Acordul European de Asociere a Romaniei la CEE (1 februarie 1993)

Dupa auto-dizolvarea CAER-ului, Polonia si Ungaria, urmate de Cehoslovacia, reunite in "Grupul de la Visegrad", si-au exprimat optiunea de a adera la CEE. Pentru realizarea acestui proiect, tarile comunitare au creat o formula noua de asociere, respectiv Acordurile Europene, care le-ar fi permis tarilor asociate sa adere, in perspectiva, la CEE.

Romania nu putea ramane inafara acestui proiect politic. De aceea, in conformitate cu Declaratia din 7 ianuarie 1990 a Guvernului provizoriu de la Bucuresti, au fost intensificate demersurile pe langa autoritatile comunitare si tarile membre, in vederea inceperii negocierilor privind incheierea unui Acord de Asociere a Romaniei la CEE.

In perioada 20 - 21 Decembrie 1991 au avut loc, la Bucuresti, discutii exploratorii cu reprezentantii Comisiei Europene, dupa care, in perioada 19 - 20 mai 1992, a urmat prima runda de negocieri oficiale pentru incheierea unui Acord. Dupa alte cinci runde de negocieri (18 - 19 iunie 1992; 16 - 17 iulie 1992, 14 - 15 septembrie 1992; 12 - 13 octombrie 1992; 3 - 4 noiembrie 1992), a fost finalizat Acordul de Asociere si Acordul interimar de aplicare anticipata a prevederilor privind aspectele economice si comerciale, prevazute in Acordul de Asociere. Ambele Acorduri au fost parafate la Bruxelles, la 17 noiembrie 1992 si au fost semnate la 1 februarie 1993. Din partea Romaniei, Acordul de Asociere a fost semnat, la Bruxelles, de primul ministru Nicolae Vacaroiu.

"Acordul European instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte", cunoscut indeobste sub numele de "Acordul European" sau "Acordul de asociere" a fost ratificat de Parlamentul Romaniei prin Legea numarul 20/6 aprilie 1993. Acordul a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Anul V, nr. 73/12 aprilie 1993.

In urma ratificarii de catre cele 12 tari membre ale Comunitatii Europene si a Avizului favorabil primit din partea Parlamentului European, Acordul de asociere a intrat in vigoare la doi ani de la semnare, adica la 1 februarie 1995.

In Declaratia Guvernului publicata cu prilejul intrarii in vigoare a "Acordului de asociere" se arata ca momentul 1 februarie 1995 marcheaza trecerea la etapa actiunilor concrete destinate pregatirii aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Reiterand optiunea strategica fundamentala de integrare deplina si cat mai rapida a Romaniei in Uniune, Guvernul isi reafirma hotararea de a asigura aplicarea intocmai a prevederilor "Acordului de asociere", de continuare si accelerare a procesului de reforma in toate segmentele vietii economice si sociale.

Care sunt principalele prevederi ale Acordului ?

Semnarea "Acordului de asociere" trebuie evaluata in functie de natura super-centralizata, etatista a economiei romanesti din acea perioada, care se afla in totala contradictie cu economia de piata, capitalista a tarilor comunitare.

In esenta, Acordul prevedea un ansamblu de masuri ce trebuiau sa fie luate de Romania, pe parcursul a 10 ani (redus, ulterior, la 9 ani) de reducere progresiva, pana la desfiintare, a taxelor vamale la o serie de produse din si spre UE. De aceea, se apreciaza ca Acordul a instituit o competitie intre protectionism si piata libera, fortand economia sa se restructureze si sa se adapteze la mecanismele pietei, sa devina competitiva in raport cu economiile statelor membre ale Uniunii, pentru a fi capabila sa se integreze, in perspectiva, in Piata Interna a Uniunii.

Capitolele Acordului se refera la:

Libera circulatie a marfurilor industriale, agricole si piscicole:

Circulatia lucratorilor, dreptul de stabilire a companiilor si furnizarea de servicii intre Comunitate si Romania;

Efectuarea platilor si concurenta;

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Cooperarea economica;

Cooperarea culturala;

Cooperarea financiara.

In Acordul de asociere se prevede ca, in perioada de tranzitie de 10 ani, Romania si Comunitatea vor stabili gradual o zona de liber schimb, bazata pe obligatii reciproce si echilibrate. In acest sens, Romania si Comunitatea se obligau sa aboleasca progresiv intre ele, cel mai tarziu pana la sfarsitul celui de-al cincilea an de la intrarea in vigoare a Acordului, orice taxa vamala la export. In acelasi timp, Comunitatea se obliga sa desfiinteze restrictiile cantitative la exportul in Romania odata cu intrarea in vigoare a Acordului, in timp ce Romania urma sa o faca dupa 5 ani. Acordul a mai prevazut: dreptul de stabilire a companiilor; masuri pentru dezvoltarea cooperarii economice, tehnico-stiintifice, culturale si financiare; dezvoltarea regionala; actiuni de sprijinire a armonizarii legislatiei nationale cu cea comunitara.

Un capitol important din Acordul European de asociere se refera la dialogul politic sistematic, care urma:

Sa faciliteze integrarea deplina a Romaniei in comunitatea statelor democratice si apropierea progresiva fata de Comunitatea Europeana;

Sa conduca la o convergenta crescanda in probleme internationale;

Sa contribuie la apropierea pozitiilor in probleme de securitate, in scopul intaririi securitatii si stabilitatii in intreaga Europa;

Sa sprijine organizarea de consultari, la cel mai inalt nivel politic.

De subliniat ca Acordul de Asociere a instituit intre Romania si Comunitatea Europeana, un sistem de relatii structurale, care urmau sa se desfasoare prin:

Consiliul de Asociere, format din membri desemnati de Guvernul Romaniei, Consiliul Comunitatilor Europene si Comisia Europeana, avand misiunea de a supraveghea realizarea Acordului de Asociere. Acesta urma sa se intalneasca, la nivel ministerial, de regula, o data pe an pentru a examina orice probleme importante care au aparut in implementarea Acordului, precum si orice alte probleme bilaterale sau internationale de interes reciproc. Consiliul de Asociere s-a reunit la nivelul ministrilor de externe, de regula la Bruxelles sau Luxemburg.

Comitetul de Asociere, la nivelul inaltilor functionari, care urma sa se intalneasca de doua ori pe an, alternativ la Bucuresti si Bruxelles. Delegatia romana la reuniunile Comitetului de Asociere a fost condusa de seful Departamentului de Integrare Europeana, iar, ulterior, de ministrul integrarii europene.   Comitetul avea ca misiune si pregatirea reuniunii Consiliului de Asociere, scop in care avea in subordine un numar de sub-comitete (agricultura, mediu, transporturi, sanatate, educatie, finante-banci, etc.);

Comitetul Parlamentar Mixt, compus din reprezentanti ai Parlamentului Romaniei si ai Parlamentului European. Se reuneste de doua ori pe an, alternativ, la Bucuresti si Bruxelles. Reuniunile acestui Comitet se finalizeaza cu un set de "Concluzii", adoptate indeobste prin consens.

Asadar, Acordul European de Asociere a consacrat asocierea Romaniei la UE, stabilind formele dialogului politic si cooperarii economice intre cele doua parti.  Acesta a reprezentat baza legala a viitoarelor relatii ale Romaniei cu Uniunea Europeana.

Sintetizand, principiile Acordului si obiectivele asocierii au fost urmatoarele:

Crearea cadrului institutional adecvat pentru realizarea unui dialog politic permanent;

Dezvoltarea comertului si a unor relatii armonioase, care sa sprijine dezvoltarea economica a Romaniei, dar si patrunderea firmelor occidentale pe piata romaneasca;

Sustinerea eforturilor Romaniei pentru consolidarea democratiei, trecerea la economia de piata si realizarea, in perspectiva a convergentei economice de natura sa sprijine mediul de afaceri;

Liberalizarea circulatiei marfurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor din perspectiva viitoarei integrari in Piata Interna a UE;

Crearea cadrului pentru dezvoltarea cooperarii in diverse domenii de activitate (economic, social, financiar si cultural);

Transmiterea unor mesaje incurajatoare pentru comunitatea internationala de afaceri in ceea ce priveste stabilitatea politica, eforturile pentru stabilizarea economica si credibilitatea de ansamblu a societatii romanesti;

Stabilirea unor institutii adecvate pentru a face asocierea efectiva si crearea cadrului pentru integrarea graduala a Romaniei in Comunitate.