Tratatul de la Maastricht (Tratatul Uniunii Europene)

Tratatul de la Maastricht (Tratatul Uniunii Europene)

Tratatul Uniunii Europene a fost semnat la Maastricht (Olanda) la 7 februarie 1972 si a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993, datorita dificultatilor intampinate in procesul de ratificare de cateva state[1]. Desi bazat pe propunerea anglo italiana considerata conservatoare fata de cea franco - germana, Tratatul Uniunii Europene a constituit un salt fundamental in constructia europeana. Crearea UE reprezinta cea mai importanta reforma a cadrului de integrare european, dupa infiintarea CEE in 1957.

Noua arhitectura europeana este fondata pe trei "piloni"[2]:

Primul cu caracter comunitar (supranational) cuprinzand Comunitatea Europeana - CECO si EURATOM;

Al doilea (nou), consacrat Politicii Externe si de Securitate Comune;

Al treilea consacrat Justitiei si Afacerilor Interne (JAI).

Al doilea si al treilea 'piloni' au un caracter preponderent interguvernamental, dar deja plasati in cadrul institutional al Uniunii si legati intr-o anumita masura de elemente ale primului pilon. In afara de PESC si JAI, CE si-a extins considerabil competenta, prin atribuirea de noi competente, in afara celor economice, a fost introdusa cetatenia europeana si s-a stabilit trecerea la Uniunea Economica si Monetara. Astfel, Comunitatile celor 370 mii. de locuitori devin cea mai mare piata unificata din lume.

Edificiul juridic al Uniunii Europene a ajuns in acel moment, la stadiul aflat si astazi in vigoare. Uniunea dispune de un cadru institutional unic, perfectionat si adaptat, constituit in principal de Consiliu, Parlamentul European, Comisia, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi, care si-au intarit si largit atributiile[3].

S-a remarcat ca Uniunea Europeana reprezinta o constructie politico-juridico-europeana specifica, unica, cu un sistem nou care nu intra in categoriile juridice si politice cunoscute pana in prezent.

Originalitatea sistemului comunitar consta in aceea ca el constituie un cadru in care statele membre au acceptat sa exercite in comun unele atributii ale suveranitatii lor[4]. Uniunea Europeana nu se substituie Comunitatilor Europene, nu are personalitate juridica proprie, ea dispunand, potrivit art.3 al Tratatului de la Maastricht, de cadrul institutional al celor trei Comunitati Europene[5].

Folosind cadru institutional al Comunitatilor, Uniunea si-a creat un organ specific - Consiliul European, care are sarcina de a "da impulsurile necesaredezvoltarii acesteia sidea definiorientarile politice generale". Consiliul, Comisia si Parlamentul isi exercita atributiile conferite de tratate.