Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport




Medicina veterinara


Qdidactic » sanatate & sport » medicina veterinara
Gripa aviara - lucrare de specialitate (Diagnostic, tratament si combatere)



Gripa aviara - lucrare de specialitate (Diagnostic, tratament si combatere)


Grupul Scolar Agricol”Ion Ionescu De La Brad” Seini

Profil :Resurse Naturale Si Protectia Mediului

Specialitate :Veterinara



lucrare de specialitate pentru certificarea

Competentelor Profesionale



DIFTEROVARIOLA

AVIARA


PLANUL LUCRARII






I     Argumente

II Difterovariola aviara

1 Definitie

2 Istoricul boli

3 Raspandirea si importanta economica

4 Etiologie

5 Epizootologie      

a Receptivitate

b Surse de infectie

c Mod de contaminare

d Dinamica epizootica

e Patogeneza

6 Simptomatologie

7 Modificari anatomopatologice

8 Diagnostic

9 Prognostic

10 Tratament

11 Profilaxie si combatere

III Concluzi

IV Bibliografie

DIFTEROVARIOLA AVIARA



  Definitie:


Boala infecto-contagioasa de natura virotica,intalnita la

mai multe specii de pasari, manifestata anatomo-clinic printr-o forma variolica cu noduli localizati pe cap si mai rar pe restul tegumentului cu o forma difteroida cu formarea de false membrane in cavitatea bucala si pe mucoasa laringotraheala.


Raspandirea si importanta economica:


Boala este cunoscuta in numeroase tari de pe glob fiind prezenta si la noi in tara.

Produce pagube economice prin slabirea si deprecierea pasarilor,scaderea productiei de oua si uneori prin mortalitate ce poate depasi 50% daca nu se iau masuri eficiente de combatere.


Etiologie :                                                                                                                                                    


Agentul etiologic este un virus din familia Poxiviridare ce contine ADN si are dimensiuni de 250 nm.

Este epiteliotrop, formand in celule epiteliale incluzii specifice, cunoscute sub numele de corpusculii Bollinger. Cultivarea se poate face pe culturi celulare, in care produce efect citopatic, dar mai fregvent se utilizeaza ouale embrionate, inocularea facandu-se pe membrana corioalantoidiana.

S-au descris 5 tipuri de virus :galinar, columbar, de curca, canar si prepelita. Aceste tipuri difera ca patogenitate fiecare fiind patogen pentru speciile corespunzatoare.

Ele sunt strans inrudite antigenic, proprietate de care se tine seama la prepararea vaccinurilor.

In mediul exterior, virusurile variolice au o rezistenta destul de riscanta.

Inglobate in tesuturile epiteliale uscate isi pastreaza capacitatea infectata timp de 2-6 ani.

Temperatura de 100° C le distruge in 5 minute.Sunt putin rezistente la actiunea antisepticelor, soda caustica 1-2% le inactiveaza repede.      

In cadrul fiecarui tip exista insa tulpini ce afecteaza 2-3 specii de pasari. Intre diferitele tipuri de virus variolic aviar exista anumite relatii.

Virusul galinar afecteaza in conditii naturale gainile, curcile, bibilicile, paunii si fazanii. Virusul galinar poate fi patogen pentru curca, dar n-o imunizeaza fata de virusul de curca , ci numai fata de cel galinar. Nu este patogen pentu canar.

Virusul columbar: inoculat experimental la gaina, produce leziuni locale tipice de variola si o imunizeaza fata de virusul galinar si cel columbar.Se comporta asemanator si fata de curca. Nu este patogen pentru canar.

Virusul de curca: poate imbolnavi si gaina ;la porumbel produce leziuni locale de variola, imunizandu-l fata de virusul omolog.

Virusul de canar: afecteaza canarii si vabriile.

Exista insa tulpini patogene pentru mai multe specii pe care insa nu le imunizeaza fata de virusurile eteroloage respective.


Epizootologie:


Receptivitate


Sunt receptive un numar mare de specii de pasari domestice si salbatice.

Boala este mai fregventa la galinacee(gaina, curca, bibilica, prepelita),apoi la porumbei si pasari de colivie.La palmipede ,cazurile sunt exceptionale.

Surse de infectie:Sursele primare sunt reprezentat prin pasarile bolnave, care elimina virusul prin cruste,descoamatii epiteliale si unele secretii.Cadavrele si organele cu leziuni prezinta de asemenea importanta in difuzarea bolii.Sursele secundare sunt constituite de diferite obiecte contaminate, apa,furaje,asternut etc.

Ele sunt importante,avand in vedere rezistenta virusului in mediul exterior.Pasarile salbatice, unele insecte hematofage,pot constitui rezevari de virus.Pasarile bolnave  de variola, sau trecute prin boala, prin cadavrele acestor pasari, toate subprodusele rezultate de la sacrificarea lor precum si toate elementele mediului extern contaminate cu materii virulente. Boala mai poate fi transmisa prin personalul de ingrijire, personalului veterinar, unele insecte hematofage acestea servind atat ca vectori mecanici, cat si ca rezervoare de virus de la un an la altul.

Patrunderea virusului se face prin calea respiratorie, digestiva si tegumentara, la nivelul solutiilor de continuitate sau transcutanat, prin insectele hematofage.


Mod de contaminare:Transmiterea infectiei se realizeaza atat direct cat si indirect.Caile de patrundere in organizm, in ordinea importantei sunt: calea respiratorie prin aerosoli incarcati cu particule virale, calea plagi la nivelul foliculilor lumiferi dupa caderea penelor si prin inteparea de catre insecte hematofage(tantari,capuse). Transmiterea infectiei se realizeaza atat direct cat si indirect.

Caile de patrundere in organism sunt: calea respiratorie, calea digestiva, prin ingerarea de apa si furaje contaminate, calea cutanata prin plagile, la nivelul foliculilor plumiferi.


Patogeneza:

Virusul se multiplica la nivelul portii de intrare,trece in sange si se raspandeste in tot organismul, producand leziuni caracteristice in tesuturile epiteliale.La nivelul pielii au loc procese proliferative intense cu formarea nodulului variolic, iar la nivelul mucoaselor domina fenomenele de citoliza si degenerescenta balonizata, cu formarea de membrane cu aspect difteroid.Trecerea prin boala este urmata de instalarea unei imunitati solide.

Mecanismul patogenic al infectiei difera putin de acela al celorlalte variole (Mayr si Wittmann). De la poarta de intrare, virusul este vehiculat de sange, initial la ficat si maduva osoasa, unde se multiplica. Atunci cand atinge un anumit nivel, trece din nou in sange (viremie secundara), iar de aici la tesuturile de predilactie. Sub aqctiunea virusului, celulele epiteliale cutanat prolifereaza, dand nastere unei formatiuni nodulare „epiteliomul variolic”.

La nivelul mucoaselor, printru-un proces proliferativ si necrotic al celulelor epiteliale, iau nastere leziuniloe difteroide pe care se grefeaza diferiti germeni de 3 infectie secundara, ca: microplasme, stafilococi, colibacili, pasteurele etc., agravizandu-le; leziunile voluminoase si persistente intilnite in aceasta boala ar fi opera acestor germeni. Este de retinut faptul ca uneori pot aparea la nivelul mucoaselor leziuni cu caracter difteroid, produse numai de germeni banali, fara interventia virusului, constituind „falsea diferita”.




Dinamica epizootica


Boala are un caracter enzootic, cu o incidenta variabila, in functie de interventia factorilor favorizanti.Inbolnavirile sunt mai grave in sezoanele reci si umede, in conditii precare de igiena si alimentatie, in efectivele supraaglomerate.Enzootiile sunt agravate de evolutia altor boli ca micoplasmoza, coriza, paratifoza sau alti factori stresanti.



Simptomatologie


Incubatia este de 5-7 zile, mai rar de 15-20 zile. Initial se constata abatere, tristete urmata de fenomenele eruptive.

Durata incubatiei in infectia naturala variaza intre 6-15 zile iar tabloul clini a fost incadrat in trei forme evolutive: supraacuta, acuta si subacuta, prima fiind aproape specifica tarilor calde. Formele cronice descrise de unii cercetatori corespund de fapt complicatiilor bacteriene ce se produc la nivelul leziunilor specifice.

Gravitatea cu careevolueaza variola este conditionata de rezistenta nespecifica a organismelor afectate; in efectivele cu pasari debilitare in urma carentelor alimentare,mai ales in avitaminoza A, a bolilor parazitare, a suprapopulari adaposturilor etc. boala imbraca de obicei o forma mai grava.

Forma supraacuta:

Foarte rar intilnita, evolueaza ca o septicemie grava cu dispnee,cianoza crestei si sfarsit letal dupa 12-24 ore.

Forma acuta:

Incepe cu febra moderata, abatere, inapetenta, dispnee, stranut, dupa care apare exantemul si enantemul variolic, insotite de diaree.

Starea generala se agraveaza, pasarea slabeste foarte repede si sfirseste letal dupa 6-8 zile.

Forma subacuta:

Este forma obisnuita sub care evolueaza boala si se poate prezenta sub trei aspecte clinice:o forma difteroida sau pseudomembranoasa, pe mucoase, o forma variolica sau cutanata si o firma mixta (difterovariolica).

Forma enantematoasa:

Se caracterizeaza printr-o inflamatie difteroida a mucoasei bucofaringiene, nazale si oculare. Initial, mucoasele respective se inflameaza, dupa care apar, la nivelul lor, mici pete galbui ce se dezvolta,conflueaza si se ingroase progresiv, formand false membrane de culoare cenusie- galbuie (culoarea galbenusului de ou rascopt), aderente la mucoasa.

Dupa indepartarea lor, prin raclaj,mucoasa ramane ulcerata si sangeranda.

Localizarea pseudomembranelor poate fi diferita. Cea mai fregventa si mai caracteristica este localizarea bucofaringiana, in care leziunile cuprind mucoasa bucelor, a mandibulei si a limbii, comisurile ciocului, palatul si fanta palatina, uneori extinzandu-se si la mucoasa laringiana si traheala (fig. 147).

Cu cat leziunile sant mai vechi, cu atat ulceratia mucoasei este mai profunda, interesand uneori chiar tesutul muscular, cartilajele si osul.

Starea generala a pasarii se mentine mult timp modificata; cand prin volumul si localizarea lor, pseudomembranele jeneaza prehensiunea si deglutitia alimentelor sau respiratia, pasarile incep sa slabeasca repede.

La aceasta contribuie si produsii toxici elaborati la nivelul leziunilor de flora de infectie secundara. Uneori, procesul difteroid poate cuprinde si laringele si traheea.

In asemenea cazuri, moartea poate surveni subit prin asfixiere.

Procesul inflamator specific se poate extinde si la mucoasa nazala, a sinusurilor si la mucoasa conjunctivale, determinind tulburari clinice variate: jetej initial seros sau seromucos apoi mucopurulent, care uneori se acumuleaza in cavitatile nazale, obstrueaza narile si la nivelul sinusurilor infraorbitare latina; acelasi proces poate avea loc si la nivelul sinusurilor infaorbitare care se dilata deformind regiunea.

In cazul localizarii connjuncivale, ploapele apar inflamate, lipite intre ele printr-o secretie vascoasa, iar in sacii conjuncivali se acumuleaza o materie cazeoasa, galbuie ce deformeaza regiunea si preseaza asupra globului ocular atofiindu-l .


Forma cutanata sau variolica


Se traduce prin aparitia pe creasta, ploape, barbite, aripile narilor, in jurul ochilor, la comisurile de mei pana la aceea a unei bob de mazare, de culoare cenusie sau usor roza (aspectul unor negi ) care, pe masura ce se dezvolta, fac la suprafata o crusta moale si galbuie la inceput, apoi negricioas.

In cazuri mai rare, mai ales la tineret, exantemul variolic se poate extinde si in regiunea gatului, axilara, pericloacara-sau falangiana; la curci cuprinde carunculii si margelele, uneori conflueaza, deformand regiunea.Dupa 6-7 zile, nodulii se usuca si pasarea se vindeca.

Forma difteroida.

Afecteaza mucoasa bucala, laringo traheala si mai rar oculo-nazala.Se produc false membrane,galbui,aderente,care dupa raclare lasa mucoasa sangerand.In functie de masivitatea leziunilor apar dificultati de ingerare a hranei, imposibilitatea inchiderii ciocului, jetaj, respiratie bucala sufocanta cu crize de asfixiere.In localizarea oculo-nazala se constata coriza, sinuzita infraorbitala si inflamatia sacului conjunctival.Pasarile slabesc si mor inanitie sau asfixie.

Forma mixta

Se caracterizeaza prin evolutia simultana a celor doua forme pe acelasi individ, dureaza in medie 3-4 saptamani, deoarece eruptiile nu apar deodata, ci succesiv. In efectivele contaminate, boala persista mai multe luni.


Modificari anatomopatologice




Sunt caracteristice cele la simtomatologie. In afara leziunilor descrise la tabloul clinic, la examenul necropsic se mai pot constata leziuni difteroide pe trahee, bronhii, mucoasa gusii, stomacala si intestinala.


Diagnostic


Clinic nu intimpina nici o greutate in formele obisnuite; coexistenta, pe acelasi subiect sau in acelasi lot, a leziunilor variolice si a celor de pe mucoase, constituie criterii obiective ce permit stabilirea pe loc a unui diagnostic de certitudine; exantemul variolic este atat de caracteristic incat nu poate fi confundat cu nici o alta afectiune, permitand precizarea diagnosticului chiar si in lipsa enantemului. Diagnosticul  diferential va trebui facut fata de micoplazmoza, coriza contagioasa, tricomonoza, candidoza, pseudodifterie, avitaminoza A.

In caz de dubiu se poate recurge la laborator: transmiterea experimentala a infectiei, cultivarea si izolarea virusului, punerea in evidenta a incluziilor specifice.


Micoplasmoza


Evolutia este cronica, lezunea principala este de aerosaculita fibrinoasa, histologic glandele mucoasei traheale iau aspect tubular. Aspergiloza candidoza, trichomnoza: examenul microscopic evidentiaza fungii sau protozoarul flagelat.

Coriza contagioasa: localizarea procesului este numai la mucoasele capului, lipsesc celelalte forme din variola, ca si incluziile Bollinger Laringatraheita infectioasa: predomina tulburarile respiratori, apare si exudat hemoragic histopatologic se constata incluzi intranucleare in celulele epiteliate ale mucoasei laringotraheale.


Examenul de laborator


Izolarea virusului: se inoculeaza materialul suspect pe oua embrionate de gaina, pe pui si in culturi celulare. Embrionii sunt examinati dupa 5-7 zile de la inocularea costatandu-se pe membrana corioalantoidiena corpusculi Bolligers.

Pui inoculati prin aplicarea unei suspensii de material pe creasta sacrificata sau cu ajutorul unei peri prin badijonarea pe 5-6 foliculi deplumati, dupa 5-10zile fac leziuni locale, uneori generalizate. In culturi celulare, virusul produce dupa 4-6 zile efect citopatic .


Seroneutralizarea


Anticorpi neutralizati sunt in general detectati la 2 saptamani dupa debutul infectiei. Se amesteca dilutuii succesive de ser suspect, cu o cantitate fixa de suspens e de virus de referinta. Amestecul se tine o ora la 37 °C si apoi se inoculeaza fie pe membrana corioalantoidiena la oua embrionate de 12 zile, fie pe culturi celulare. Interpretarea se face a 4 zile dupa inoculare, urmarinduse efectul neutralizat al serului.


Precipitarea in gel de agar

Se practica dupa tehnica Ouchterlony utilizand, geloza cu 8,5% ClNa.

Interpretarea se face la 24-48 ore dupa distribuirea reactivilor. Se relava obisnuit 2 linii de precipitare specifice si o a treia nespecifica, corespunzatoare antigenului de grup (Povirus).


Examenul histopatologic


Se poate practica frotiuri din leziuni colorate prin metodele Giemsa, Loffler sau- Sudan III, care permite evidentierea corpusculilor Bollinger.

Sectiunile efectuate la nivelul nodulilor variolici evidentiaza proliferarea si hipertrofia celulrlor poliedrice, insotite de degenerarea balonizanta, iar in citoplasma acestor celule se pun in evidenta corpusculi oxifili (Bollinger).

Tesutul conjunctiv subcutanat este infiltrat cu polinucleare, iar stratul superficial prezinta hipercheratoza.


Pognosticul


Variaza in raport cu forma clinica a bolii. In forma variolica, cu evolutie obisnuita benigma, prognosticul va fi favorabil, pe cand in cea difteroida , el va fi cu atat mai grav cu cat leziunile sant mai intinse si localizate in regiuni mai putin accesibil aplicarii unui tratament local direct.

Letalitatea, in aceasta forma,se poate ridica la 40-70 %, mai ales in sezoanele reci si cand pasarile nu beneficiaza de conditii corespunzatoare de igiena.


Tratament


In forma variolica se bandajeaja zonele afectate cu tinctura de iod glicerinata, solutie alcool de cloramfenicol.

In forma difteroida se indeparteaza falsele membrane se fac tamponari cu glicerina iodata mai ales cloramfenicol.


Forma variolica

De obicei, nu se necesita un tratament, deoarece leziunile au o evolutie benigma si se vindeca spontan. Cel mult se poate practica o bandijonare a distruge virusul din crustele variolice. S-au mai recomandat aplicatii locale de unguent cu Cloramfenicol 6% si vitamina A.

Forma enantematoasa

Se vor detasa zilnic falsele membrane, iar mucoasa lezionata se va badijona cu glicerina iodata, tinctura de Cloramfenicol 10%.

Trebuie retinut ca pseudomembranele se refac foarte repede. Ca tratament general, paralel cu cel local, s-a folosit mult timp Urotropina in doza de 0,5-1g ( 1-2ml din sol. 40-50% ) pe cale i.m repetata.


Imunoprofilaxia


Se aplica la toate pasapile receptive la care a evoluat difterovariola in anul precedent.

Se utilizeaza vaccinuri:

Se asigura practic numai prin metode de imunizare activa , ce au variat in decursul timpului. Initial s-a folosit virusul omolog nemodificat, apoi, virus galinar atenuat prin treceri pe porumbel.

Foarte lrga utilizare a avut si mai are inca virusul heterolog de porumbel, nepatogen pentru gaina in conditii naturale, dar care , inoculat experimental, da o leziune specifica locala, urmata de o imunitate destul de puternica pentru a proteja pasarea fata de o infectie obisnuita cu virusul galinar.

Astazi, in majoritatea tarilor din lume, se utilizeaza pentru imunizarea antivariolica a pasarilor, doua feluri de vaccinuri: un vaccin heterolog, cu virus columbar si un vaccin omolog, cu virus galinar.

Primul are avantajul ca nu da generalizari la gaini si poate fi aplicat la orice vastra, insa imunitatea conferita este relativ slab si de scurta durata.

Vaccinul cu virus galinar da o imunitate foarte puternica, practic pentru toata viata, insa in anumite conditii poate da generalizari si nu poate fi aplicat la orice vastra.

Vaccinul cu virus columbar se foloseste la imunizarea antivariolica a gainilor, curcilor si fazanilor, de orice vastra, in situatii in care utilizarea vaccinului cu virus galinar este contraindicata.

Vaccinul cu virus galinar

Este un virus-vaccin viu, inca activ, ce trebuie folosit cu multa precutie, numai la pasari in vastra de peste 2 luni si in perfect echilibru fiziologic, pentru a evita accidentele postvacinale.

Loturile supuse vaccinarii cu acest produs trebuie tinute in conditii de carantina cel putin o luna.

Pentru vaccinareaantivariolica a porumbeilor se foloseste virusul de curca (Sufaci Ursache).

Orce vaccinare trebuie sa fie neaparat de un controlla reactiilor locale, stiind ca lipsa acestor echivaleaza cu neinstalarea imunitatii, afara de cazul cand pasarile respective erau deja imune, consecutiv unei infectii naturale sau altei vaccinari anterioare.

Controlul se face la 6-8 zile de la vaccinare. Reactiile pozitive se traduc prin tunifierea si infiltrarea cu un exudat galbui la foliculilor plumiferi, pe care s-a aplicat vaccinul, sau prin aparitia a 1-2 noduli de marimea unui bob de canepa sau mazare, la locul de inoculare a vaccinului (prin intepare).

Imunitatea se instaleaza la 14 zile de la vaccinare, atingand intensitatea maxima la 25 zile (fig. 152).


Profilaxie


Vaccin difterovariolic aviar

Se recomanda vaccinarea tineretului la vastra de 8-10 saptamani.

Aplicarea vaccinului se face transdermic prin metoda Stick sau prin bandijonarea foliculilor plumiferi de pe fata coapsei.

Imunitatea se instaleaza complet in 21-28 zile si dureaza 4-6 luni.

Este obligatoriu controlul reactiei postvacinale la un numar mare de pasari vaccinate.


Vastra minima la care se poate aplica vaccinul este de 8-10 saptamani, in raport de rasa fiind utilizat dupa imunizarea cu vaccinul COL la vastra de 14-15 saptamani. Aplicarea vaccinului se face prin metoda Stick, prin inteparea pielii aripii la fata interioara.

Pentru vaccinare se foloseste un dispozitiv din materialul plastic in care sunt fixate 2 ace de masina de cusut, cu distanta de 7-8 mm intre varful acelor.

Dupa 7-10 zile se face controlul reactiei locale la locul de inoculare trebuie sa se constate prezenta a 2 noduli variolici.

Imunitatea devine completa in 21-28 zile de la vaccinare si dureaza un an.

Nu se vor vaccina parsarile carentate cu boli infectioase sau parazitare.

Vaccin antivariolic pentru porumbei

Aplicarea vaccinului se face prin badijonarea pe pielea deplumata (se smulge cca 20 de pene) de pe fata anteroexterioara a coapsei, cu un tampon imbibat in vaccin.

Imunitatea se instaleaza in 28 zile si dureaza cel putin 8 luni. Pot fi vaccinati porumbeii de orice vastra si rasa.


Combatere


Difterovariola este o boala de gradul III.

Pasarile cu forme grave se sacrifica iar cele cu forme incipiente se trateaza.

Cele sanatoase se supun vaccinari de necesitate si se imbunatatesc conditiile de igiena si alimentatie.

Cand boala evolueaza exploatarea nu mai este justificata economic si epizootologic se sacrifica in totalitate pasarile.

Stingerea bolii si ridicarea masurilor de carantina se face la 21 zile de la ultimul caz de moarte sau vindecarea si trecerea a 14 zile de la dezinfectia finala.


Argument


Lucrarea prezentata are drept scop evidentierea mijloacelor de profilaxie si combatere (tratare) specifice in cazul Difterovariola aviara.

Difterovariola aviara, boala de natura virala afecteaza mai multe speci de galinacee(gaina, curca, porumbel)incepand cu vastra tanara inclusiv adultele.

Boala se intalneste atat la pasarile crescute in sistem gospodaresc cat si la pasarile crescute in sistem industrial. Pierderile economice provocate de difterovariola aviara sunt importante atat in ceea ce priveste mortalitatea cat si din punct de vedere a morbiditati. Aceasta afectiune determina atat pierderi in spor de greutate cat si pierderi importante in ceea ce priveste productia de oua.

Astfel in cazul aparitiei boli se impun cheltuieli semnificative in achizitionarea de medicamente(antibiotice) cat si cheltuieli cu manopera.

Se impun tot odata masuri de profilaxie specifica si profilaxie generala fiind o boala infecto-contagioasa. Din acest motiv un rol important revine respectari masurilor de carantina si aplicarea vaccinurilor antidifterovariolice care se practica in fermele de tineret de inlocuire si in fermele de reproductie.

Imuno profilaxia este prevazuta in Programul National de supraveghere sanitar veterinara si combaterea bolilor fiind obligatorie in fermele de pasari.




BIBLIOGRAFIE


Prof. universitar dr. Gheorghe Rapunteanu; Dr. veterinar Maria Moisu

BOLILE INFECTIOASE ALE ANIMALELOR; EDITURA CERES Bucuresti 1996.

Dr. veterinar Marin Pop; Dr.veterinar Constantin Vasiu; Dr. veterinar Gheorghe Rapunteanu; GHID DE DIAGNOSTIC IN BOLILE INFECTIOASE ALE ANIMALELOR;EDITURA CERES, Bucuresti 1981.






Concluzii                                                                                 


Este o boala infectocontagioasa produsa de un virus anatomo-clinic din familia Poxiviridae.

Produce pagube mari prin scaderea productiei de carne si oua.

Boala evolueaza cu caractere enzootica fiind favorizata de sezoanele reci si umede.

Pasarile bolnave se izoleaza iar cele incurabile se sacrifica.

Pentru prevenirea boli se recomanda vaccinarea tineretului de la vastra de 8-10 saptamani.

Aplicarea vaccinului se face transdermic prin metoda Stick sau prin badijonarea foliculilor plumiferi a coapsei.








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|

Medicina veterinara




Referate pe aceeasi tema


Gripa aviara - lucrare de specialitate (Diagnostic, tratament si combatere)



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.