1Edentatia partiala congenitala - edentatia partiala aparenta

ETIOLOGIA EDENTATIEI PARTIALE

Edentatia partiala reprezinta o stare patologica a sistemului stomatognat, caracterizata prin absenta uneia pana la 15 unitati dento-parodontale. Continuitatea arcadelor dento-parodontale este, astfel, intrerupta, scurtata sau intrerupta si scurtata , iar spatiul care rezulta prin disparitia unui odonton se numeste bresa. Topografia si morfologia breselor variaza in functie de topografia si numarul dintilor absenti, dar si in functie de complicatiile care apar in timp.

Edentatia partiala are o etiologie plurifactoriala, reprezentata de factorii care conduc la  absenta unei structuri dento-parodontale.Datorita multitudinii cauzelor care pot determina absenta unui dinte, a fost realizata o clasificare formelor de edentatie din punct de vedere etiologic: edentatia partiala congenitala, edentatia partiala aparenta si edentatia partiala dobandita.

1.1Edentatia partiala congenitala este cunoscuta si sub denumirea de anodontie si afecteaza, in general, dentitia permanenta.Aceasta forma de edentatie se datoreaza ageneziei mugurilor dintilor permanenti.

Anodontia constituie o stare patologica grava a sistemului stomatognat, caracterizata prin absenta tuturor dintilor datorita lipsei de formare a mugurilor.

Fig.1.1 Edentatie partiala congenitala prin agenezia incisivilor laterali maxilari

Hipodontia sau oligodontia se caracterizeaza prin agenezia mugurilor uneia sau mai multor unitati dento-parodontale(fig.1.1).

Unii autori considera ca hipodontia reprezinta cauza formelor de edentatie partiala cu cel mult 5 dinti absenti, iar oligodontia este cauza formelor de edentatie partiala cu mai mult de 5 dinti absenti. Alti autori considera ca edentatiile congenitale cu reducerea numarului de dinti pana la absenta tuturor dintilor de pe arcada sunt forme de anadontie clasificate astfel: anodontie partiala redusa, anodontie partiala extinsa, anodontie partiala subtotala si anodontia totala.

In ordine descrescatoare, cei mai afectati dinti de agenezie sunt: molarii 3 mandibulari, incisivii laterali maxilari, caninii maxilari, premolarii 1 maxilari, incisivii centrali mandibulari, molarii 3 maxilari.

1.2Edentatia partiala aparenta se datoreaza falsei absente a dintilor.Acest tip de edentatie se prezinta sub doua forme clinice.

Prima forma se manifesta tranzitoriu si este caracterizata prin prezenta spatiilor edentate rezultate prin pierderea dintilor temporari. Bresele temporare vor fi ocupate de dintii permanenti, care sunt in proces de eruptie normala sau intarziata.

Cea de-a doua forma se caracterizeaza prin prezenta spatiilor edentate rezultate prin pierderea dintilor temporari, dar ocuparea breselor cu dinti permanenti nu are loc, deoarece acestia nu erup, ci raman inclusi(fig.1.2).

Datorita unei  mari varietati ale formelor de incluzie dentara, acestea se clasifica in functie de mai multe criterii.

Clasificare in functie de dintii afectati:

incluzia dintilor temporari

incluzia dintilor permanenti

incluzia dintilor supranumerari

Clasificare in functie de criteriul morfologic:

dinti inclusi cu anomalii de forma ale coroanei sau radacinii

dinti inclusi cu angulatie corono-radiculara

dinti inclusi, temporari, permanenti sau supranumerari

Referat: BEREA - temperatura de baut perfecta a berii Document online: Gin - bautura spirtoasa ticsit cu ienupar

dinti inclusi datorita anchilozei alveolo-dentare.

Clasificare in functie de criteriul topografic:

incluzii dentare intraosoase( totale sau partiale)

incluzii dentare submucoase(totale sau partiale)

incluzii dentare simetrice sau asimetrice

Clasificare in functie de directia axului dintelui inclus:

incluzie dentara verticala

incluzie dentara orizontala

incluzie dentara meziala

incluzie dentara distala

incluzie dentara vestibulara

incluzie dentara longitudinala

incluzie dentara cu coroana dentara orientata invers directiei de eruptie.

Clasificare in functie de criteriul etiologic:

incluzie dentara de cauza locala

incluzie dentara de cauza generala.

Incluzia dentara poate constitui o cauza a unei false edentatii, dar poate si sa impiedice o corecta terapie protetica.

1.3 Edentatia partiala dobandita este forma de edentatie cea mai frecventa, datorita etiologiei plurifactoriale. Afectarea oricarei componente anatomice a sistemului stomatognat poate determina pierderea uneia sau mai multor unitati dento-parodontale, urmata de instalarea starii de edentatie partiala(fig.1.3).

	Fig.1.3 Edentatie partiala dobandita prin extractia dintilor cu leziuni coronare

Principalele cauze care conduc la aparitia edentatiei partiale dobandite sunt:

distructiile coronare dentare, insotite de pierderea unei importante cantitati de substanta dura dentara, pot determina pierderea intregii unitati dento-parodontale; cea mai des intalnita cauza, care produce distructii coronare, este reperzentata de caria dentara, o afectiune cu incidenta destul de mare chiar si in tarile dezvoltate economic

afectiunile parodontale, caracterizate prin intense procese de osteoliza a laminei dura si mobilitate crescuta a dintilor corespunzatori, impun extractia acestora

afectiunile oaselor maxilare precum: tumori benigne sau maligne, chisturi radiculare, procese de osteomielita, procese infectioase in focar, fracturi,  toate aceste afectiuni determinand pierderea dintilor

afectiunile nervilor cranieni din zona oro-faciala: nevralgia trigeminala esentiala,  nevralgia neuropatica tumorala, compresiuni pe zone trriger; aceste afectiuni pot fi deseori confundate cu afectiuni dureroase ale dintilor, care nu cedeaza la tratamentele conservatoare si de aceea se ajunge la extractie

cauzele socio-economice dintre care amintim: distanta mare intre domiciliul pacientului si cabinet, astfel nefiind posibila realizarea unor tratamente conservatoare ale dintelui, ci se executa extractia acestuia, imposibilitatea deplasarii frecvente a pacientului la cabinetul de medicina dentara datorita starii precare de sanatate generala, imposibilitatea pacientului de a mentine o stare de igiena orala riguroasa, imosibilitatea pacientului de a plati contravaloarea unor tratamente conservatoare sofisticate

cauzele iatrogene care pot surveni in momentul tratamentelor preprotetice odontale, parodontale, chirurgicale, ortodontice sau chiar in momentul tratamentelor proprotetice sau al celor protetice propriu-zise.