Utilizarea geopoliticii in propaganda politica si aparitia "mitului" geopolitic

Printre multiplele cauze care au impins geopolitica, pentru aproximativ o jumatate de veac, in sfera 'cunoasterii interzise' a fost si considerarea ei drept instrument de pregatire si justificare a politicii expansioniste promovate de statele totalitare in special de Germania si Japonia in perioada premergatoare si in timpul celui de-al doilea razboi mondial .^.

Acest fapt a condus la inhibarea oricarei preocupari de geopolitica a specialistilor si teoreticienilor care se ocupau, in mediul universitar, cu studiul si analiza geopolitica. Oficial, geopolitica era definita in Est, dar si in Vest, ca o pseudo-stiinta, o emanatie malefica a gandirii, cu consecinte nefaste in planul relatiilor internationale. Prin urmare, studiile si cercetarile de geopolitica au iesit din aria de preocupari a specialistilor in cunoasterea relatiilor internationale.

Paradoxal, acest fapt n-a condus si la absenta strategiilor geopolitice din cancelariile diplomatice ale marilor puteri angajate in confruntarea Est-Vest, pe parcursul derularii razboiului rece. Iata doar un singur exemplu pentru a se ilustra aceasta stare de fapt. Strategia SUA in confruntarea cu Uniunea Sovietica a fost elaborata avand in centru teoria 'Rimland'-ului, fundamentata de N. Spykman.

Politica 'containment'-ului, de 'indiguire' a Uniunii Sovietice printr-o serie de baze militare si focare de tensiune, a stat la baza scenariului geopolitic care a fost concretizat in documentul N.S.C. 20/4 din martie 1947 - ultrasecret la data elaborarii lui care definea politica americana fata de tendinta de expansiune a Uniunii Sovietice. Prin acest scenariu geopolitic au fost contrabalansate, intr-o prima etapa, si apoi anulate castigurile geopolitice ale Uniunii Sovietice in anii imediat incheierii celui de-al doilea razboi mondial.

Embargoul asupra geopoliticii a avut deci conotatii politice. Opinia publica nu trebuia sa afle ca impartirea sferelor de influenta intre Germania si URSS, in august 1939, si apoi intre URSS si marile puteri occidentale, in toamna anului 1944 a fost rezultatul unor evolutii geopolitice pe continentul european. Scenariile geopolitice au fost strasnic 'pazite' atat in Vest, cat si in Est, pe tot parcursul razboiului rece. Victoria Vestului asupra Estului si ruperea echilibrului geopolitic si geostrategic intre URSS si SUA au condus la prabusirea arhitecturii de securitate, in care au evoluat relatiile internationale dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial. In aceasta 'fractura a istoriei', geopolitica a revenit in spatiul public intr-o maniera insistenta. Din nefericire insa n-a disparut confuzia intre geopolitica doctrina si instrument al justificarii unei politici externe a unui stat la un moment dat si teoria geopolitica, menita sa explice, nu sa justifice, evolutia unui stat/grupuri de state in viata politica internationala.

Pericolul angajarii ideilor geopolitice in disputa sau propaganda politica a fost sesizat de scoala franceza de geografie politica. Jacques Ancel, in prefata lucrarii Critica franceza a sistemului german de geopolitica, afirma ca 'scoala cea noua' germana emite teoriile ei spatiale, pe care le preiau 'politicienii rasismului si intelectualii hitlerismului' . Convins ca ideile geopolitice sunt un paravan pentru politica de expansiune a marilor puteri, Jacques Ancel considera ca 'hitlerismul pangermanist si-a imprumutat temeiurile si vocabularul de la aceasta Geopolitik a profesorilor germani'

Aceeasi parere era exprimata in paginile revistei 'Annales de geographie' si de un alt geograf francez, Albert Demageon. Acesta era convins ca 'geopolitica germana renunta la spiritul sau stiintific si se plaseaza in avangarda propagandei nationalist-germane. Ea nu este altceva decat o intrepatrundere de educatie care pregateste poporul german sa dea asaltul ordinii europene. Ea este un instrument de razboi'

Observatia specialistilor francezi este in esenta justa, dar, caracterizand in bloc intreaga teorie geopolitica drept instrument al politicii naziste, a comis o eroare care a fost sesizata si de reputatii profesorii romani Ion Conea si Anton Golopentia. Jacques Ancel, Albert Demageon si alti reprezentanti ai scolii franceze de geografie politica au pus semnul egal intre teoria geopolitica si ideologia, propaganda si doctrina nazista a spatiului vital, care s-au fundamentat printre altele si pe idei geopolitice.

Statul totalitar german, ca de altfel si cel sovietic sau italian, a 'mobilizat' unele discipline din sfera cercetarii sociale pentru a-si justifica actiunea politica. 'Nici o alta disciplina prin originea, prin obiectul si metodele ei, observa Ion Conea, nu e asa de proprie pentru aceasta mobilizare, ca geopolitica' Prin 'mobilizare', teoria geopolitica a fost transferata in domeniul ideologiei, pe care generalul Haushofer o considera foarte fragila. In fata criticilor, 'ideologia geopolitica - observa acesta - poate sa fie comparata cu un obiect de cristal prins sub focul inamicului'

Este unul dintre motivele pentru care in tari ca Germania, Italia, Spania, in perioada interbelica, n-a existat o delimitare clara intre teoria geopolitica si 'mitul geopolitic', cum plastic a definit ideologia geopolitica Anton Golopentia si M. Popa-Veres. Savantul roman Anton Golopentia a observat ca 'multe din confuziile iscate in jurul geopoliticii se datoresc faptului ca aceste distinctiuni nu au fost facute si ca una din  aceste geopolitici a fost socotita de obicei, cea adevarata si opusa celorlalte'

La randul lui, M. Popa-Veres a facut si el o distinctie clara intre cercetarea si analiza geopolitica din campul teoriei in care 'fenomenul politic in sine, in inteles larg, urmeaza deci, sa fie explicat obiectiv, iar nu justificat'[9] si 'geopolitica militanta care pleaca de la orientarea politica a statului, de la finalitatea politicii unui stat, in lumina intereselor vitale ale unui popor atat in interior, cat si in exterior' . In momentul in care principiul cauzalitatii in cercetarea geopolitica a fost inlocuit de cel teleologic, un fenomen sau proces care s-a produs in sfera relatiilor internationale nu mai putea fi explicat, ci doar justificat prin ratiuni de ordin geografic.

A fost principala eroare pe care a savarsit-o scoala geopolitica germana in perioada interbelica. Generalul Karl Haushofer si colaboratorii sai au preluat teoria Lebenraum-ului de la Ratzel si au facut din aceasta un mijloc prin care s-a incercat sa convinga lumea ca Germania are nevoie de cat mai mult spatiu vital. Haushofer a fost convins ca 'spatiul de putere si puterea este cea care permite o dezvoltare optimala a natiunii'[11]. In acest fel, generalul Haushofer, chiar daca n-a elaborat un discurs propriu-zis nazist, asa cum se afirma de catre tot mai multi specialisti , a militat in scrierile sale pentru obtinerea de catre Germania a unui Echte Grenzen, a legitimat si a dat o acoperire 'stiitifica' politicii de anexiuni teritoriale urmarite de statul german in perioada celui de-al doilea razboi mondial.

K. Haushofer a crezut ca politica externa a statului german era chemata sa gaseasca mijloacele pentru extinderea 'spatiului vital'. Justificarea unei asemenea conceptii a fost gasita prin descoperirea unei 'legi' care punea in relatie directa populatia si teritoriul pe care acesta traieste. Tabloul geopolitic al populatiei globului prezinta, in opinia lui Haushofer, grave dezechilibre, cu suprapopulari in zonele europene si estasiatice si subpopulari in aproape toate celelalte regiuni ale planetei.

Comparand repartizarea populatiei pe unitatea de suprafata in statele care posedau colonii si Germania inlaturata de la dominatia coloniala, in urma primului razboi mondial, Haushofer constata ca '133 de oameni sunt nevoiti sa se inghesuie pe un kilometru patrat al unei regiuni alpine nordice cu totul incapabila sa-i hraneasca', in timp ce 'in toate imperiile coloniale pe aceeasi suprafata si cu un sol mult mai fertil traiesc numai 7, 9, 15, 23 si 25 de oameni'. Geopoliticianul german a crezut ca geopolitica poate sa fie un instrument prin care diriguitorii statelor sa fie convinsi ca este necesara o noua impartire a spatiilor de viata pe pamant. El a gasit si un criteriu, dar care nu tinea neaparat de geopolitica, deoarece aceasta impartire trebuia sa se faca in raport cu 'capacitatea de munca si performantele culturale ale popoarelor' .

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Considerata in Italia 'constiinta geografica a expansiunii politice si economice' , geopolitica n-a depasit nivelul unui vector pentru propaganda guvernului fascist. Ambitia si incercarile lui Giuseppe Botai si ale colaboratorilor sai de la revista 'Geopolitica', de a da consistenta teoretica studiilor de geopolitica, n-au fost incununate de succes.

Fascinatia Imperiului Roman si politica de 'risorgimente' practicata de regimul fascist au facut ca intentiile declarate in articolul program al revistei 'Geopolitica' sa fie abandonate.

Colaboratorii revistei mentionate si-au propus sa studieze 'multiplele forme de expansiune si colonizare, aliantele si razboaiele dintre state' pentru a descifra tendintele de dezvoltare si evolutie ale vietii internationale. In foarte scurt timp, geopolitica a facut saltul din campul teoretic al analizei interdisciplinare in cel al propagandei, devenind astfel oficial, o geopolitica musoliniana

Incetand sa mai fie o tribuna a dezbaterilor stiintifice de geopolitica, revista 'Geopolitica' a devenit un instrument de manipulare si justificare politica. A devenit, asa cum cerea Ducele Mussolini, mai mult decat poate sa fie geografia politica in slujba regimului.

Spatii largi au fost acordate 'dezbaterilor' pe marginea definirii 'spatiului vital' pentru Italia fascista. In numarul 4, din aprilie 1941, al revistei mentionate, spatiul vital era definit ca 'optimul teritorial in care un popor se poate dezvolta in conformitate cu traditiile istorice, nevoile prezente si viitoare, dar si cu posibilitatile spirituale si geopolitice de a-l valorifica' . Un an mai tarziu, aceeasi revista, in numarul din luna martie, considera 'spatiul vital' pentru Italia 'tot bazinul mediteranean si zonele adiacente' .

Regimul de dictatura din Spania interbelica a fost si el atras de 'fascinatia mitului geopolitic'. Nevoia unei extensiuni teritoriale si a dezvoltarii coloniale pentru Spania in Africa se regasesc in lucrarile lui Martin Echeverria, Gonzalo de Reparaz si Emilia Huguet Del Vittard

Parafrazandu-l pe Karl Haushofer care afirma ca Olanda  nu este decat o stanca desprinsa din 'Stanca germana', Martin Echeverria considera ca Portugalia taia Spaniei accesul la Oceanul Atlantic Prin urmare, era o necesitate de a se realiza unitatea peninsulara prin inglobarea Portugaliei la Spania.

Apreciind expansiunea teritoriala spaniola ca un destin istoric, Gonzalo de Reparaz considera ca Spania s-a inselat cand s-a extins in America Latina, deoarece Africa este pentru aceasta tara o prelungire naturala[22]. Ideea a fost dezvoltata si argumentata de Gonzalo de Reparaz intr-o lucrare de proportii care a aparut in anul 1924, la Madrid, sub titlul La Politica de Espana en Africa.

Propaganda geopolitica in Spania, ca de altfel in Germania si Italia, a fost camuflata in institute de cercetare si reviste 'stiintifice'. In 1939, Franco a infiintat Institutul Espano ca sectie a Consiliului Superior al Cercetarii {tiintifice, in frunte cu Jose Maria Albareda si Institutul de Studii Politice, condus de Alfonso Garcia Valdicasas. Unul dintre cei mai cunoscuti geopoliticieni spanioli din perioada interbelica a fost istoricul Jaime Vicens Vives, care s-a impus prin lucrarea Espana. Geopolitica del Estado y del Imperio, publicata in anul 1940 si prin studiul Teoria del Espacio Vital, aparut in iulie 1939, in revista 'Destino'[23].

Sub inraurirea mitului geopolitic german, J.V. Vives a definit spatiul vital ca 'locul geografic unde se produce fuziunea solului cu solul'. El vede in acest spatiu si o formula de articulare a unei noi ordini mondiale. In acest punct, geopoliticianul spaniol s-a intalnit cu germanul Karl Haushofer care a avut ambitia de a realiza un 'cadastru al fenomenelor vitale ale Planetei'[24].

J. V. Vives a justificat politica Spaniei franchiste de recucerire a 'spatiului vital' prin aceea ca, pana la aparitia statelor totalitare, 'avatariile istoriei au facut ca acest spatiu sa fie sub dominatia economica sau politica a altor state' .

Doctrinele geopolitice au folosit pe scara larga hartile geopolitice pentru a convinge opinia publica cu privire la justetea mesajului transmis. Hartile erau elaborate in asa fel incat ele 'sa vorbeasca singure ca fiind realitatea insasi'[26].

Desigur ca se impune si in domeniul reprezentarilor grafice geopolitice o precizare. Harta in geopolitica este un instrument de vizualizare a ideilor si scenariilor geopolitice, si nu are legatura cu 'arsenalul iconografic' destinat propagandei. Mitul geopolitic are nevoie de un suport iconografic pentru a induce anumite convingeri, care la randul lor sa conduca la actiuni politice prestabilite. In una din paginile revistei 'Zeiterschrift für Geopolitik' aparute in 1925 era redata o harta intitulata: 'Incercuirea Germaniei de catre Marea si Mica Antanta'[27]. Prin redare, s-a urmarit, inainte de toate, in randul germanilor, inducerea sentimentului de asediati. Ideea a fost preluata si amplificata doi ani mai tarziu printr-o reprezentare grafica a asa-ziselor centre ostile Germaniei .

Fara a se face aprecieri globalizante trebuie sa fim de acord cu acei specialisti care afirma ca, de-a lungul existentei sale, revista 'Zeiterschrift für Geopolitik' a publicat numeroase harti care aveau drept obiectiv sa demonstreze injustetea tratatelor de pace de la Paris[29]. Multe din aceste imagini au avut darul sa construiasca 'piesa cu piesa' inamicii germanilor asediati. Prin forta imaginii se creionau solidaritati, dar si adversitati care, in realitate, s-a demonstrat a fi pseudo-solidaritati si pseudo-adversitati.

Dialectica amic-inamic, vizualizata in imaginea cartografica este prezentata sub forma unei scheme simple. Germania inchisa intr-un dublu cerc ostil, putea sa iasa din aceasta situatie doar prin prietenia cu Rusia Sovietica aflata, la randul ei, in stare de inamicitie cu Polonia si Romania considerate ostile statului german.

Ca si in cazul teoriei geopolitice, si in ceea ce priveste geopolitica prin cartografie sau imagini trebuie sa se opereze cu multa atentie si precautie. Hartile care alcatuiesc arsenalul propagandei mitului geopolitic nu au falsul in tehnica alcatuirii lor - din punct de vedere grafic sunt respectate regulile ortografiei din geografia politica sau fizica, in spiritul lor - ci in mesajul pe care il transmite . Nu toate hartile publicate in 'Zeiterschrift für Geopolitik' au fost alterate in spirit si mesaj. Harta care a indicat pentru anul 1929 zonele de frictiune pe continentul european, de exemplu, exprima o realitate rezultata din analiza raporturilor de putere si a intereselor pe care statele le manifestau cu intensitate in anumite situatii.Discursul nationalist in Germania dupa incheierea pacii de la Paris-Versailles a fost insotit de abundenta cartografica ce prezenta "pierderile" teritoriale pe seama Cehoslovaciei sau Poloniei.Aceste harti nu aveu alt rol decit de a convinge si pregati opinia publica germana pentru actiunile de forta pe care Reich-ul nazist le pregatea.

Precautia ce trebuie sa o aiba specialistul in analiza geopolitica vizualizata se impune cu atat mai mult, cu cat traim intr-un sfarsit de secol suprasaturat de imagini. In aceste conditii, actiunea individului si a colectivitatilor umane este puternic influentata de ceea ce este demonstrabil prin tehnica mass-media, dar care nu intotdeauna are corespondent in realitate.

Edificator in acest sens este studiul efectuat recent de catre John O'Loughlin de la Institutul de studii comportamentale al Universita of Colorado asupra rolului acordat geopoliticii in Federatia Rusa pentru a se recompune matricea identitara in societatea rusa dupa prabusirea regimului comunist .Autorul ajunge la concluzia ca manipulindu-se o anumita cultura geopolitica si folosindu-se de prejudecati se pot obtine atitudini si comportamente la nivelul opiniei publice in conformitate cu interesele unor anumite cercuri de putere.

Proliferarea inernetului si extinderea lui la scara globala va permite celor ineresati de promovarea "mitului" geopolitic sau a propagandei pe suport geopolitic. Batalia pentru controlul spatiului web si a imaginilor care structureaza opinia publica a inceput si se desfasoara nu dupa regulile clasice ale strategiilor militare ci dupa cele ale geostrategiilor "InfoWar".