acesta a fost holocaustul antilegionar:

Analiza: Franta - populatia, asezare, valoarea PIB-ului Eseu: RELIEFUL ROMANIEI - caracteristici generale

Rezulta din majoritatea cronicilor marxiste de astazi ca Miscarea Legionara a fost singura organizatie politica in regimul dictatorial antonescian impotriva careia s-au aplicat cele mai necrutatoare masuri represive de distrugere in masa (la fel ca in dictatura carlista), ca numarul legionarilor trecuti prin anchete, inchisori si lagare, s-a ridicat nu la zeci de mii, ci la multe zeci de mii. Intr-o situatie intocmita de legionari in inchisorile staliniste s-a vorbit despre circa 120.000 de legionari si simpatizanti iar la jertfele legionare de mii de oameni; Maresalul Antonescu "nu voia sa stie nimic", legionarii puteau sa moara cu sutele, cu miile, puteau sa moara toti, guvernarea lui avea sa fie "cel mai maret asezamant politic . "

Tot din foarte multe cronici marxiste, mai ales din ultimul timp, rezulta ca Ion Antonescu si oamenii care l-au ajutat sa guverneze nu numai ca au sabotat masina de razboi hitlerista, contribuind nemijlocit la caderea Germaniei national-socialiste, dar ca s-a dovedit un mare binefacator al evreilor, salvand de la holocaust zeci de mii de evrei emigranti din Transilvania ocupata de unguri, Romania dovedindu-se "pamant al sperantelor" pentru evrei.

 V.Blanaru-Flamura - "Generalul Antonescu in camasa verde legionara" (vol II, pp. 296-297)

Eventualele violente petrecute impotriva evreilor in timpul Statului National-Legionar sau al asa-zisei rebeliuni nu cad in responsabilitatea Miscarii Legionare, ele fiind in exclusivitate false insinuari ale calomniatorilor.

Ion Antonescu se referea la "Ajutorul legionar" atunci cand sustine ca "unele elemente imbracate in camasa verde si altele cu false tocuri de ziaristi la ureche merg din casa in casa si din intreprindere in intreprindere, in Capitala si in tara, pentru a ameninta, a teroriza si stoarce bani .

Realitatea este ca asemenea "actiuni huliganice" (astfel le va numi generalul) nu au avut loc, sau in nici un caz, daca s-au intamplat undeva, ele n-au fost isprava unor legionari, ci a unor elemente straine de Miscarea Legionara, certate cu legea, care - asa cum se intampla de fiecare data in imprejurari iesite din comun - profitand de zapaceala inevitabila a unor shimbari de regim prin actiuni radicale, s-au dedat la astfel de fapte condamnabile - fie pentru a-si face dintr-o excrocherie ca aceasta o sursa de venituri personale, fie pentru a crea, voit, cu plan, in opinia oamenilor, un curent defavorabil regimului. La data aceea au fost foarte multi legionari care au sustinut ca oamenii lui Eugen Cristescu si Riosanu erau in stare sa foloseasca si metoda semnalata de general, in intentia de a discredita Miscarea Legionara si a o pune in conflict cu Antonestii si cu armata. Mai tarziu, aceasta parere va fi confirmata de unele marturisiri facute de organizatorul stratagemei menita sa dezlantuie confruntarea dintre cele doua tabere de la carma tarii, organizatorul care s-a numit Eugen Cristescu, seful S.S.I.-ului.

Din discutiile cu diferiti lideri legionari, aflati atunci in holul mare al cladirii in care odinioara isi avea birourile prim-ministrul tarii, am inteles ca la invinuirile proferate de general la adresa politiei legionare, Horia Sima ar fi raspuns cam asa (era data de 7 ianuarie 1941): "Ati fost tendentios informat, domnule general. Stiti foarte bine ca de la 30 noiembrie anul trecut, nu exista politie legionara nicaieri in tara . Am recunoscut ca in trecut s-au comis oarecari mici nereguli. Ele s-au datorat in primul rand faptului ca s-a trecut de la un sistem de guvernare la un alt sistem, ca aceasta trecere a avut si trebuie sa aiba substanta revolutionara, un sistem de guvernare ce a fost nevoit sa faca dreptate miilor de martiri legionari prin actiuni in afara paragrafelor de legi . Noi am condamnat aceste actiuni, dar condamnam si nesabuinta acelor cercuri care, prin diferite tertipuri oculte au generat executiile de la Jilava. Iar dumneavoastra, domnule general, e bine sa stiti ca aceste cercuri nu se gasesc printre legionari . In prezent, dupa tot ce stim noi - si dati-ne voie sa stim si noi ce se intampla in tara- lucrurile au intrat pe fagas normal. Daca insa, totusi, vi s-au semnalat unele abuzuri, va rugam sa verificati prin surse neutre, pentru ca ele nu apartin Miscarii, ci -dupa cate stim- aceste abuzuri, daca au avut loc, ele au fost puse la cale in birourile domnilor Riosanu si Eugen Cristescu .

La auzul acestor afirmatii se pare ca generalul a avut o noua iesire psihopatica.

Scribii antonescieni, folosind toate falsurile posibile, s-au straduit si in acest domeniu, al corectitudinii legionarilor, sa gaseasca o bresa in dispozitivul moral al Legiunii. Urmasii lor, cronicarii marxisti de astazi, nu s-au lasat mai prejos. Vom gasi prin urmare in "operele" lor (inspirate din "operele" scribilor antonescieni) afirmatii ca acestea: "camasile verzi si-au insusit sume importante din fondurile colectate prin intermediul Ajutorului legionar"; "Ajutorul legionar - un cuibar de teroristi si jefuitori"; "pistolarii de la Ajutorul legionar", etc. Dar numai atat. Caci cu toate eforturile depuse de celebrele comisii antonesciene care au verificat timp indelungat modul de intrebuintare si de gestiune al imenselor fonduri din casieriile "Ajutorului legionar". Nu s-a descoperit nicaieri, nici macar un fapt concret care sa arate ca, intr-adevar, "camasile verzi" si-au insusit vreo suma din fondurile "Ajutorului legionar" in folos personal.

 Asa se face ca in cronicile marxiste de astazi gasim foarte putine cuvinte despre incorectitudinea legionarilor in administrarea bunurilor si manuirea fondurilor din visteria "Ajutorului legionar". Din acest punct de vedere, cu toate eforturile anchetatorilor si impotriva dorintei lui Antonescu de a prezenta Garda de Fier compromisa, nu s-a reusit traducerea in fata justitiei nici a unui legionar pentru vina de a-si fi insusit suma de bani sau bunuri colectate prin intermediul "Ajutorului legionar". Nu s-a izbutit nici macar inscenarea unui proces cu asemenea profil, desi Antonestii aveau la dispozitie destui "experti" in materie de inscenari juridice.

In propaganda scribilor antonescieni se va sustine ca "in total, in intreaga tara au fost descoperite la diferite sedii si locuinte personale ale legionarilor 129 de camioane cu marfuri diferite furate in timpul rebeliunii". Realitatea este ca toata aceasta marfa a fost confiscata de autoritatile antonesciene de la pravaliile si cantinele "Ajutorului legionar", alimente si marfuri ce nu aveau nici o legatura cu "furturile" din timpul "rebeliunii".

Alaturi de "nebunia distrugerii", dezlantuita in ziua de 22 ianuarie 1941, ne referim cu precadere la incendierea unor cartiere evreiesti din Capitala, la spargerea si jefuirea pravaliilor de pe Baratiei, Vacaresti si Dudesti si acele "omoruri" comise acolo si atribuite "bandelor gardiste". In inchisorile staliniste de mai tarziu, Eugen Cristescu va recunoaste ca majoritatea acestor acte criminale menite sa puna in pozitie odioasa Miscarea Legionara aveau amprenta organizatorilor din S.S.I.

Trebuiau inventate niste "barbarii legionare" si niste "orori", sau chiar inscenate diabolic pentru ca represiunea de dupa-amiaza si din orele urmatoare sa poata fi justificata. Antonestii aveau nevoie sa motiveze intr-un fel folosirea tunurilor si tancurilor impotriva legionarilor. Nu numai fata de Hitler, spre a-i ajuta in caz de nevoie, ci mai cu seama fata de natiunea romana stupefiata, uluita de durere, vazand cum se trage cu tunul pe strazile Bucurestilor contra tineretului tarii iesit sa manifesteze in Piata Victoriei. Ca niciodata in istoria Romaniei.

Solutia s-a gasit: un pogrom in cartierul evreiesc din Bucuresti, Vacaresti-Dudesti. Cartierul celor mai nevoiasi evrei din Capitala tarii. Planul era cu o anumita intentie facut, acea de a-l pune in raspunderea legionarilor spre a-i arata cat mai odiosi.

Oamenii cei mai de incredere ai vedetelor camarilei, agentii lui Riosanu si Eugen Cristescu, intrara in actiune. La instigatiile lor si cu ajutorul lor, borfasii de rand, huliganii mahalalelor, tiganii, chiar unii evrei ajunsi la ananghie (trebuie sa nu uitam ca si printre evreii din comunitatea bucuresteana ca si din celelalte comunitati evreiesti din tara, existau o sumedenie de indivizi certati cu morala, cu justitia, cu ordinea, cu societatea in care traiau: vagabonzi, cersetori, rai de lucru, sarlatani, aventurieri, teroristi, hoti, spargatori - in acea vreme cel mai faimos spargator de case de bani, supranumit "gura de lup" era un evreu: Lica Wolff, care mai tarziu a ajuns gardian la Ministerul de Interne cu gradul de plutonier de securitate), au fost cei care au devastat magazine, au incendiat si jefuit cartiere intregi, au ucis, daca intr-adevar acolo au avut loc asasinatele de care evreii vor face atata caz mai apoi. Acestia, profitand de faptul ca atat armata, cat si politia, respectiv gardienii publici si legionarii se aflau angajati in confruntare armata la sediile legionare si institutiile din centrul orasului, s-au dedat la jafurile si asasinatele pe care comunicatele Antonestilor, in mod perfid, le vor atribui "bandelor gardiste".

In vara anului 1949 am avut "fericitul" prilej ca luptator anticomunist sa fiu incarcerat la Interne in aceeasi celula cu Gh. Ranzescu, fostul subdirector general al Sigurantei Statului. In discutiile noastre am avut ocazia sa aud din gura acestui mare politist ce rol de capetenie l-au avut agentii lui Eugen Cristescu in acele asa-zise "falsuri" si "asasinate", cu evrei asasinati si jefuiti, "barbarii legionare", cu ostasi torte vii, in zilele rebeliunii .

In centrul Bucurestilor, acolo s-a spus ca legionarii erau "stapanii strazilor", unde "reusisera sa ocupe pozitii importante, astfel incat Horia Sima se putea socoti victorios", acolo n-au avut loc nici pogromuri, nici spargeri de magazine si jafuri, desi si aici existau evrei (si inca dintre cei mai avuti si mai implicati in nelegiuirile antilegionare), si aici erau magazine evreiesti (din cele mai bogate), sinagogi, case locuite de evrei, cartiere intregi, ca de pilda cartierul comercial al Lipscanilor si imprejurimile lui.

La Aiud, fostul secretar general al Presedintiei Consiliului de Ministri, Ovidiu Vladescu (unul din principalii autori ai lucrarii "Pe marginea prapastiei", lucrare aparuta in toamna anului 1941), ne va explica din ce motive Antonestii aveau interes sa apara in propaganda lor antilegionara cat mai multi evrei executati de legionari.

Printre colaboratorii intimi ai generalului Antonescu se aflau foarte putini filogermani, ceea ce inseamna ca toti acestia nutreau mai degraba sentimente de prietenie pentru Marea Britanie. Intentia lor era sa arate englezilor, si eventual americanilor, ca la o adica pot conta pe politica lor antinazista. Ca si in problema "rebeliunii legionare", a "ostasilor arsi de vii", a "devastarilor si jafurilor din cartierele evreiesti" a "executiilor de la abator" si a celorlalte atrocitati plasmuite in laboratoarele S.S.I., si chestia asta cu "executarea de catre rebeli a 118 evrei" este o afacere a S.S.I-istilor in care Ica Antonescu a jucat rolul principal, mai mult decat Eugen Cristescu si Rioseanu.

V.Blanaru-Flamura - "Generalul Antonescu in camasa verde legionara" (vol II, p. 148, 35, 160, 133, 67, 111-113, 121)

ANEXE

Fragment din volumul "Miscarea Legionara si evreii" de Flor Strejnicu (Ed. Imago, 1996)

  Pogromul de la Iasi din iunie 1941

Publicatia 'Die Welt' din 6 aprilie 1995 citeaza din ziarul evreiesc Ma'ariv: 'Este cunoscut ca germanii nu au facut sapun din grasimea sau cenusa evreilor. Aceasta este o legenda survenita din cauza unor false interpretari a prescurtarii de pe sapunul din lagarele de concentrare. Daca evreii mint pe tema sapunului, cei care ne urasc vor spune ca mintim si pe tema camerelor de gazare'. Exagerarile, deformarile adevarului sunt frecvente nu numai asupra perioadei Statului National Legionar, ci si in relatarile despre anumite triste evenimente care au avut loc in Romania in perioada in care Statul National Legionar, fie ca inca nu luase fiinta, fie ca era demult abrogat si atat intr-un caz, cat si in altul, legionarii erau in temnite sau stateau ascunsi. Reamintim ca Statul National Legionar a luat fiinta la 14 septembrie 1940 si a fost desfiintat in 14 februarie 1941, desi chiar din 23 ianuarie al aceluiasi an, legionarii care nu reusisera sa fuga in strainatate zaceau cu miile in inchisorile din Romania.

In cartea  Martiriul evreilor din Romania, la p.37, sub titlul Chinuiti de negre presimtiri, G.Brailescu-Gotlieb afirma ca, la 1 iulie 1940 (deci cu 2 luni si jumatate inaintea decretarii Statului National Legionar), 'legionarii organizau marsuri cu cantece pe strazile orasului, mai ales noaptea, pentru a impresiona mai mult populatia evreiasca si a intretine o atmosfera de teroare. Proferau amenintari cu moartea impotriva acestei populatii care, nesustinuta de nimeni, neindrumata si neaparata, traia clipe de spaima'. Imaginatia lui G.Brailescu-Gotlieb functioneaza defectuos, din moment ce chiar datele infirma fanteziile 'de Dorohoi' ale semnatarului.

Daca acest neadevar apare sub o singura semnatura si se refera la niste legionari care cantau noaptea bagand spaima in populatia evreiasca, despre amestecul legionarilor la Iasi in iunie 1941, in care au murit 'mii de evrei', calomniile sunt proferate de mai multe voci. Totul, deci, se petrecea la sase luni de la lovitura de stat a lui Antonescu, asa-zisa 'rebeliune legionara'. Citatele care urmeaza sunt luate din aceeasi carte, Martiriul evreilor din Romania, aparuta in 1991 la editura Hasefer din Bucuresti, si anume din capitolul IV intitulat  Iasul patat de sange   - in 'acea duminica de 29 iunie 1941'. Nimeni nu contesta ca, la Iasi, in zilele amintite, au avut loc asasinate. Dar a invinui pe legionari ca ar fi fost autorii acestor nenorocite intamplari, dovedeste permanenta rea credinta la adresa legionarilor, de fapt la adresa adevarului istoric. 

La acea data, eu insumi, in varsta de 15 ani, eram condamnat la 3 ani inchisoare corectionala, iar detinerea de arme era pedepsita cu moartea (vezi cazul dr. Ana Maria Marin). Inchisorile gemeau de legionari, iar generalul Antonescu nu inceta sa ceara tribunalelor militare cele mai severe condamnari. Nu cunosc un singur arestat care la proces sa fi fost achitat. Sa redam din cartea amintita:

'Intre ei s-a gasit un oarecare Lupanschi, care a declarat ca este legionar si ca avea asupra sa testamentul facut cu o zi inainte, fara a se gasi arme asupra lor' (ss Insp. Reg. E. Giosanu) -p.90.

'Semnificativ este faptul ca soldatul de la Trenul Regtar al Reg. 13 Dorobanti care s-a dedat la jaf si maltratari contra evreilor este un sg.maj.T.R. Manoliu Mircea din Bivolari si care a fost identificat ca legionar'. Urmeaza acuzatia ca acest 'identificat legionar' (cum a fost oare identificat?), impreuna cu un caporal, a ucis 6 evrei in noaptea de 27-28 iunie. Si apoi: 'Faptele savarsite de acesti militari cunoscuti legionari, impuscaturile ce au avut loc mai ales in cartierele Pacurari si Toma Cosma, unde sunt cei mai multi legionari precum si faptul ca in dupa-amiaza zilei de 28 iunie a.c. s-a prins de catre Inspectorul de Jandarmi un tanar legionar spionand in preajma acestui Inspectorat, la care s-a gasit un testament scris cu o zi inainte, din care se deduce ca face parte dintr-o echipa a mortii, ma indrituiesc a face unele deductii atribuind aceste fapte unor elemente legionare in unire eventual cu elemente comuniste' (Prefectul Jud. Iasi, Col. Captaru) - p.92.

[Se cuvine aici, la loc potrivit, sa explic ce a insemnat de fapt 'Echipa Mortii':

'Dar in fata obstacolelor, loviturilor, insultelor, uneltirilor, prigoanelor care ne asaltau de pretutindeni, noi avand sentimentul acesta grozav al singuratatii, al nici unui ajutor la care sa putem alerga, opuneam: hotararea mortii. 'Echipa Mortii' este expresia acestor stari de suflet ale tineretului legionar din intreaga tara. Ea insemneaza hotararea acestui tineret de a primi moartea. Hotararea lui de a merge inainte, trecand prin moarte.'

(Corneliu Zelea Codreanu - Pentru legionari, p.457)

Deci, in 'Echipa Mortii' intrau de fapt toti legionarii, pentru ca oricare din ei erau gata sa primeasca moartea pentru credinta lui. In nici un caz 'Echipa Mortii' nu ar fi avut sarcina -asa cum inca si azi se insinueaza- sa omoare vreun semen.]

'totusi nu am avut informatii si nu erau indicii ca se va produce ceva, intrucat comunistii erau internati iar legionarii nu se mai aflau in oras decat in infima parte' (ss Gh. Leahu, chestorul Politiei municipiului Iasi) -p.101.

'La aceste abuzuri s-a raliat populatia civila, recrutata din pleava societatii' (ss Chirilovici, chestorul Politiei Iasi) -p.104.

'Socotesc ca atacatorii au fost legionari si borfasi, care urmareau sa produca panica pentru a devasta' (ss. Leoveanu, dir.gen. al Politiei) -p.108.

Trebuie amintite din aceeasi carte: telegrama de la p.32: 'Dl. General Antonescu a ordonat ca toti evreii comunisti din Iasi si cei asupra carora s-au gasit steaguri rosii si arme sa fie executati chiar in nopatea aceasta'; Ordinul Statului Major al Armatei a IV-a: 'Populatia evreiasca este partasa la aceasta actiune' si ca gen. Antonescu a ordonat 'sa fie executati pe loc'; p.106: 'Parte din acesti evrei au fost executati de soldatii germani, chiar in drumul deplasarii pana la chestura'; p.118: 'evreii din Iasi au incercat sa se rascoale'.

In cartea lui Cristian Troncota 'Eugen Cristescu, destinul unui mare roman' gasim date deosebit de elocvente asupra rolului pe care acesta l-a jucat impotriva Miscarii Legionare, despre intrigile si regizarile de culise care aveau drept scop, inca de la numirea lui in functia de director al Serviciului Secret de Informatii (SSI), discreditarea si distrugerea Miscarii:

'In calitate de director al Politiei de Siguranta, timp de 14 ani am activat impotriva Miscarii Legionare si am efectuat dizolvarile Garzii de Fier din 1931 si 1933' (p.58).

'Fiind cunoscut ca in calitate de director al Politiei de Siguranta timp de 14 ani am activat impotriva Miscarii Legionare si am efectuat dizolvarile Garzii de Fier din 1931 si 1933 (), avand in vedere ca eram functionar de cariera fara nici o culoare politica si condusesem Politia de Siguranta ani de zile, ceea ce imi inlesnea o educatie profesionala si o practica in materie informativa, si contand pe activitatea mea net antilegionara, subsecretarul de stat Rioseanu propune lui Antonescu numirea mea in locul lui Nicolaide. Cum generalul Antonescu cunostea atitudinea si antecedentele mele in raport cu Miscarea Legionara inca din 1934 (), accepta propunerea facuta de Rioseanu. Pentru aceste consideratii si in aceste circumstante s-a semnat decretul prin care am inlocuit pe colonelul Nicolaide de la conducerea Serviciului Special de Informatii' (p.152).

'Tocmai aceasta pozitie a lui Eugen Cristescu fata de Miscarea Legionara l-a determinat in noiembrie 1940 pe generalul Antonescu sa-si aminteasca de fostul sef al Sigurantei' -adauga C.Troncota la p.159. Despre rolul pe care i l-a sugerat Antonescu lui Eugen Cristescu la numirea in aceasta functie, acesta din urma face urmatoarea  declaratie la ancheta din 6 octombrie 1944: 'pentru ca oricat s-ar spune ca a adus la putere Miscarea Legionara, dar pentru cine stie sa faca politica in tara aceasta trebuie sa-si dea socoteala ca Miscarea Legionara fusese umflata de celelalte partide de asa maniera, incat aceasta formula politica trebuia sa fie epuizata de o maniera oarecare. Ori o iei si o suprimi total, ceea ce nu se putea atunci, pentru ca cuprinsese o parte din mase, ori o aduci la guvern si de o maniera oarecare, dupa o vreme foarte scurta, o suprimi' (p.372).

Aceasta era pozitia recunoscuta de Eugen Cristescu fata de Miscare si de asemenea acesta era rolul lui transmis de Antonescu.

Cine erau informatorii lui Cristescu? 'Serviciul avea vreo 30 de informatori evrei' (p.273). Mai mult, 'i-a stimulat' pe cativa prieteni evrei 'sa-i semnaleze cu date absolut exacte orice violenta legionara impotriva evreilor spre a putea informa Presedintia Consiliului de Ministri' (p.61). 'Stimulez pe cativa prieteni evrei sa-mi semnaleze cu date orice violente impotriva evreilor' (p.188). Deci Eugen Cristescu cerea informatii 'sincere' despre violenta legionarilor impotriva evreilor chiar de la evrei!

Cristian Troncota concluzioneaza: 'Deci inca din primele momente, ca sef al SSI-ului, Eugen Cristescu a continuat sa actioneze impotriva legionarilor'(p.61).

Dar care era atitudinea lui Cristescu fata de Ion Antonescu privind Miscarea Legionara? 'directorul SSI-ului il dezinforma sistematic pe seful statului prin furnizarea de informatii false si uneori tendentioase' (p.64); ' informatiile pe care le primea Eugen Cristescu le prezenta generalului Antonescu de asa maniera, incat sa-l determine la masuri severe impotriva legionarilor' (p.64); 'Unii politicieni ai vremii l-au acuzat pe Eugen Cristescu ca aducea informatii fanteziste, ca, practic, mai mult il dezinforma pe Conducatorul statului' (p.77); 'Eugen Cristescu prinsese slabiciunea generalului Antonescu care se temea de legionari, si timp de patru ani a exploatat aceasta frica' (p.65). Dupa aceasta scurta dar edificatoare demonstratie prin documente citate din cartea lui Cristian Troncota, in care se poate vedea ura veche impotriva Miscarii, fapt pentru care a si fost numit director al SSI-ului, chiar in plin Stat National Legionar, calitatea informatorilor si tendentiozitatea cu care prezenta aceste informatii generalului Antonescu, intuim cum va actiona Cristescu in legatura cu pogromul de la Iasi.

Dupa ce, la pagina 8, Radu Lecca declara despre ancheta care s-a facut la timpul potrivit, urmatoarele: 'Aceasta ancheta a stabilit ca cca. 170 de politisti, cetateni carausi si raufacatori au servit drept indicatori nemtilor, care nu stiau sa distinga pe evrei de romani', Eugen Cristescu afirma in declaratia din 6 octombrie 1944: 'Am constatat ca acei care au provocat pe germani si care i-au instiintat ca evreii au tras in germani, au fost legionarii' (p.281). Deci Eugen Cristescu trage cu totul alte concluzii fata de cele ale anchetatorilor, la un interval de aproape 4 ani, probabil dupa informatiile culese de la 'prietenii evrei', informatii pe care ancheta facuta in momentul oportun nu le-a consemnat, neexistand. Si Eugen Cristescu continua: 'Dupa cercetari a rezultat ca provocarea a fost facuta de legionari, care i-au instigat pe nemti', iar despre arme, 'cred ca tot de la germani aveau arme'. Se stie foarte precis ca, in acea perioada, portul ilegal de arma era pedepsit pe loc cu condamnarea la moarte nu numai pentru barbati, ci chiar pentru femei, asa cum s-a intamplat cu Ana Maria Marin, sotia lui Vasile Marin. Ar fi putut oare acei 'putini legionari' sa-si riste viata pentru un scop al germanilor, de-acum adversari declarati ai Miscarii prin ajutorul dat la oprimarea Statului National Legionar si prin internarea in lagarele din Germania a celor care reusisera sa fuga? Afirmatie impotriva oricarei logici!

Dar Eugen Cristescu lua informatii si de la subalternii lui, care aveau aceleasi resentimente fata  de Miscarea Legionara. Astfel, fostul chestor al politiei din Iasi transmite colonelului Chirilovici, in calitate de comandant al Garnizoanei Iasi, ca, 'in ziua de 27 iunie 1941, in cartierul Pacurari, s-a adunat un grup care canta cantece legionare (), un pluton de soldati s-a transportat la fata locului unde a gasit un grup de 30-40 de legionari, toti inarmati si care au inceput a se raspandi cu armele asupra lor, in momentul cand ei se apropiau de pavilion. In locul unde erau stransi legionarii, au gasit doua lazi cu arme. Doi dintre cei aflati acolo i s-au prezentat raportandu-i ca sunt ofiteri de la Marele Cartier General al Serviciului Secret, spre a inarma pe legionari si a-i plasa apoi in spatele frontului inamic. Cercetandu-le actele, a stabilit ca aveau ordin de serviciu de la Marele Cartier General' (p.116). Reiese cum nu se poate mai clar ca inscenarea a fost regizata de SSI. De fapt, nu ar fi fost o intamplare izolata. Astfel, in anul 1941, in zilele puciului din ianuarie, 'domnul Tiberiu Hentea, Comisar in Politia legionara, depune marturie ca a vazut cu ochii lui cum un comisar din politia veche carlista distribuia camasi verzi cu centuri si diagonale unor grupuri de tigani din Ferentari, acestia astfel deghizati, s-au napustit apoi asupra unor pravalii din Capitala' (Gazeta de Vest, nr.120, p.12). Dar exemple despre infiltratii maligne in mijlocul Miscarii Legionare, la capitolul respectiv.

Asupra implicarii SSI in pogromul de la Iasi, sa marturie si sentinta din 26 iunie 1948, in care regasim condamnate 5 cadre de baza ale SSI (p.120).

Este interesant de subliniat totusi ca generalul de divizie Emanoil Leoveanu, care s-a aflat in fruntea Directiei Generale a Politiei in perioada 21 ianuarie-10 decembrie 1941, in Memoriul asupra anchetei facute la Iasi, nu aminteste nimic despre implicarea legionarilor. Dimpotriva, el vorbeste despre acest pogrom astfel: 'Este cert ca evreii din cartier au atacat cu focuri de arma trupa' (p.247); 'Aceste atacuri au fost provocate de populatia evreiasca pentru a se razbuna' (p.248). 'Fara indoiala, documentele de arhiva mai sus citate dau gir afirmatiei ca Eugen Cristescu a fost intr-adevar un 'consacrat adversar al Miscarii Legionare', iar afirmatiile memorialistilor legionari cum ca toate ghinioanele si nenorocirile care s-au abatut asupra Miscarii Legionare s-ar datora fostului sef al Sigurantei si al SSI-ului, trebuie sa recunoastem ca nu sunt lipsite de substanta' (p.79).

Dupa parcurgerea acestor date, furnizate de lucrari ale unor adversari ai Miscarii Legionare, se impun urmatoarele concluzii:

1. Statul National Legionar a fiintat in perioada 14 septembrie 1940-14 februarie 1941, iar pogromul de la Iasi a avut loc intre zilele de 27 iunie 1941 si 1 iulie 1941!

2. In timpul pogromului de la Iasi, legionarii erau in temnite, plecati peste hotare sau se ascundeau in fata extrem de agresivei si profesionistei Sigurante a Statului, respectiv Serviciului Secret de Informatii condus de Eugen Cristescu, dusman declarat al Miscarii.

3. Asasinatele de la Iasi au fost executate de armata germana, evreii fiind considerati, pe drept sau pe nedrept, provocatorii.

4. Acuzele plasmuite impotriva legionarilor in legatura cu acest pogrom, speculate si azi de unele cercuri, sunt opera Serviciului Secret de Informatii condus de Eugen Cristescu, precum si de oamenii acestuia si de unii inalti ofiteri a caror animozitate impotriva Miscarii Legionare era explicabila, in urma loviturii de stat a lui Antonescu din ianuarie 1941.

5. In nici una din declaratiile evreilor scapati cu viata la Iasi si citati in cartea  Martiriul evreilor din Romania nu este acuzat vreun legionar.         

N-a existat holocaust in Romania

'Le Monde Juif' spulbera aceasta acuzatie

'Le Monde Juif', revista a Centrului de Documentare al Evreimii Contmporane, numarul 105 din ianuarie-martie 1982 publica un articol 'La Roumanie Sauvée de l'Holocauste', datorat D-lui Iosif Toma Petrescu.

Articolul este de mare importanta atat prin faptul ca trateaza problema soartei evreilor din Romania in cuprinsul razboiului, cat si prin revista care i-a acordat ospitalitate. 'Le Monde Juif' se ocupa precumpanitor de tragedia evreilor din Europa sub dominatia hitlerista. Este un fel de magazin istoric, rezervat marilor teme ale deportarii evreilor din Europa in lagarele din rasarit.

Cum arata si titlul articolului, Dl. Iosif Toma Petrescu urmareste sa demonstreze, cu marturii proprii, ca n-a existat holocaust in Romania, cum, din nefericire, s-a afirmat in multe publicatii evreiesti. Holocaustul din Romania, construit evident cu rea credinta, este bazat pe o falsa premisa. Si anume s-a cercetat cati evrei au fost in Romania la izbucnirea razboiului? 850.000. Cati au mai ramas la sfarsitul razboiului? Intre 350-400.000. Restul, adica jumatate, au cazut victima holocaustului.

Dl. Petrescu descopera falsitatea acestui calcul. Cand dezmembrarea Romaniei s-a produs in 1940, evreii din Basarabia si Bucovina au ramas sub dominatia sovietica. Cand cu diktatul de la Viena, evreii din Transilvania de Nord au ramas sub ocupatia maghiara. Ori, densitatea populatiei evreiesti era mult mai mare in aceste tinuturi (Basarabia, Bucovina, Transilvania de Nord) decat in restul tarii, Moldova, Muntenia si Ardealul de Sud.

'In urma dezmembrarii Romaniei in 1940, majoritatea celor 850.000 de evrei romani au devenit fie cetateni sovietici, fie cetateni maghiari, astfel ca pe teritoriul controlat de guvernul de la Bucuresti nu erau mia mult de 250.000-300.000 de evrei', spune Dl. Petrescu.

El se ocupa apoi de represaliile militare de la Iasi, din 3 Iulie 1941, dupa izbucnirea razboiului, savarsite de trupe germane si romane. De remarcat ca Dl. Petrescu are corectitudinea sa nu atribuie aceste represalii Garzii de Fier, cum se indeletnicesc anumiti publicisti evreo-bolsevici, in slujba lui Ceausescu. Pe vremea aceea Legiunea umplea inchisorile sau membrii ei erau fugari peste hotare. Trebuie subliniat ca pierderile suferite de populatia evreiasca in aceste zile se datoresc actiunilor de sabotaj intreprinse de agentii evrei in spatele frontului, in intelegere cu inamicul.

Dl. Petrescu recunoaste ca proiectele de deportare a totalitatii populatiei evreiesti din Romania nu se vor executa niciodata si in general, nici deportarile dincolo de frontierele romane ale evreilor locuind pe teritoriul vechii Romanii, dupa 1940.

Aceasta se datoreste eforturilor depuse de o serie de personalitati romanesti pe langa Maresalul Antonescu, pentru a cruta evreilor romani soarta campurilor de exterminare din Polonia.

Contra evreilor din Romania s-au luat anumite masuri restrictive, dar legislatia discriminatorie n-a fost impinsa la extrem. De pilda, sa poarte steaua lui David sau sa fie amenintata viata lor.

Autorul se ocupa in continuare de numeroasele interventii ale lui Iuliu Maniu, presedintele partidului national-taranesc, pe langa Maresalul Antonescu, pentru a-l determina sa nu aplice evreilor masurile riguroase cerute de guvernul german. Ori de cate ori o mare primejdie amenina pe evrei, Maniu intervenea la Maresal, fie mergand direct, fie prin intermediari, cum era Dr. Nicolae Lupu.

'Cu toate ca Romania a fost ocupata de nazisti, nimeni n-a fost deportat din teritoriul controlat de guvernul de la Bucuresti in campurile de exterminare hitleriste' declara Dl. Petrescu.

Evreii fugari din Austria, Cehoslovacia si Ungaria, isi gasesc cu sutele salvarea in Romania.

Autorul face o comparatie cu Ungaria, unde, in 1944, administratia maghiara a procedat in mod nemilos contra populatiei evreiesti. Toate deportarile s-au realizat din regiuni romanesti ocupate de trupele maghiare, in vara lui 1940, dupa verdictul de la Viena.

'In zilele noastre, spune Dl. Petrescu, in anumite publicatii despre holocaust, se mentioneaza sute de mii de victime evreiesti in Romania, fara a se preciza ca provinciile de unde s-au facut aceste deportari apartineau in acea epoca Ungariei si ca administratia maghiara e responsabila. E o injustitie contra Romaniei si e ceea ce m-a determinat sa fac prezentul raport'.

O intrebare ce-o adresam D-lui Petrescu si notabilitatilor evreiesti din lumea libera. Cum se face ca dupa netagaduitele servicii aduse de Iuliu Maniu cauzei poporului evreiesc, acestia l-au lasat sa fie condamnat si apoi sa moara in inchisoarea Sighet? E o intrebare legitima, deoarece, in perioada procesului Maniu, 1947, evreii detineau aproape toata puterea in Romania.

In ce priveste Garda de Fier, e prea mult sa-i cerem D-lui Petrescu sa recunoasca ca n-a existat in Ianuarie 1941 o rebeliune legionara, ci o lovitura de stat a Generalului Antonescu. Ceea ce a urmat n-a fost decat reactia poporului pentru a apara formele constituite ale statului. Evreii au avut un amestec important in dezlantuirea loviturii lui Antonescu, cum o marturiseste 'Cartea Neagra', publicata de Comunitatea Evreilor din Romania in 1946.

Dupa acest articol, asteptam din partea Congresului Mondial evreiesc ca pe Monumentele Holocaustului din lumea intreaga sa stearga numele Romaniei, careia ii atribuie in mod nedrept moartea a 500.000 de evrei.           

Colectia 'Tara si Exilul' an XXIII-XXIV, 1986-88