Insuficienta cardiaca stanga acuta

INSUFICIENTA CARDIACA STANGA ACUTA

Se manifesta prin accese de dispnee cu caracter paroxistic - astm cardiac si edem pulmonar acut - si se datoreaza cresterii rapide si intense a presiunii in capi­larele pulmonare, datorita reducerii bruste a sangelui evacuat de inima stanga (ven­tricul sau atriu), in conditiile unui debit normal al ventriculului drept. Acumularea masiva de sange in capilarele pulmonare creste mult presiunea in capilare, cu transsudarea plasmei in alveole.
Crizele de dispnee paroxistica apar in cardiopatii hipertensive, cardiopatii val-vulare (stenoza si insuficienta mitrala, stenoza si insuficienta aortica), cardiopatii ischemice (infarct miocardic, in special) si sunt precipitate de aritmii cu ritm rapid, sarcina, eforturi si emotii puternice. Astmul cardiac apare de obicei noaptea, la cateva ore dupa culcare (uneori si ziua, dupa emotii sau eforturi mari), are debut brutal, cu dispnee polipneica, respiratie superficiala si zgomotoasa, sufocare, tuse si neliniste. Bolnavul este inspai-mantat, palid si acoperit cu sudori reci. Sta pe marginea patului sau la fereastra, inclinat inainte, rezemat in maini, cu umerii ridicati. Dupa cateva minute accesul se termina cu cateva cvinte de tuse, insotite uneori de expectoratie spumoasa, aerata si rozata. in formele severe, criza de astm evolueaza catre edemul pulmonar acut. Bolnavul este anxios, palid sau cianotic, respiratia este frecventa si suieratoare, cu tiraj, intrerupta de expecto-ratie rozata, spumoasa, abundenta. Uneori se ineaca, eliminand in valuri sputa, pe gura si pe nas. Criza poate ceda spontan sau sfarsi prin asfixie si moarte. Clinic, bolnavul este tahicardie si prezinta ritm de galop, jugulare turgescente si la nivelul plamanilor raluri crepitante la baze, cu extindere spre varfuri. Deosebirea dintre astm si edem este numai de intensitate si durata, mecanismul pa-tologic fiind acelasi. Edemul pulmonar acut poate aparea si la bolnavi necardiaci: accidente vasculare cerebrale, infectii acute pulmonare, intoxicatii cu gaze sufocante sau oxid de carbon, uremie etc.
INSUFICIENTA CARDIACA STANGA CRONICA
Este forma cea mai obisnuita si mai des intalnita in practica si se datoreaza scaderii debitului inimii stangi, cu staza si hipertensiune in mica circulatie. Unii autori disting si o insuficienta a atriului stang, cu Simptome asemanatoare, care apar in stenoza mitrala.
Simptome functionale: dispneea este simptomul cel mai precoce si cel mai constant si se caracterizeaza prin respiratii frecvente si superficiale. La inceput apare la eforturi mari, apoi progresiv, pe masura cedarii miocardului, la eforturi din ce in ce mai mici. O forma de dispnee de efort este dispneea vesperala, minima dimineata, accentuandu-se spre seara, datorita solicitarii ventriculului stang in­suficient in timpul zilei. in formele avansate de insuficienta stanga, dispneea apare si in repaus, bolnavul luand o pozitie semisezanda, sprijimndu-se pe mai multe perne. Aceasta dispnee se numeste ortopnee. in cazuri severe de ortopnee, bolnavii nu pot dormi decat in fotoliu sau pe marginea patului - pozitie care micsoreaza staza Dulmonara si efortul resoirator. Pe fondul dispneei progresive de efort, pot aparea, la solicitari mari, si crize paroxistice. O forma particulara de dispnee - intalnita in special la bolnavii in varsta, cu ateroscleroza sau la bolnavii care primesc opiacee sau sedative - este respiratia periodica Cheyne-Stockes, caracterizata prin alter­nante de apnee (10-30 de secunde) si polipnee. Dispneea devine moderata sau dispare cand se decompenseaza si ventriculul drept si reapare cand acesta se compenseaza. Nu trebuie omis faptul ca dispneea unui cardiac poate fi provocata si de cauze extracardiace: obezitate, sedentarism, sarcina, cauze nevrotice, boli pulmonare.
Tusea este un alt semn frecvent de insuficienta cardiaca stanga. Se datoreaza stazei pulmonare, apare la efort sau noaptea si este de obicei uscata sau insotita de o cantitate mica de sputa. Hemoptizia sau spute hemoptoice, se intalnesc in stenoza mitrala sau in infarctul pulmonar.
Semne fizice: cianoza - de obicei discreta. Semnele cardiovasculare constau in marirea inimii stangi, ritm de galop, puls alternant, suflu sistolic apical si semnele afectiunii de baza. Uneori sunt prezente si semne pulmonare: raluri subcrepitante la baze, uneori hidrotorax. Examenul radiologie, ECG si explorarile functionale completeaza diagnosticul.

INSUFICIENTA CARDIACA DREAPTA

Cand ventriculul drept devine insuficient, el nu mai poate trimite sangele spre inima stanga, si consecinta va fi stagnarea sangelui in sistemul venos.
INSUFICIENTA CARDIACA DREAPTA ACUTA
Denumita si cord pulmonar acut, este un sindrom clinic provocat de dilatarea si insuficienta brusca a inimii drepte, datorita obstruarii brutale a arterei pulmonare sau a unora dintre ramurile sale.
Cea mai frecventa cauza este embolia pulmonara, avand ca punct de plecare tromboflebitele membrelor pelvine la bolnavi imobilizati la pat un timp indelungat; tromboflebitele postoperatorii - mai ales dupa operatiile abdominale si pelvine -, mai rar embolii plecate din inima dreapta (stenoza mitrala, infarct miocardic).
Reflexele patologice, care iau nastere datorita emboliei pulmonare, provoaca de obicei, o hipertensiune arteriala pulmonara paroxistica prin vasoconstrictie generalizata pulmonara si, uneori, tulburari de irigatie coronariana sau colaps. Ventriculul drept - incapabil sa invinga brusca hipertensiune pulmonara - devine insuficient si se dilata.
Simptome: cordul pulmonar acut are un debut brutal, violent si se manifesta prin: dureri precordiale violente, constrictive, cu caracter coronarian; dispnee intensa, cu respiratii bruste, rapide si superficiale; tahicardie accentuata; uneori tuse uscata; anxietate intensa, cianoza; spute hemoptoice; lipotimii. Deseori exista si stare de soc sau doar hipotensiune arteriala.
Semnele fizice ale cordului pulmonar acut apar in orele urmatoare: turgescenta jugulara; hepatomegalie ritm de galop sau numai semne electrocardiografice. Semnele infarctului pulmonar nu sunt obligatorii. Cand apar, constau in triada: junghi brutal, urmat de spute hemoptoice si puseu febril; uneori scaderea tensiunii si subictere in zilele urmatoare. Apar dupa 12 - 24 de ore si constau in tuse, spute negricioase, vascoase, aderente, sindrom de condensare pulmonara, febra, uneori subicter exsudat pleural si opacitate pulmonara la examenul radiologie.
Emboliile masive duc la exitus in cateva minute sau ore. Uneori, bolnavul se vindeca fara sechele, alteori apare un infarct pulmonar.
Prognosticul depinde de masivitatea emboliei, de marimea arterei obstruate si de repetarea emboliei.
INSUFICIENTA CARDIACA DREAPTA CRONICA
Este un sindrom clinic provocat de insuficienta ventriculului drept si caracteri­zat prin staza venoasa generalizata. Cauza cea mai frecventa o constituie insufi­cienta cardiaca stanga, care - prin hipertensiunea pulmonara provocata - creste munca ventriculului drept si, mai curand sau mai tarziu, acesta devine insuficient. A doua cauza este reprezentata de hipertensiunea pulmonara produsa de bolile pulmonare cronice, forma numita cord pulmonar cronic si prezentata separat.
Cauze mai rare sunt unele cardiopatii congenitale, cardiopatii dobandite ale inimii drepte, cardiopatii infectioase, toxice sau metabolice. in caz de insuficienta cardiaca dreapta, exista in general si un anumit grad de insuficienta a inimii stangi, putand fi prezente Simptomele si semnele acesteia din urma. Principalele Simptome functionale sunt: hepatalgie, resimtita ca o durere surda in hipocondrul drept sau in epigastru, mai ales cu ocazia mersului sau a altui efort fizic; astenie fizica si intelectuala, precoce si pronuntata; dispnee, variabila ca intensitate. Cele mai importante semne fizice sunt: cianoza, localizata initial la extremitati, generalizata mai tarziu, tahicardie si marire a inimii drepte, uneori ritm de galop si suflu sistolic functional in regiunea xifoidiana. Semnele de staza venoasa sunt caracteristice: turgescenta a jugularelor, creste­rea presiunii venoase, ficat mare si dureros la palpare, frecvent edeme, uneori ascita sau hidrotorax. Deseori apar semne la nivelul altor organe: fenomene dispeptice (greturi, varsaturi), semne renale (oligurie, nicturie), semne cerebrale (astenie, insomnie etc), tromboze si embolii.

Tratamentul este profilactic si curativ. Profilaxia va urmari, in primul rand, ca substantele toxice sa fie pastrate cu precautie, in asa fel, incat sa nu fie la indemana copiilor. De asemenea se vor evita ingerarea unor lichide fierbinti, abuzul de tutun si de alcool.

Tratamentul curativ se adreseaza, in primul rand, intoxicatiilor cu substante caustice, fiind contraindicate spalaturile gastrice. Se urmareste neutralizarea toxicului: pentru acizi, neutralizarea se va face cu bicarbonat de sodiu, solutie de magnezie calcinata (40 g/l 1 apa), apa de sapun (15 g/l 1 apa), lapte, apa albuminata (albusuri de ou batute in apa), limonada citrica, limonada tartrica, apa boricata. Tratamentul simptomatic urmareste calmarea durerii (morfina, analgetice, antispastice) si combaterea socului (solutie cloru-rosodica izotonica, solutii glucozate, analeptice circulatorii).

Pentru prevenirea cicatricelor retractile, stenozante, se prescrie corticoterapie in asociere cu antibiotice. In acelasi scop se poate proceda si la cateterizarea precoce a esofagului. Alimentatia pe gura fiind la inceput imposibila, se va proceda la alimentatia pa-renterala; apoi regimul va fi lichid sau semilichid, dupa cum poate inghiti bolnavul.

3. STENOZA ESOFAGULUI

Definitie: stenoza esofagului este o ingustare mai mult sau mai putin pronuntata a conductului esofagian. Stenozele esofagiene sunt localizate in mod obisnuit in cele trei locuri de stramptoare fiziologica a esofagului.

Etiologie: in primul plan al cauzelor care pot duce la stenoza esofagiana stau inges-tiile de substante caustice. Mai sunt responsabile de stenozari si urmatoarele cauze: inghitirea unor corpi straini, ulcerul peptic esofagian, starile postinfectioase.

Simptomatologie: debutul bolii este anuntat de aparitia disfagiei, care initial survine doar in inghitirea alimentelor solide. Ulterior, disfagia se accentueaza si bolnavul nu mai poate inghiti nici lichidele. Esofagul se va dilata deasupra stricturii si alimentele se vor acumula in punga formata; din cand in cand bolnavul va avea nevoie sa goleasca aceasta punga, prezentand varsaturi esofagiene. Pe masura ce va fi redusa posibilitatea de alimentare, bolnavul va slabi si se va deshidrata.

releva stenoza si in acelasi timp permite prelevarea unui fragment de tesut pentru biopsie (diagnosticul pentru suspiciunea de stenozare cancero