Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate istorieIstoria? O redescoperire conventionala a diverselor cacialmale din trecut! - Octav Bibere





Arheologie Arta cultura Istorie Personalitati Stiinte politice


Stiinte politice


Qdidactic » istorie & biografii » stiinte politice
Principiile Constitutiei Romaniei



Principiile Constitutiei Romaniei


Principiile Constitutiei Romaniei




Titlul I

Principii generale


Statul roman

ARTICOLUL 1

Romania este un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.

Forma de guvernamanta statului roman este republica.

Romania este stat de drept, democratic social, in care denumirea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.



In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie


Suveranitatea

ARTICOLUL 2

Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.

Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.


Teritoriul

ARTICOLUL 3

Teritoriul Romaniei este inalienabil.

Frontierele tarii sunt consfintite prin lege organica, cu respectarea principiilor si a celorlalte norme generale admise ale dreptului constitutional.

Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete. In conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii.

Pe teritoriul statului roman nu pot fi instrainate sau colonizate populatii straine.


Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni

ARTICOLUL 4

Statul are ca fundament unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai.

Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sau, fara deosebiri de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.


Cetatenia

ARTICOLUL 5

Cetatenia romana se dobandeste, se pastreaza sau se pierde in conditiile prevazute de legea organica.

Cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere.


Dreptul la identitate

ARTICOLUL 6

Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.

Masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani.





Romanii din strainatate

ARTICOLUL 7

Statul sprijina intarirea legaturilor cu romanii din afara frontierelor tarii si actioneaza pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei statului al carui cetateni sunt.


Pluralismul si partidele politice

ARTICOLUL 8

Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.

Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.


Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale

ARTICOLUL 9

Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si isi desfasoara activitatea potrivit statuetelor lor, in conditiile legii. Ele contribuie la apararea drepturiloe si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor lor.


Relatii internationale

ARTICOLUL 10

Romania intretine si dezvolta relatii pasnice cu toate statele si, in acest cadru relatii de buna vecinatate intemeiate pe principiile si celelalte norme general admise ale dreptului international.


Dreptul international si dreptul intern

ARTICOLUL 11

Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmnai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte

Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.


Simboluri nationale

ARTICOLUL 12

Drapelul Romaniei este tricolor; culorile sunt asezate vertical, in ordinea urmatoare incepand de la lance: albastru, galgen, rosu.

Ziua nationala a Romaniei este 1 Decembrie.

Imnul national al Romaniei este "Desteapta-te romane".

Stema tarii si sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.


Limba oficiala

ARTICOLUL 13

In Romania, limba oficiala este limba romana.


Capitala

ARTICOLUL 14

Capitala Romaniei este municipiul Bucuresti.








TITLUL II

Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale

CAPITOLUL I

Dispozitii comune


Universalitatea

ARTICOLUL 15

Cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.

Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.


Egalitatea in drepturi

ARTICOLUL 16

Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara

discriminari.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile

legi, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman

garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor

functii si demnitati.

(4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care

indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in

autoritatile administratiei publice locale.





Cetatenii romani in strainatate

ARTICOLUL 17

Cetatenii romani se bucura in strainatate de protectia statului roman si trebuie sa-si indeplineasca

obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tara.


Cetatenii straini si apatrizii

ARTICOLUL 18

(1) Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de protectia

generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi.

(2) Dreptul de azil se acorda si se retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor

si a conventiilor internationale la care Romania este parte.


Extradarea si expulzarea

ARTICOLUL 19

(1) Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania.

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului , cetatenii romani pot fi extradati in

baza conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si

pe baza de reciprocitate.


(3) Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii

internationale sau in conditii de reciprocitate.

(4) Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie.


Tratatele internationale privind drepturile omului

ARTICOLUL 20

Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi

interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor

Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile

fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au

prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia

sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.


Accesul liber la justitie

ARTICOLUL 21

(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor

si a intereselor sale legitime

(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.

(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen

rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.


Capitolul II

Drepturile si libertatile fundamentale


Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica

ARTICOLUL 22

(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei

sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament

inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisa.


Libertatea individuala

ARTICOLUL 23

(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.

(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in

cazurile si cu procedura prevazute de lege.

(3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.

(4) Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal.

(5) In cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune pentru cel mult 30

de zile si se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa

depaseasca un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.

(6) In faza de judecata instanta este obligata, in conditiile legii, sa verifice periodic, si

nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive si sa dispuna, de indata, punerea in libertate a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate.

(7) Incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac

prevazute de lege.

(8) Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9) Punerea in libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut, precum si in alte situatii prevazute de lege.


(10) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub control

judiciar sau pe cautiune.

(11) Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.

(12) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii.

(13) Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala.




Dreptul la aparare

ARTICOLUL 24

(1) Dreptul la aparare este garantat.

(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau       

numit din oficiu.


Libera circulatie

ARTICOLUL 25

(1) Dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat. Legea stabileste

conditiile exercitarii acestui drept.

(2) Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni in tara.


Viata intima, familiala si privata

ARTICOLUL 26

(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.

(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si

libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.


Inviolabilitatea domiciliului

ARTICOLUL 27

(1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in

domiciliul ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului se poate deroga prin lege pentru urmatoarele situatii:

a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti;

b) inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei

persoane

c) apararea securitatii nationale sau a ordinii publice;

d) prevenirea raspandirii unei epidemii.

(3) Perchezitia se dispune de judecator si se efectueaza in conditiile si in formele

prevazute de lege.

(4) Perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afara de cazul infractiunilor

flagrante.


Secretul corespondentei

ARTICOLUL 28

Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.



Libertatea constiintei

ARTICOLUL 29

(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi

ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o

credinta religioasa, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si


de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile

legii.

(4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire

religioasa.

(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv

prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in azile si in

orfelinate.

(6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia

copiilor minori a caror raspundere le revine.


Libertatea de exprimare

ARTICOLUL 30

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor

de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de

comunicare in public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.

(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica

sursa finantarii.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a

persoanei si nici dreptul la propria imagine.



(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la

ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism

teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor

moravuri.

(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica

revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice,

proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in

conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.


Dreptul la informatie

ARTICOLUL 31

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi

ingradit.

(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure

informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes

personal.

(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau

securitatea nationala.

(4) Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea

corecta a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze

grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor

servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.


Dreptul la invatatura

ARTICOLUL 32

(1) Dreptul la invatatura este asigurat prin invatamantul general obligatoriu, prin

invatamantul liceal si prin cel profesional, prin invatamantul superior, precum si prin alte

forme de instructie si de perfectionare.

(2) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in limba romana. In conditiile legii,

invatamantul se poate desfasura si intr-o limba de circulatie internationala.

(3) Dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna si

dreptul de a putea fi instruite in aceasta limba sunt garantate; modalitatile de exercitare a

acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acorda burse sociale de studii

copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, in conditiile

legii.

(5) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in unitati de stat, particulare si

confesionale, in conditiile legii.

(6) Autonomia universitara este garantata.

(7) Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui

cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege.


Accesul la cultura

ARTICOLUL 33

(1) Accesul la cultura este garantat, in conditiile legii.

(2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii

nationale si universale nu poate fi ingradita.

(3) Statul trebuie sa asigure pastrarea identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale,

stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitatii

contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume.





Dreptul la ocrotirea sanatatii

ARTICOLUL 34

(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.

(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.

(3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala,

accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a

activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a

persoanei se stabilesc potrivit legii.


Dreptul la mediu sanatos

ARTICOLUL 35

(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat

ecologic.

(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul

inconjurator.


Dreptul de vot

ARTICOLUL 36

(1) Cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pana in ziua alegerilor

inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele

condamnate, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale.


Dreptul de a fi ales

ARTICOLUL 37

(1) Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care indeplinesc conditiile prevazute in

ARTICOLUL 16 alineatul (3), daca nu le este interzisa asocierea in partide politice, potrivit

ARTICOLULui 40 alineatul (3).

(2) Candidatii trebuie sa fi implinit, pana in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 23

de ani pentru a fi alesi in Camera Deputatilor sau in organele administratiei publice locale,

varsta de cel putin 33 de ani pentru a fi alesi in Senat si varsta de cel putin 35 de ani pentru

a fi alesi in functia de Presedinte al Romaniei.





Dreptul de a fi ales in Parlamentul European

ARTICOLUL 38

In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii romani au dreptul de a

alege si de a fi alesi in Parlamentul European.


Libertatea intrunirilor

ARTICOLUL 39

Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte intruniri sunt libere si se pot

organiza si desfasura numai in mod pasnic, fara nici un fel de arme.


Dreptul de asociere

ARTICOLUL 40

(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme

de asociere.

(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza

impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a

integritatii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale.

(3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii

poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari

publici stabilite prin lege organica.

(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.


Munca si protectia sociala a muncii

ARTICOLUL 41

(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei,

precum si a locului de munca este libera.

(2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si

sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu

minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in

conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice,

stabilite prin lege.

(3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.

(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.

(5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al

conventiilor colective sunt garantate.


Interzicerea muncii fortate

ARTICOLUL 42

(1) Munca fortata este interzisa.

(2) Nu constituie munca fortata:

a) activitatile pentru indeplinirea indatoririlor militare, precum si cele desfasurate, potrivit

legii, in locul acestora, din motive religioase sau de constiinta;

b) munca unei persoane condamnate, prestata in conditii normale, in perioada de detentie

sau de libertate conditionata;

c) prestatiile impuse in situatia creata de calamitati ori de alt pericol, precum si cele care

fac parte din obligatiile civile normale stabilite de lege.


Dreptul la greva

ARTICOLUL 43

(1) Salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si

sociale.

(2) Legea stabileste conditiile si limitele exercitarii acestui drept, precum si garantiile

necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate.


Dreptul de proprietate privata

ARTICOLUL 44

(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si

limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.

Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor

numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate

internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute

prin lege organica, precum si prin mostenire legala.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit

legii, cu dreapta si prealabila despagubire.

(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica

a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura

discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei

proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse

solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.

(6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu

proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.

(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si

asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau

obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate

numai in conditiile legii.


Libertatea economica

ARTICOLUL 45

Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora

in conditiile legii sunt garantate.


Dreptul la mostenire

ARTICOLUL 46

Dreptul la mostenire este garantat.


Nivelul de trai

ARTICOLUL 47

Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de

natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.

Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in

unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau

private, prevazute de lege. Cetatenii au dreptul si la masuri de asistenta sociala, potrivit

legii.


Familia

ARTICOLUL 48

(1) Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe

dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.

(2) Conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege.

Casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila.

(3) Copiii din afara casatoriei sunt egali in fata legii cu cei din casatorie


Protectia copiilor si a tinerilor

ARTICOLUL 49

(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea

drepturilor lor.

(2) Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu

handicap. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii

sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise.

(4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.

(5) Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru

participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a

tarii.


Protectia persoanelor cu handicap

ARTICOLUL 50

Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei

politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, in

vederea participarii efective a persoanelor cu handicap in viata comunitatii, respectand

drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor.


Dreptul de petitionare

ARTICOLUL 51

(1) Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate numai in

numele semnatarilor.

(2) Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele

colectivelor pe care le reprezinta.

(3) Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa.

(4) Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii in termenele si in conditiile

stabilite potrivit legii.


Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica

ARTICOLUL 52

(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica,

printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este

indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea

actului si repararea pagubei.

(2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.

(3) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor

care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.


Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati

ARTICOLUL 53

(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai

daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a

moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;

prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru

deosebit de grav.

(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica.

Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod

nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.


Capitolul III

Indatoririle fundamentale


Fidelitatea fata de tara

ARTICOLUL 54

(1) Fidelitatea fata de tara este sacra.



(2) Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si militarii, raspund de

indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, in acest scop, vor depune juramantul

cerut de lege.


Apararea tarii

ARTICOLUL 55

(1) Cetatenii au dreptul si obligatia sa apere Romania.

(2) Conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica.

(3) Cetatenii pot fi incorporati de la varsta de 20 de ani si pana la varsta de 35 de ani, cu

exceptia voluntarilor, in conditiile legii organice.


Contributii financiare

ARTICOLUL 56

(1) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii

exceptionale.


Exercitarea drepturilor si a libertatilor

ARTICOLUL 57

Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile

constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti


Capitolul IV

Avocatul Poporului


Numirea si rolul

ARTICOLUL 58

(1) Avocatul Poporului este numit pe o durata de 5 ani pentru apararea drepturilor si libertatilor

persoanelor fizice. Adjunctii Avocatului Poporului sunt specializati pe domenii de activitate.

(2) Avocatul Poporului si adjunctii sai nu pot indeplini nici o alta functie publica sau privata, cu

exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.

(3) Organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organica.


Exercitarea atributiilor

ARTICOLUL 59

(1) Avocatul Poporului isi exercita atributiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate de drepturile si

in libertatile lor, in limitele stabilite de lege.

(2) Autoritatile publice sunt obligate sa asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar in exercitarea

atributiilor sale.

Raportul in fata Parlamentului

ARTICOLUL 60

Avocatul Poporului prezinta celor doua Camera ale Parlamebtului rapoarte, anual sau la cererea

acestora. Rapoartele pot contine recomandari privind legislatia sau masuri de alta natura, pentru

ocrotirea drepturilor si a libertatilor cetatenilor.













Scurt istoric al Constitutiei Romaniei


Prima Constitutie a Romaniei este cea din 1866 care introducea pentru prima data numele de Romania.Ea prevedea separarea puterilor in stat, suveranitatea nationala, monarhia ereditara, responsabilitate nationala, drepturi si libere individuale; prevedea de asemenea votul cenzitar pentru colegii electorale.Aceasta Constitutie a avut limite:erau indepartate de viata publica evreii si femeile.

Constituirea Romaniei Mari, la sfarsitul Primului Razboi Mondial a creat un cadru nou teritorial, demografic si social-economic care necesita adoptarea unui nou act constitutional.

A doua Constitutie a Romaniei (1923) urma indeaproape Constitutia din 1866. Apar totusi cateva principii noi.Astfel votul cenzitar este inlocuit de votul universal masculin, iar prin legea electorala din 1926 supranumita "era primei electoral" se acorda partidului care obtinea 40% din voturi majoritar parlamentara.

Cetatenia romana era acordata tuturor strainilor si se afirma egalitatea juridica dintre sexe; desi se mentinea separatia puterilor in stat, Constitutia acorda puteri judecatoresti, controlul actelor puterii executive prin infiintarea consiliului administrativ.

Constitutia din 1938 instituia un "nou regim" carolist.El s-a bazat pe autoritatea ce revenea regelui care isi asuma practic guvernarea, prin intaietatea atribuita puterii executive, parlamentul devenind o simpla anexa a acestei puteri, Constitutia din 1938 critica regula de partid astfel incat acestea vor fi desfiintate.

Prin aceasta constitutie s-a schimbat raportul de forta dintre puterile statului si au fost eliminate granitele care protejau libertatea individuala.

Regimul antonesian care a urmat monarhiei autoritare a facut un pas mai departe astfel ca presedintele Consiliului de Ministri concentra toata puterea, devenind conducatorul statului.

Cele trei constituii comuniste au fost alcatuite la: 1948 imediat dupa desfiintarea vechiului regim; 1952 si 1965 anul schimbarii liderului politic ( Gheorghe Gheorgiu-Dej) asemanator, fiind inspirate de Constitutia sovietica (1936).

Suveranitatea nationala este inlocuita cu puterea poporului, a "oamenilor muncii", conducerea o are partidul unic PMR ( Partidul Muncitoresc Roman ), iar mai tarziu PCR ( Partidul Comunist Roman ), partidele politice sunt interzise, si constituite proprietate socialista asupra mijloacelor de productie, planificarea economiei.

Dusmanii noului regim sunt reprimati iar Organul Suprem al Puterii de stat ramane in toate cele 3 Constitutii "Marea Adunare Nationala". Aceste Constitutii au legitimat totalitarismul si si-au acetat functia in 1989.

O noua Constitutie a fost adoptata in 1991 si prin ea Romania s-a reintors la democratie si la statul de drept intemeiat pe suveranitatea poporului, separarea puterilor in stat, responsabilitatea guvernamentala, drepturi si libertati cetatenesti.

Actuala forma a Constitutiei a intrat in vigoare pe 29 octombrie 2003 si a fost adoptata in urma unui referendum national, care a avut loc pe 18 si 19 octombrie 2003.


Dreptul constitutional - ramura a dreptului public

Ioan Muraru si Simina Tanasescu definesc dreptul constitutional ca fiind acea ramura a dreptului unitar roman, formata din normele juridice care reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii.

Putem defini, asadar, dreptul constitutional, ca fiind ansamblul normelor juridice avand ca obiect raporturile sociale fundamentale ce iau nastere, se modifica si se sting in sfera instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii publice ca putere statala. Prin obiectul sau de reglementare, este neindoielnica apartenenta dreptului constitutional la categoria dreptului public, in cadrul sistemului unitar de drept.

Dreptul constitutional nu trebuie confundat, insa, cu Constitutia. Constitutia este legea fundamentala a unui stat si reprezinta doar unul din izvoarele dreptului constitutional. Mai mult decat atat, dreptul constitutional exista si acolo unde nu exista o constitutie in sensul formal al termenului.


Conceptul de institutii politice este corelat cu dreptul constitutional deoarece se refera la organele puterii politice, precum si la normele care reglementeaza realizarea acestei puteri.

Izvoarele dreptului constitutional


In teoria dreptului este consacrata distinctia dintre izvoarele materiale si izvoarele formale ale dreptului. Daca prin izvoare materiale ale dreptului intelegem totalitatea conditiilor vietii social-economice si politice care determina existenta normei juridice, izvoarele formale sunt acele forme de exprimare a dreptului, adica modalitatile de instituire sau recunoastere a normelor juridice de catre stat.

Pentru identificarea sferei izvoarelor dreptului constitutional, trebuie avute in vedere doua criterii: cel al autoritatii emitente si cel al continutului normativ al actului analizat. Aplicand primul criteriu, constatam ca izvoarele dreptului constitutional sunt, de regula, adoptate de organele reprezentative sau in temeiul abilitarii date de acestea. Sub aspectul celui de-al doilea criteriu sau al obiectului de reglementare, pentru a fi izvor de drept constitutional, un act normativ trebuie sa reglementeze raporturi sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii publice.


Adoptarea si modificarea Constitutiilor

Adoptarea Constitutiei

Unul din elementele definitorii ale Constitutiei este procedura distincta de adoptare. Aceasta procedura, de o anumita solemnitate, confera Constitutiei, din punct de vedere formal, caracterul de lege fundamentala. In doctrina s-a subliniat ca procesul de adoptare a Constitutiei cuprinde o serie de etape: initiativa adoptarii constitutiei, adoptarea de catre autoritatea competenta in diverse moduri de adoptare.

Constitutiile acordate (denumite si constitutii octroiate sau charte concedate) erau constitutii adoptate de catre monarh, in temeiul puterii sale absolute, prin care recunoaste anumite drepturi (de regula, constrans de anumite imprejurari istorice). Constitutia-statut sau constitutia plebiscitara este o varianta a constitutiei acordate, prin aceea ca este adoptata tot de monarh, insa este supusa ratificarii prin plebiscit. Constitutia-pact este considerata un contract ("pact" ) intre monarh si popor, acesta din urma reprezentat de parlament. Constitutia-conventie este adoptata de o adunare speciala, denumita conventie si exprima "conventia" dintre membrii societatii cu privire la exercitarea puterii. Un tip special al constitutiei-conventie este constitutia-referendum. De fapt, este vorba despre o consolidare a legitimitatii constitutiei prin supunerea ei spre ratificare poporului, prin referendum, dupa adoptarea de catre conventie sau adunarea constituanta. Constitutia parlamentara este opera parlamentelor, fara consultarea ulterioara a poporului.

Modificarea Constitutiei

Problema modificarii Constitutiei prezinta o importanta deosebita, atat din punct de vedere teoretic, cat si practic, data fiind pozitia privilegiata a Constitutiei in sistemul dreptului: relatia dintre competenta de adoptare si cea de modificare a Constitutiei, procedura de modificare, clasificarea constitutiilor dupa modul de modificare.

Determinanta pentru analiza diferitelor tipuri de competente si proceduri de modificare a Constitutiei este tipologia Constitutiilor, dupa modul de modificare, in constitutii flexibile sau suple si constitutii rigide. Trebuie precizat de la bun inceput ca, de regula, in virtutea principiului simetriei juridice, procedura de modificare a Constitutiei este identica cu procedura de adoptare a acesteia.

Constitutiile flexibile sunt acele constitutii care pot fi modificate cu usurinta, de catre una din puterile constituite (de regula, de catre puterea legislativa), urmand procedura legislativa ordinara. Constitutiile rigide sunt cele a caror modificare nu poate fi realizata decat de o anumita autoritate, dupa o procedura diferita de cea de modificare a legilor ordinare. Majoritatea constitutiilor scrise fac parte din aceasta categorie.

Revizuirea Constitutiei Romaniei

Constitutia Romaniei include, in titlul VII, regulile privitoare la revizuirea constitutionala. Sub aspectului modului de modificare, Constitutia Romaniei este o constitutie rigida, continand atat limitari de forma, cat si de fond in ce priveste revizuirea.

Blocul constitutionalitatii reprezinta totalitatea normelor cu valoare constitutionala, respectiv Constitutia si alte norme carora ea le recunoaste aceasta valoare.

Conceptul de bloc al constitutionalitatii a aparut ca urmare a unei decizii celebre a Consiliului Constitutional francez (decizia din 16 iulie 1971 privind libertatea de asociere), decizie prin care Consiliul a acordat forta constitutionala deplina preambulului Constitutiei din 1958, mai precis acelor prevederi ale preambulului care trimit la Declaratia drepturilor omului si cetateanului din 1789 si la Preambulul Constitutiei franceze din 1946.

Suprematia Constitutiei

Suprematia Constitutiei implica subordonarea autoritatilor publice, in special a legiuitorului, fata de constitutie, ceea ce ii confera acesteia eficienta necesara realizarii imperativelor statului de drept, cu precadere a celui privind garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale. Aceasta pentru ca, "pentru a fi in prezenta unui stat de drept, este necesar sa existe un sistem legislativ calauzit de preocuparea constanta de a ocroti personalitatea umana in integralitatea ei" (Tudor Draganu).

Principiul suprematiei constitutiei implica o serie de consecinte de ordin juridic, atat in ceea ce priveste constitutia insasi, cat si intregul sistem normativ.

Suprematia constitutiei, ca principiu structurant al intregului sistem de drept, beneficiaza si de o serie de garantii juridice extrem de importante intr-un stat de drept. Subordonarea tuturor autoritatilor publice fata de dispozitiile constitutionale este garantata de existenta unui control general al aplicarii constitutiei, prin instituirea unor modalitati de verificare a conditiilor de fond si de forma ale actelor emise de aceste autoritati

Definitia statului


Din perspectiva dreptului constitutional, putem defini statul ca fiind puterea politica organizata intr-un anumit teritoriu, exercitata asupra unei comunitati organizate de persoane, distinct de persoana guvernantilor si avand capacitatea de a-si determina propria competenta (suveranitatea interna si externa).

Conceptul de stat are si o semnificatie proprie dreptului international public. Astfel, statul apare ca subiect de drept international si este definit ca suma a trei elemente: un teritoriu determinat, o populatie stabila si capacitatea de a incheia relatii cu alte state sau suveranitatea externa.

Elementele statului


Sensul larg al notiunii de stat, utilizat in special in dreptul international public, este acela de suma a trei elemente: teritoriul, populatia si puterea de stat. Aceasta acceptiune intereseaza in mare masura si dreptul constitutional, datorita relatiei de conditionare dintre puterea institutionalizata statal si celelalte doua elemente - teritoriul si populatia.

Definitia si elementele teritoriului


Teritoriul a mai fost denumit si "elementul material" al statului. El poate fi definit ca acel cadru spatial, geografic, in limitele caruia se exercita puterea institutionalizata statal. Suveranitatea teritoriala reprezinta dreptul de a exercita, in limitele spatiale determinate, functiile statale, fara nici un fel de ingerinta din afara. Delimitarea teritoriala se realizeaza prin reglementarea frontierelor de stat. Teritoriul include, la randul sau, mai multe elemente: solul, subsolul, spatiul aerian, apele interioare si marea teritoriala.

Alte elemente ale teritoriului, cu o mai mare importanta in dreptul international public, sunt: zona contigua, zona economica exclusiva si platoul continental.

Caracteristicile teritoriului Romaniei


Potrivit art. 3 al Constitutiei din 1991, teritoriul Romaniei este inalienabil.

Art. 1 alin. 1 al Constitutiei consacra, intre altele, si caracterul indivizibil al statului. Acest caracter, prin conotatia sa spatiala, trimite la indivizibilitatea teritoriului statului.

O alta caracteristica juridica a teritoriului identificata in literatura juridica (Ioan Muraru, Simina Tanasescu) este egalitatea.


Organizarea administrativ-teritoriala a Romaniei


Caracterul indivizibil al teritoriului nu impiedica stabilirea unor diviziuni administrative ale acestuia, in scopul unei mai bune realizari a sarcinilor statului la nivel local. Organizarea administrativa a teritoriului este, asadar, delimitarea teritoriului in unitati administrative, in scopul realizarii unitare a suveranitatii statului. In Romania, organizarea administrativ-teritoriala se realizeaza pe baza Constitutiei si a legii nr. 2/1968.

Potrivit art. 3 alin. 3 al Constitutiei, teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete. In conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii. Pe langa Constitutie, organizarea administrativ-teritoriala mai este reglementata de Legea nr. 2 /1968.

Populatia - element al statului


Populatia reprezinta gruparea de oameni supusa ordinii juridice a unui stat determinat. Pentru a constitui un stat, o astfel de grupare de oameni trebuie sa aiba scopuri comune, sa dezvolte un anumit tip de raporturi, sa aiba o anumita structura.

Suveranitatea - element al statului

Suveranitatea, sau "elementul formal" al statului, este un concept ce poate fi inteles in mai multe sensuri: trasatura a puterii de stat, care o face sa fie suprema altor puteri din cadrul societatii; insasi puterea de stat, adica acel ansamblu de competente proprii specifice statului; calitate a titularului puterii statale, ce ii confera acestuia o anumita pozitie in mecanismul statal. De asemenea, termenul "suveranitate" a fost utilizat pentru a desemna anumite prerogative ale unor entitati politico-etatice, in functie de contextul in care acestea se manifesta : suveranitatea poporului, suveranitatea nationala, suveranitate de stat etc. Aspectele legate de evolutia conceptului de suveranitate precum si de explicarea unora dintre sensurile acestui concept vor fi analizate la capitolul dedicat analizei detaliate a acestui element al statului.

Pentru moment, ne vom margini la definirea suveranitatii ca fiind dreptul statului de a decide liber in treburile sale interne si externe.

Societatea civila si statul


Societatea civila este o alcatuire de indivizi - persoane fizice, grupati in functie de interesele si scopurile comune, in diverse asociatii cu caracter politic, economic, cultural sau religios. Posibilitatea conturarii si structurarii elementelor societatii civile este data de catre stat, prin intermediul dreptului, mai precis prin garantarea unor drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul de asociere, libertatea intrunirilor, libertatea de exprimare, libertatea religioasa s.a.

Principalele elemente ale societatii civile sunt: partidele si formatiunile politice, grupurile de interese - sindicatele, asociatiile si fundatiile -, cultele religioase, mass media.

Principalele elemente ale societatii civile sunt: partidele si formatiunile politice, grupurile de interese - sindicatele, asociatiile si fundatiile -, cultele religioase, mass media.

Functiile statului


Conceptul de functie a statului exprima rolul acestuia in societatea pe care o organizeaza in jurul ordinii sale juridice, sau "raportul care se stabileste intre esenta statului si rolul sau social" (I.Muraru, S.Tanasescu).

Dupa cum activitatea statala se refera la realizarea puterii in cadrul societatii sau in raporturile entitatii statale cu alte entitati similare, distingem functii etatice interne si externe.

Un alt criteriu de clasificare a functiilor statului este cel al obiectului si scopului acestora: functii sociale, economice, culturale, represive. In acest context, trebuie facuta distinctia dintre functiile statale regaliene si celelalte functii ale statului, pe care le poate indeplini si alaturi de alti actori sociali.

In fine, dupa principalele modalitati de exercitare a puterii de stat, distingem trei functii principale ale acestuia: functia legislativa, executiva si jurisdictionala.


Principiile care stau la baza reglementarii cetateniei romane


Cetatenia romana este reglementata de Constitutia Romaniei din 1991 si de Legea cetateniei romane nr. 21/1991. Reglementarea constitutionala si legala consacra o serie de principii generale aplicabile materiei cetateniei romane. Aceste principii sunt:

a. Principiul egalitatii cetatenilor in fata legii

b. Principiul potrivit caruia cetatenii romani se bucura de protectia statului roman

c. Principiul potrivit caruia cetatenia romana nu poate fi retrasa celor care au dobandit-o prin nastere

d. Principiul potrivit caruia numai cetatenii romani se bucura de toate drepturile recunoscute de Constitutie si legi si sunt tinuti sa indeplineasca toate obligatiile prevazute de acestea

e. Principiul potrivit caruia incheierea , declararea nulitatii, anularea sau desfacerea casatoriei intre un cetatean roman si un strain nu produce efecte asupra cetateniei sotilor.

Drepturile si indatoririle specifice conditiei de cetatean al Romaniei


Apartenenta unei persoane fizice la statul roman se concretizeaza intr-o serie de drepturi si obligatii care apartin in exclusivitate cetatenilor.

Drepturile care apartin exclusiv cetatenilor romani

a) Dreptul de a alege si de a fi alesi in organele reprezentative

b) Dreptul de a ocupa o functie publica

c) Dreptul de a locui pe teritoriul Romaniei si de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara.

d) Dreptul la protectia diplomatica a statului roman

Obligatiile specifice conditiei de cetatean al Romaniei

a) Obligatia de fidelitate fata de Romania

b) Obligatia de aparare a tarii

Dobandirea cetateniei romane


Modurile de dobandire a cetateniei se pot grupa in doua mari categorii:

A. Moduri de dobandire de drept a cetateniei;

B. Moduri de dobandire a cetateniei prin act juridic individual;


Modurile de dobandire de drept a cetateniei


Dobandirea de drept a cetateniei are loc atunci cand, prin simpla producere a unui fapt material juridic, persoana devine cetatean, fara a mai fi, deci, nevoie de interventia vreunui organ de stat.

In dreptul comparat, reglementarile privind dobandirea de drept cetateniei se subsumeaza la doua mari sisteme consacrate. Un prim sistem este cel care pune pe primul plan faptul nasterii, independent de locul unde s-a produs acest fapt. Astfel, potrivit acestui sistem, denumit si al "dreptului sangelui" (jus sanguinis), copilul dobandeste de drept cetatenia parintilor sai. Determinanta in cadrul acestui sistem este asadar legatura de sange a copilului cu parintii sai.

Cel de-al doilea sistem are ca element determinant pentru dobandirea de drept a cetateniei teritoriul statului unde se produce faptul nasterii. Potrivit acestui sistem, denumit si "dreptul locului" (jus loci sau jus soli), cetatenia copilului va fi cea a statului pe teritoriul caruia s-a nascut, chiar daca parintii au o alta cetatenie.

Legea cetateniei romane a adoptat sistemul dreptului sangelui. Potrivit acestei reglementari, pot fi deosebite urmatoarele moduri de dobandire de drept a cetateniei romane: nasterea si adoptia. Un caz special este cel al cetateniei copilului gasit pe teritoriul Romaniei. De asemenea, trebuie luata in considerare si situatia dobandirii de drept a cetateniei romane ca efect al schimbarii cetateniei parintilor.

Modurile de dobandire a cetateniei romane prin act juridic

Legea nr. 21/1991 stabileste urmatoarele moduri de dobandire a cetateniei romane prin act juridic: repatrierea si acordarea la cerere. Desi este vorba de situatii juridice distincte, prin modificarea textului initial al legii cetateniei, ambele moduri de dobandire a cetateniei sunt reglementate sub aceeasi "umbrela", aceea a dobandirii cetateniei prin acordare la cerere. Datorita distinctiei intre situatia persoanei care a avut cetatenia romana si doreste sa o redobandeasca si cea a persoanei care nu a mai avut niciodata cetatenia romana, vom analiza cele doua moduri de dobandire a cetateniei in mod distinct.


Pierderea cetateniei romane


Ca si in cazul dobandirii cetateniei, si modurile de pierdere a acesteia de pot clasifica in doua categorii principale:

A. Moduri de pierdere de drept a cetateniei romane

B.Moduri de pierdere a cetateniei romane prin act juridic


Moduri de pierdere de drept a cetateniei romane

Daca dobandirea de drept a cetateniei este modul cel mai frecvent de dobandire a acesteia, pierderea de drept a cetateniei are un caracter de exceptie.


1. Pierderea cetateniei romane prin adoptia de catre un cetatean strain

2. Pierderea cetateniei romane prin stabilirea filiatiei copilului gasit

3. Pierderea cetateniei romane de catre minor in cazul schimbarii cetateniei parintilor

Moduri de pierdere a cetateniei romane prin act juridic

1.Retragerea cetateniei romane

2. Renuntarea la cetatenia romana

Dovada cetateniei romane


Potrivit art. 21 din legea cetateniei, dovada cetateniei romane se face cu buletinul de identitate sau, dupa caz, cu cartea de identitate ori cu certificatul constatator emis dupa depunerea juramantului in cazul acordarii cetateniei la cerere. Cetatenia copilului pana la varsta de 14 ani se dovedeste cu certificatul de nastere insotit de buletinul sau cartea de identitate sau pasaportul oricaruia dintre parinti. In cazul in care copilul este inscris in buletinul sau in cartea de identitate ori in pasaportul unuia dintre parinti, dovada cetateniei se face cu oricare din aceste acte.

Cetatenia de onoare


Art. 38 al legii cetateniei reglementeaza acordarea cetateniei de onoare unor cetateni straini, pentru servicii deosebite aduse tarii si natiunii romane. Acordarea cetateniei de onoare se face la propunerea Guvernului, fara nici o alta formalitate, de catre Parlamentul Romaniei.

Persoanele care au dobandit cetatenia de onoare se bucura de toate drepturile civile si politice recunoscute cetatenilor romani, cu exceptia dreptului de a alege si de a fi ales si de a ocupa o functie publica.

DREPTURILE SI LIBERTATILE FUNDAMENTALE ALE CETATENILOR


Notiunea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor


Drepturile si libertatile fundamentale sunt acele drepturi subiective recunoscute persoanei prin Constitutie si prin normele dreptului international in materie, garantate prin Constitutie si legi si al caror respect si protectie asigura plenitudinea existentei si dezvoltarii fiintei umane.


Natura juridica a drepturilor si libertatilor fundamentale


Drepturile fundamentale sunt in primul rand drepturi subiective, menite a proteja interese individuale. Din acest punct de vedere, principala caracteristica a acestor drepturi este justitiabilitatea lor, adica posibilitatea titularului de a le invoca in fata judecatorului, si a acestuia din urma de a impune respectarea lor. Asadar, drepturile fundamentale nu sunt simple idealuri, ci creeaza obligatii clare, uneori chiar obligatii pozitive, din partea autoritatilor publice.


Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale

Trei generatii de drepturi fundamentale

Un prim criteriu utilizat in clasificarea drepturilor fundamentale este cel cronologic, sau al succesiunii istorice a recunoasterii categoriilor de drepturi. Potrivit acestui criteriu, drepturile si libertatile fundamentale se clasifica in trei "generatii" de drepturi.

Drepturi individuale si drepturi colective

Drepturi substantiale si drepturi-garantii

Clasificarea drepturilor fundamentale dupa criteriul continutului Utilizand acest criteriu, putem identifica urmatoarele categorii de drepturi:

a) Inviolabilitatile

b) Drepturile social-politice

c) Drepturile social-economice si culturale

d) Drepturile exclusiv politice

e) Drepturile-garantii


Principii ale reglementarii constitutionale a drepturilor si libertatilor fundamentale in Romania

Principiul universalitatii art. 15 alin. 1 al Constitutiei

Principiul neretroactivitatii legilor art. 15 alin. 2 al Constitutiei

Principiul egalitatii art. 16 al Constitutiei

Principiul protectiei cetatenilor romani art. 17 al Constitutiei

Principiul protectiei cetatenilor straini si apatrizilor art. 18 al Constitutiei

Principiul interzicerii expulzarii sau extradarii propriilor cetateni art. 19 al Constitutiei

Principiul prioritatii dreptului international in materia drepturilor fundamentale art. 20 al Constitutiei

Accesul liber la justitie art. 21 al Constitutiei

Caracterul de exceptie al restrangerii exercitiului unor drepturi sau libertati art. 53 al Constitutiei


Principalele drepturi si libertati garantate de Constitutia Romaniei

Inviolabilitatile

Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica art. 22 al Constitutiei

Libertatea individuala art. 23 al Constitutiei

Dreptul la aparare art. 24 al Constitutiei

Dreptul la libera circulatie art. 25 al Constitutiei

Dreptul la respectul vietii intime, familiale si private art. 26 al Constitutiei

Inviolabilitatea domiciliului art. 27 al Constitutiei

Secretul corespondentei art. 28 al Constitutiei


Drepturi si libertati social-politice

Libertatea constiintei art. 29 al Constitutiei

Libertatea de exprimare art. 30 al Constitutiei

Dreptul la informatie art. 31 al Constitutiei

Libertatea intrunirilor art. 39 al Constitutiei

Dreptul de asociere art. 40 al Constitutiei


Drepturi social-economice si culturale


Dreptul la invatatura art. 32 al Constitutiei

Accesul la cultura art. 33 al Constitutiei



. Dreptul la ocrotirea sanatatii art. 34 al Constitutiei

Dreptul la munca si la protectia sociala a muncii. Interzicerea muncii fortate. Dreptul la greva art. 41- 43 ale Constitutiei

Dreptul de proprietate. Dreptul la mostenire art. 44 si 46 ale Constitutiei

Alte drepturi social-economice

Dreptul la un mediu sanatos - art. 35 al Constitutiei

Libertatea economica - art. 45 al Constitutiei

Nivelul de trai - art. 47 al Constitutiei

Dreptul la casatorie si la intemeierea unei familii - art. 48 al Constitutiei

Dreptul la protectie al unlr categorii de persoane - art. 49 si 50 ale Constitutiei

Drepturile - garantii


Dreptul de petitionare - art. 51 al Constitutiei

Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica art. 52 al Constitutiei


Garantiile constitutionale ale drepturilor si libertatilor fundamentale

Garantii de fond

a) caracterul exceptional al limitarilor aduse drepturilor ;

b) prioritatea reglementarilor internationale ;

c) interdictia revizuirii Constitutiei cu consecinta suprimarii drepturilor.

Garantii institutionale

Justitia constitutionala

Garantiile asigurate de autoritatea judecatoreasca

Avocatul Poporului


Au fost identificate urmatoarele trasaturi generale ale acestei institutii :

scopul institutiei: protectia drepturilor si libertatilor fundamentale;

independenta fata de celelalte autoritati ale statului;

3. modalitatile de sesizare, atat din oficiu, cat si la cerere;

mijloacele de actiune diverse, inclusiv rapoarte adresate parlamentelor; ca trasatura comuna, Ombudsman-ul nu poate anula sau modifica actele controlate.


Clasificarea institutiei Ombudsman-ului


In Romania, institutia ombudsman-ului a fost preluata o data cu Constitutia din 1991, ca element de totala noutate in dreptul constitutional romanesc, sub denumirea de Avocatul Poporului. Institutia Avocatului Poporului a inceput sa functioneze abia in 1997, dupa adoptarea legii sale organice (Legea nr. 35/1997, recent modificata si republicata, ca urmare a revizuirii textelor constitutionale


Actele Avocatului Poporului sunt rapoartele si recomandarile.


INDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETATENILOR


Indatoririle fundamentale ale cetatenilor sunt acele obligatii consacrate pe cale constitutionala, ca o dimensiune fireasca a legaturii de cetatenie si ca o caracteristica a oricarei societati democratice, in care, pe langa drepturi, cetateanul are si o serie de indatoriri. Constitutia Romaniei cuprinde aceste indatoriri fundamentale in Capitolul III al Titlului II, art. 54-57.


Indatorirea de fidelitate fata de tara art. 54 al Constitutiei

Indatorirea de aparare a tarii - art. 55 al Constitutiei

Indatorirea de a contribui la cheltuielile publice - art. 56 al Constitutiei

Indatorirea de exercitare cu buna credinta a drepturilor si libertatilor art. 57 al Constitutiei








Opinii Personale







































Bibliografie


-Constitutia Romaniei, Bucuresti, Monitorul Oficial R.A. 2010

-Ioan Muraru, Simina Tanasescu.- Drept constitutional si institutii politice. Bucuresti: Lumina Lex, 2001

-Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Drept constitutional si institutii politice. Vol. 1. Editura All Beck, Bucuresti, 2003

-Ioan MURARU, Simina TANASESCU, Drept constitutional si institutii politice. Vol. 2. Editura All Beck, Bucuresti, 2003














Modificata prin Legea nr. 192/1999 si republicata in M.Of., nr. 98/6.03.2000. O alta modificare a Legii cetateniei a survenit prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 68/2002, aprobata prin Legea nr. 542/2002.

Legea a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 844/15.09.2004.



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright