Puterile parlamentului european

Puterile Parlamentului European

Ca toate parlamentele, Parlamentul European are trei puteri fundamentale:

puterea legislativa

puterea administrativa financiara

puterea de a supraveghea executivul

1. Puterea legislativa

Procedura legislativa normala este codecizia. Astfel, Parlamentul European si Consiliul se afla la egalitate, actele fiind adoptate impreuna de Consiliu si de Parlamentul European. Prin procedura de codecizie, mult mai multe amendamente ale Parlamentului sunt introduse in legile comunitare; de asemenea, nici un text nu poate fi adoptat fara acordul oficial al Parlamentului European si al Consiliului European.

a) Codecizia : procedura de decizie (Articolul 251 al Tratatului CE, fost Articolul 189 b) ce a fost introdusa prin Tratatul de la Maastricht. Ea permite Parlamentului European sa adopte instrumente legislative impreuna cu Consiliul de Ministri. In practica, aceasta a dus la sporirea puterilor legislative ale Parlamentului, in urmatoarele domenii : libera circulatie a fortei de munca, dreptul de stabilire a resedintei, serviciile, piata interna, educatia (masuri stimulative), sanatatea (masuri stimulative), protectia consumatorului, retelele trans-europene (linii directoare), mediul inconjurator (program general de actiune), cultura (masuri stimulative) si cercetarea (program cadru).

Tratatul de la Amsterdam a simplificat procedura de codecizie, care astfel a devenit mai rapida, mai eficienta si mai transparenta. In plus, ea a fost extinsa la noi domenii, cum ar fi : excluderea sociala, sanatatea publica si combaterea fraudei.

Codecizia este la ora actuala una dintre puterile cele mai importante ale Parlamentului. Procedura de codecizie se aplica asupra problemelor legate de miscarea libera a fortei de munca, de crearea unei piete interne, de cercetarea si dezvoltarea tehnologica, mediul inconjurator, protectia consumatorului, educatie, cultura si sanatate. Aceasta procedura s-a folosit, spre exemplu, atunci cand Parlamentul European a adoptat directiva « televiziunii fara granite », care interzicea transmiterea evenimentelor sportive numai in forma codificata. Procedura a permis de asemenea Parlamentului European sa asigure reguli mult mai stricte cu privire la calitatea combustibililor si a uleiurilor de motor incepand din anul 2000, ca un mijloc de a micsora considerabil poluarea atmosferica.

Procedura de codecizie

In cadrul procedurii de codecizie, instituita prin Tratatul de la Maastricht (articolul 251 al Tratatului CE), Parlamentul European si Consiliul UE adopta acte in comun. Procedura de codecizie poate include pana la trei lecturi in fiecare institutie, conducand la sporirea contactelor intre Parlament si Consiliu, in calitate de colegislatori, si Comisia Europeana. Daca dupa prima lectura, Parlamentul European adopta propunerea Comisiei fara amendamente sau Consiliul UE aproba amendamentele Parlamentului, Consiliul UE poate adopta actul respectiv. Daca insa nu este de acord cu opinia Parlamentului (indiferent daca acesta adopta propunerea cu sau fara modificari), Consiliul UE adopta o pozitie comuna, care este inaintata atat Parlamentului European, cat si Comisiei Europene. Comisia trimite apoi comentariile sale Parlamentului European. Ca urmare, are loc a doua lectura in Parlamentul European. Daca Parlamentul adopta pozitia comuna, actul poate fi adoptat. Daca o respinge, actul nu poate fi adoptat. Daca insa propune amendamente la pozitia comuna, textul cu amendamentele respective este trimis Consiliului UE si Comisiei Europene, aceasta din urma redactand o opinie. Urmeaza apoi a doua lectura in Consiliul UE, dupa care, daca sunt acceptate amendamentele PE, actul poate fi adoptat, astfel: prin vot in majoritate calificata (daca opinia Comisiei este pozitiva) sau prin vot in unanimitate (daca opinia Comisiei este negativa).

Daca insa, dupa a doua lectura, Consiliul nu aproba amendamentele propuse de PE, este convocat un comitet de conciliere19, format dintr-un numar egal de membri ai celor doua institutii si comisarul european responsabil cu domeniul respectiv. Comitetul de conciliere trebuie sa adopte o decizie in maximum sase saptamani de la prima sa reuniune.

Dupa ce comitetul de conciliere ajunge la un acord asupra textului, are loc a treia lectura in cele doua institutii, ele putand doar aproba sau respinge textul respectiv. Daca insa comitetul de conciliere nu ajunge la un acord, actul nu este adoptat.

Folosirea procedurii de codecizie a condus la consolidarea puterii legislative a Parlamentului European in urmatoarele domenii: libera circulatie a lucratorilor, dreptul de stabilire, servicii, piata interna, educatie (masuri de stimulare), sanatate (masuri de stimulare), protectia consumatorilor, retele transeuropene (orientari), mediu inconjurator (programul general de actiune), cultura (masuri de stimulare) si cercetare (programul cadru).

Lucrare: Mersul tratativelor militare la Moscova Referat: Hitler-Stalin: O ecuatie cu multe necunoscute - antisemitismului de stat?

Desi codecizia este procedura standard, exista domenii importante, cum ar fi problemele fiscale, sau revizuirea anuala a preturilor agricole, in care parlamentul pur si simplu isi exprima parerea.

b) Consultarea - Procedura de consultare este utilizata in domenii precum agricultura, impozitele si concurenta. Pe baza unei propuneri din partea Comisiei, Consiliul consulta Parlamentul, Comitetul Economic si Social European si Comitetul Regiunilor.Prin procedura de consultare, Parlamentul are posibilitatea: 'sa aprobe propunerea Comisiei,' sa o respinga sau 'a solicite modificari. In cazul in care Parlamentul solicita modificari, Comisia va lua in considerare toate modificarile pe care le sugereaza Parlamentul. Daca accepta oricare dintre aceste sugestii, Comisia va trimite Consiliului o propunere modificata. Decizia finala revine Consiliului, care adopta propunerea modificata sau ii aduce modificari suplimentare. Similar celorlalte proceduri, aceasta procedura prevede ca, in cazul in care Consiliul doreste sa modifice o propunere a Comisiei, este obligatorie unanimitatea.

c) Cooperarea - Procedura de cooperare a fost instituita prin Actul Unic European, semnat in 1986 si intrat in vigoare in 1987. Este descrisa in articolul 252 al Tratatului CE. Initial, campul de aplicare a acestei proceduri a fost extins prin Tratatul de la Maastricht, semnat in 1992 si intrat in vigoare in 1993. Apoi, Tratatul de la Amsterdam, semnat in 1997 si intrat in vigoare in 1999, l-a restrans, extinzand aplicarea procedurii de codecizie (articolul 251 al Tratatului CE). Astfel, in prezent, procedura de cooperare se aplica numai in domeniul uniunii economice si monetare. In procedura de cooperare, Comisia Europeana trimite propunerea legislativa Consiliului UE si Parlamentului European. In Parlament are loc o prima lectura, in urma careia este emisa o opinie referitoare la propunerea Comisiei. Apoi, Consiliul UE adopta, prin vot in majoritate calificata, o pozitie comuna, care este trimisa Parlamentului, impreuna cu toata informatia necesara, inclusiv motivele pentru care Consiliul a adoptat respectiva pozitie.

Pozitia comuna a Consiliului UE este examinata in Parlament, in cadrul celei de-a doua lecturi. In termen de trei luni, Parlamentul poate adopta sau respinge aceasta pozitie sau poate propune modificari. Propunerea Parlamentului este apoi supusa aprobarii Consiliului, care nu o poate respinge decat prin vot in unanimitate. Apoi, in termen de o luna, Comisia reexamineaza propunerea care a stat la baza pozitiei comune a Consiliului si trimite propunerea sa Consiliului, avand libertatea de a include sau nu amendamentele propuse de Parlament. In urmatoarele trei luni, Consiliul poate adopta propunerea reformulata prin vot in majoritate calificata. Are, de asemenea, posibilitatea de a o modifica sau de a adopta amendamentele care nu au fost luate in considerare de catre Comisie. In ambele situatii, se decide prin vot in unanimitate.

d) Avizul conform - Prin procedura de aviz conform, Consiliul trebuie sa obtina avizul conform al Parlamentului European inainte de adoptarea anumitor decizii foarte importante. Procedura este similara procedurii de consultare, cu deosebirea ca Parlamentul nu poate modifica o propunere: fie o accepta, fie o respinge. Acceptarea ('avizul conform') necesita o majoritate absoluta a voturilor exprimate. Procedura de aviz conform este utilizata preponderent pentru acordurile cu alte tari, inclusiv acordurile privind aderarea unor noi state la UE.

2. Puterea administrativa financiara

Aceasta este o putere importanta, care permite Parlamentului European sa isi stabileasca prioritatile politice. Parlamentul European adopta in fiecare luna decembrie bugetul Uniunii pe anul urmator. Bugetul nu intra in vigoare pana ce nu este semnat de Presedintele Parlamentului European, punand astfel la dispozitia Uniunii resursele financiare necesare pentru anul urmator.

Din 1970, bugetul este finantat din resurse proprii, acceptate de Statele Membre dupa consultarea Parlamentului European. Aceste resurse sunt limitate la ora actuala la 1,27% din produsul intern brut. In acest moment, resursele proprii cuprind:

Taxele vamale percepute la granitele externe ale Uniunii;

Taxele pe produsele agricole importate de la tarile care nu sunt membre ale Uniunii;

1% din taxa pe valoare adaugata (TVA) pe produse si servicii in cadrul Uniunii;

o "a patra resursa", calculata pe baza prosperitatii relative a fiecarui stat membru (produsul intern brut al acestor state).

De la Tratatele de la Luxemburg din 1970 si 1975, care au creat resursele proprii ale Comunitatii, Parlamentul European si Consiliul European au devenit cele doua brate ale autoritatii bugetare - cu alte cuvinte, ele impart puterea administrativa financiara.

Parlamentul are ultimul cuvant in chestiuni care privesc cheltuielile pe regiuni (Fondul European pentru Dezvoltare Regionala), lupta impotriva somajului, mai ales in randurile tinerilor si femeilor (Fondul Social European), in chestiuni legate de programe culturale si educationale, cum ar fi programele Erasmus si Socrates; Parlamentul poate mari bugetul de cheltuieli in limitele unui plafon acceptat de Consiliul European si de Comisia Europeana.

De asemenea, trebuie mentionat ca Parlamentul isi foloseste puterile pentru a mari fondurile pentru ajutor umanitar si programelor pentru refugiati. In ceea ce priveste cheltuielile cu agricultura, Parlamentul poate propune modificari, dar Consiliul European are ultimul cuvant in acest sens.

In cazul in care Parlamentul European si Consiliul European nu reusesc sa ajunga la un consens asupra fondurilor de cheltuieli, dupa doua lecturari ale proiectului de buget, intre mai si decembrie, Parlamentul are dreptul sa respinga bugetul, si intreaga procedura se reia. Semnatura Presedintelui Parlamentului este cea care face posibila punerea in aplicare a bugetului.

Dupa adoptarea bugetului, Parlamentul monitorizeaza utilizarea corespunzatoare a fondurilor publice, prin Comisia de Control Bugetar. Mai precis, aceasta inseamna controlul asupra administrarii fondurilor si actiuni permanente pentru imbunatatirea procedurilor de impiedicare, detectare si pedepsire a fraudelor, stabilind daca cheltuielile comunitare au dat cele mai bune rezultate posibile. Parlamentul elaboreaza o evaluare anuala asupra folosirii fondurilor de catre Comisia Europeana, inainte de a acorda o apreciere de « indeplinire » a implementarii bugetului. In 1999, Parlamentul a refuzat sa acorde Comisiei o apreciere de indeplinire pentru 1996, din motive de administrare improprie a fondurilor si lipsa de transparenta.

De asemeni, in procesul de luare a deciziilor in cadrul Uniunii Europene Monetare, Parlamentul European are responsabilitatea de a asigura supravegherea democratica a Bancii Centrale Europene (BCE), a carei independenta este garantata prin Tratat. Parlamentul este consultat in problema nominalizarilor pentru presedintie si pentru Comitetul executiv al Bancii. In plus, in afara dezbaterilor periodice asupra situatiei economice si financiare, Parlamentul intervine si in adoptarea legislatiei referitoare la UEM, si este consultat de catre Consiliu atunci cand se pune problema acceptarii unei cereri de adeziune la euro.

3. Puterea de supraveghere democratica

Parlamentul exercita o supraveghere democratica asupra tuturor activitatilor comunitare. Aceasta putere, care initial se aplica numai asupra activitatilor Comisiei Europene, a fost extinsa si asupra Consiliului de Ministri, asupra Consiliului European si a organismelor de cooperare politica raspunzatoare in fata Parlamentului.