Glandele endocrine si hormonii

GLANDELE ENDOCRINE

Glandele endocrine (glandulae endocrine) sunt organe secretorii, lipsite de canal de excretie, producatoare de hormoni, pe care ii elibereaza direct in spatiul conjunctiv intercelular sau perivascular, de unde trec in mediul intern.

Hormonii actioneaza specific, in cantitati mici, la distanta de locul de elaborare, modeland desfasurarea proceselor biologice din diferite organe, tesuturi si celule. Ei controleaza si regleaza atat procese biologice generale (cresterea, diferentierea, maturarea, nutritia, metabolismul si reproductia), dar au si o actiune specifica asupra unor organe tinta. Hormonii pot fi efectori, cand actioneaza direct asupra tesuturilor si organelor tinta, si hormoni tropici sau trofici, cand actioneaza indirect asupra organismului prin intermediul altor glande endocrine.

Activitatea glandelor endocrine se reflecta in starea morfofunctionala a tesutului si organului tinta, excesul de hormon tropic determinand hiperplazia, intensificarea proceselor de sinteza si eliberarea produselor secretate, iar deficitul sau excesul in hormoni tropici influenteaza starea morfofunctionala a glandelor endocrine printr-un mecanism de conexiune inversa.

Sub coordonarea sistemului nervos si in interactiune cu acesta, glandele endocrine participa la reglarea functiei de integrare biologica a organismului, ambele actionand si ca mecanisme de autoreglare complementare, ce mentin homeostazia. Reglarea nervoasa este de scurta durata, in timp ce reglarea endocrina se realizeaza mai lent, cu efecte mai prelungite ca durata in timp. Interrelatiile sistemului nervos cu glandele endocrine se realizeaza, in principal, prin intermediul hipofizei si al glandelor suprarenale, glanda hipofiza avand conexiuni cu hipotalamusul, iar glandele medulosuprarenale cu sistemul nervos simpatic.

Activitatea glandelor endocrine este completata si continuata prin activitatea unor grupuri de celule sau a unor celule solitare, diseminate in alte strucutri decat glandele endocirne si care alcatuiesc sistemul neuroendocrin difuz, denumit pana nu demult sistem APUD, ce produce amine biogene, cu activitate endocrina locala.

Glandele endocrine sunt constituite din celule secretorii, inconjurate de tesut conjunctiv bogat in capilare sanguine si limfatice. Structura glandelor endocrine cuprinde pe de o parte capsula si stroma, intotdeauna de origine mezodermica, iar pe de alta parte parenchimul, care poate proveni din toate cele trei foite embrionare (ecto-, mezo- si endoderm). Atunci cand parenchimul, stroma si capsula sunt de origine mezodermica, glandele endocrine  sunt omogene.

Glandele endocrine omogene au stroma redusa, iar relatiile dintre parechim si stroma sunt relativ simple. Ele produc hormoni steroizi. Stroma lor isi pastreaza posibilitatea de a se diferentia in tesut endocrin.

Glandele endocrine heterogene au stroma de origine mezodermica, in timp ce parenchimul lor poate proveni din ectoderm si endoderm. Ele au o stroma abundenta, secreta hormoni de natura proteica, iar relatiile epitelio-mezenchimatoase sunt complexe.

Parenchimul glandelor endocrine este format din celule secretorii dispuse in cordoane sau in vezicule. Cordoanele celulare sunt puternic anastomozate, formand o retea neregulata, in ochiurile careia se gasesc numeroase capilare sanguine. Producerea  hormonilor are loc intracitoplasmatic, ei fiind eliberati pe masura elaborarii sau dupa o stocare tranzitorie intracelulara, cu exceptia tiroidei, unde hormonul este depozitat in foliculii tiroidieni. Ultrastructura celulelor endocrine reflecta o intensa activitate de sinteza, avand nuclei eucromatici si organite dezvoltate (reticul endoplasmic, complex Golgi, mitocondrii, vezicule secretorii).

Fiecare celula endocrina prezinta, in functie de raporturile dintre celula si stroma, trei sectoare: - sectorul apical, prin care se exporta hormonii intr-o lacuna stromala sau intr-un folicul; - sectorul lateral sau omolog, prin care se stabilesc legaturi cu celulele invecinate; - sectorul bazal sau heterolog, in raport cu compartimentul extracelular, care se interpune intre celula endocrina si lumenul capilar.

Proiect: Dieta cu lamaie si musetel, cu apa sau cu otet de mere cu miere Proiect: Cancerul - semnele de alarma ale cancerului - legatura dintre cancer si dieta

Daca exista multe bacterii apar leziuni mari, care cominca cu alveolele, apar caverne cu continut cazeos-bolnavul elimina multe bacterii prin sputa

Focarul de infectie este sursa

- pentru infectii endogene-

- pentru infectii la contacti

macrofagele activate se aglomereaza in focarul de infectie- apare un granulom care localizeaza infectia

daca focarul este mic, sub 3 mm- bacteriile pot fi distruse

daca focarul este mare- in jurul bacteriilor apare o teaca fibirnoasa care le apara de efectul nociv al macrofagelor- bacteriile raman in stare latenta ani de zile- daca imunitatea scade- se reactiveaza apar focare noi- mai ales in lobul superior, cu ganglioni limfatici sateliti neinsemnati, respectiv cu focare secundare

Imunitatea: atat umorala (redusa) cat si celulara (mai ales)

limfocitele T activate, activeaza celulele citotoxice, care distrug direct macrofagele afectate

activeaza macrofagele prin interferonul gama sa distruga bacteriile intracelulare

Paralel cu imunitatea celulara apare si o reactie alergica de tip intarziat- IV.

Acesta arata eficienta vaccinului

trecerea prin infectie

rezistenta relativa

manifestari clinice: localizarea cea mai frecventa este cea pulmonara

afecteaza lobul mijlociu si cel inferior

primele semne sunt nespecifice- astenie, scadere ponderala, tuse, transpiratii nocturne

tbc-ul extrapulmonar- prin diseminare hematogena- in ganglionii limfatici, pleura, aparatul urinar

la cei infectati cu virusul HIV- mai ales extrapulmonar, diseminat- duce rapid la deces

diagnostic: simptome, radiografie pulmonara, evidentierea bacilior din sputa prin coloratie, cultivare

cel mai rapid- examen microscopic al sputei- col. Ziehl- Neelsen (bacili rosii subtiri pe fond verde)

Capsula si trabeculele sunt de natura conjunctiva, bogate in fibre de colagen si reticulina, cu putine elemente blastice si celulare. Trabeculele se detaseaza de pe fata interna a capsulei, impart glanda in lobi si in lobuli, continuandu-se cu stroma glandei.

Vascularizatia glandelor endocrine este bogata, reprezentata printr-o retea capilara, foarte dezvoltata, sustinuta de o stroma reticulara. Capilarele sunt de tip fenestrat si sinusoidal, cu o membrana bazala subtire, dublata de fibre reticulare.

Inervatia glandelor endocrine este foarte bogata, de natura vegetativa (orto- si parasimpatica), dand ramificatii fine la nivelul celulelor glandulare.

Glandele endocrine se pot prezenta ca: - organe individualizate morfologic (epifiza, hipofiza, tiroida, paratiroidele, suprarenalele); - glande mixte, in care celulele endocrine sunt inglobate intr-o glanda exocrina (pancreasul endocrin, glandele interstitiale din ovar si testicul); -glande amficrine, in care aceleasi celule elaboreaza atat secretie exocrina, cat si secretie endocrina (exemplu: hepatocitul).