Scabia si pediculoza - parazitoze cutanate - tratament

1. Scabia

Scabia este o afectiune parazitara contagioasa data de un acarian - Sarcoptes scabiae, parazit obligatoriu al omului. Femela adulta masoara 400 μ in lungime si 250 μ in latime, masculul avand dimensiuni mai mici decat aceasta. Femela prezinta un cap fara ochi, la extremitatea caruia se afla un rostru (trompa) prevazut cu dinti si folosit pentru a sapa tunelul acarian. Corpul este ovoid avand pe partea ventrala patru perechi de picioare scurte prevazute cu gheare, iar pe partea dorsala spini. Femela depune in cele cateva saptamani de viata 40-50 de oua la capatul santului sapat unde, de altfel, si moare. Larvele apar dupa 3-4 zile, parasesc santul, transformandu-se apoi in nimfe care devin mature dupa 10 zile. In afara gazdei sarcoptele adult nu traieste mai mult de 24-36 de ore la temperatura mediului ambiant, in schimb ouale rezista in medie 10 zile.

Scabia este transmisa indeosebi prin contact uman direct, cea mai frecventa cale de contaminare fiind cea familiala, apoi vecinii sau cu ocazia raporturilor sexuale. Infestarea se face si indirect prin contactul cu hainele sau cu lenjeria de pat ale persoanei parazitate. Supravietuirea limitata a parazitului in afara gazdei poate conduce si la o contaminare indirecta.

Scabia evolueaza sub forma de epidemii ciclice mai ales in focare de persoane in varsta. Perioada de incubatie a scabiei este in medie de 14 zile, putand varia intre 3 zile si 4-6 saptamani, perioada in care pacientul este contagios.

Pruritul reprezinta simptomul principal al bolii avand cateva caracteristici specifice: exacerbare nocturna si aspectul epidemic cu interesarea mai multor membrii ai familiei sau ai unei colectivitati.

Semnele obiective se impart in specifice si nespecifice. Semnele specifice sunt reprezentate de santul acarian si de veziculele perlate. Santul acarian apare ca un desen sinuos sau curb, filiform sau in zig-zag, cu lungimea de cativa milimetri, avand capatul terminal inchis si usor proeminent deasupra tegumentului. Veziculele perlate apar ca mici ridicaturi translucide, cu continut lichid clar, localizate la nivelul spatiilor interdigitale de la maini, iar la copii si pe plante.

Eruptia din scabie se prezinta sub forma de papulo-vezicule si leziuni datorate gratajului reprezentate de escoriatii si cruste a caror extindere este in functie de gradul si durata infestarii, igiena personala si gradul individual de sensibilizare.

Leziunile de scabie au localizari de electie precum spatiile interdigitale ale mainilor, fetele anterioare ale axilelor, periombilical, pliul subfesier si fesele, la femei zona mamelonara si perimamelonara, la barbati teaca penisului si glandul, iar la copii palmele si plantele.

Scabia poate prezenta si o serie de forme clinice particulare:

a.  Scabia incognita este forma de scabie in care diagnosticul initial este gresit. Igiena riguroasa a persoanelor face ca leziunile sa fie in numar mic, pe prim plan situandu-se pruritul nocturn. In aceste situatii pacientii pot fi tratati initial cu alte medicatii (dermatocorticoizi) care amelioreaza pruritul si mascheaza simptomatologia bolii.

b.  Scabia nodulara se caracterizeaza prin prezenta de noduli rosietici, bruni, usor infiltrati, deseori acoperiti de cruste hematice, deosebit de pruriginosi. Nodulii pot fi asociati cu alte leziuni de scabie dar pot constitui si singura manifestare a bolii. Localizarile de electie sunt pe fese, flancuri si organele genitale (scrot, teaca penisului). Nodulii scabiosi sunt considerati ca o reactie granulomatoasa la intepatura de insecta, la resturile de artropode sau oua, putand persista si un an de zile.

c.   Scabia crustoasa, hiperkeratozica generalizata, impropriu denumita "norvegiana", este foarte contagioasa indeosebi pentru personalul medical si paramedical. Aceasta forma rara de scabie este intalnita la casectici, endocrinopati si imunodepresati. In tarile in care virusul HTLV-1 are o mare prevalenta scabia crustoasa este un marker al infectiei retrovirale. Clinic se manifesta prin leziuni scuamo-crustoase groase, dispuse pe maini, picioare, coate, umeri, pielea capului. Scuamele pe fond eritematos pot fi generalizate iar unghiile ingrosate, hiperkeratozice. Sub scuamo-cruste se gaseste o mare cantitate de paraziti. Pruritul este intens. Cazurile de scabie crustoasa generalizata trebuie internate in mediul spitalicesc cu izolare.

d.  Scabia piodermizata este o complicatie a scabiei aparuta la persoanele cu igiena precara. La acestia scabia se poate suprainfecta cu streptococi si stafilococi care vor duce la aparitia de piodermite: impetigo, ectima, foliculite, furuncule, abcese, hidrosadenite.

e.  Scabia eczematizata poate sa apara tot ca si o complicatie la atopici, vechi alergici sau dupa tratament topic cu sulf.

Diagnosticul de scabie este indeosebi unul clinic. Examenul parazitologic este necesar in formele atipice si/sau in absenta contextului epidemiologic evocator.

Examenul parazitologic consta in identificarea microscopica a parazitilor si oualor. Se decupeaza cu o lama de ras plafonul eminentei acariene sau a veziculo-papulelor si apoi produsul raclat se pune pe o lama. Se adauga hidroxid de potasiu 40% dupa care se incalzeste, se acopera cu o lamela si se examineaza la microscop. Negasirea parazitului nu infirma diagnosticul de scabie.

Tratament

Tratamentul scabiei trebuie sa cuprinda pacientul, lenjeria de pat si corp a acestuia, si persoanele din colectivitate. In Franta se utilizeaza lotiunea cu benzoat de benzil iar in Statele Unite crema cu permetrina 5%.

Sulful reprezinta vechiul tratament utilizat in scabie. Se utilizeaza in concentratie de 10% la adulti si 3-5% la copii in unguente si mixturi. Tratamentul consta in aplicatii timp de trei seri consecutiv, urmate in a patra zi de baie si schimbarea lenjeriei de pat si de corp. Sulful este iritant putand cauza dermatite de contact.

Benzoatul de benzil are o actiune neurotoxica pe sistemul nervos al parazitului actionand si pe oua. Produsul este prescris in aplicatie unica dupa o baie calduta pe pielea inca umeda. O serie de autori recomanda repetarea aplicatiilor dupa 24 de ore si apoi la un interval de o saptamana. La 24 dupa aplicatie lenjeria de pat si corp trebuie schimbata.

Piretrina este aplicata o singura data cu spalare dupa 12 ore, tratamentul putand fi reluat dupa o saptamana. Acest tratament poate fi utilizat si la sugar dupa 6 luni de viata.

Lindanul (hexaclorciclohexanul) necesita o singura aplicatie pe pielea uscata cu durata de 12 ore. Alti autori recomanda repetarea aplicatiilor. Este mai putin eficient decat benzoatul de benzil, fiind insa mai putin iritant decat acesta. Datorita neurotoxicitatii sale si aparitiei rezistentei este considerat actualmente ca un tratament de a doua intentie.

Crotamitonul este utilizat in aplicatii cu durata de 24 de ore timp de 2 zile consecutiv. Este mai putin eficient dar este utilizat mai ales in nodulii scabiosi.

Ivermectina este o lactona macrolidica semisintetica derivata din Streptomyces avermitilis fiind activa pe numeroase insecte si paraziti care afecteaza omul si animalele: onchocerciaza, filarioza, anguiloza, ascaridioza, trichinoza. In scabie ivermectina este utilizata in forma crustoasa si hiperkeratozica, in colectivitatile si familiile cu HIV. Ivermectina este indicata in doza unica de 200 μg/kg si care poate fi repetata dupa o saptamana. Ca si topic ivermectina este utilizata in concentratie de 0,8%, aplicatia fiind reinnoita dupa 5 zile datorita ecloziunii posibile a nimfelor. A fost raportata moartea subita la pacientii in varsta tratati cu ivermectina.

Modalitati practice de tratament

Individul contaminat si contactii sunt tratati concomitent. Lenjeria de pat si corp sunt decontaminate prin spalare cu masina la 60° C. Insecticidele sub forma de pudra sunt aplicate pe lenjeria care nu se poate spala si care este tinuta in saci timp de o saptamana.

Produsul scabicid este aplicat pe toate regiunile corpului inclusiv palmele, plantele, santurile retroauriculare, pliul interfesier, unghiile si chiar pielea paroasa a capului (indeosebi la copil si in caz de scabie crustoasa generalizata). Fata trebuie de asemenea tratata in formele generalizate si la copil, protejand ochii si gura. Mucoasele trebuie respectate. Unghiile care pot fi un rezervor de sarcoptes sunt taiate cu grija.

Modalitati particulare de tratament a scabiei

a.  La nou-nascut se foloseste benzoatul de benzil in aplicatie unica timp de 6-12 ore, eventual diluat cu apa de 2-3 ori. Lindanul este contraindicat la aceasta varsta.

b.  La copilul in varsta de peste 2 ani se aplica benzoatul de benzil pe o perioada de 12-24 ore urmata de o a doua aplicatie dupa 24 de ore.

Referat: BEREA - temperatura de baut perfecta a berii Document online: Gin - bautura spirtoasa ticsit cu ienupar

c.   La femeia insarcinata se utilizeaza topicele pe baza de piretrina, lindanul fiind contraindicat pentru suspiciunea efectului teratogen (dar care nu este dovedit).

d.  In scabia eczematizata se folosesc dermocorticoizi de clasa III sau IV aplicati la 24 de ore dupa terminarea tratamentului scabicid, timp de 4-5 zile. Pentru evitarea eczematizarii se recomanda utilizarea de emoliente.

e.  La subiectul in varsta aflat in colectivitate se recomanda ivermectina.

f.    In scabia crustoasa generalizata este necesara internarea in spital cu izolarea pacientului. Tratamentul este identic cu cel al scabiei comune dar aplicatiile trebuie efectuate pe tot tegumentul inclusiv pielea paroasa a capului si fata evitand mucoasele. Tratamentul scabicid trebuie repetat. Hiperkeratoza este tratata cu vaselina salicilata 10%. Unghiile sunt taiate si tratate cu produsul scabicid. Vindecarea este obtinuta dupa trei saptamani. Scabia crustoasa generalizata reprezinta o indicatie pentru ivermectina.

g.  La pacienti HIV pozitivi datorita rezistentei la tratamentul cu piretrina se poate folosi malathionul sau ivermectina.

h.  In nodulii scabiosi se utilizeaza cu succes crotamitonul si dermatocorticoizii.

Persistenta pruritului dupa tratamentul antiscabios pune problema: unei reactii alergice sau iritatii la produsul utilizat, unui prurit psihogen (acarofobie), o recontaminare, un tratament insuficient sau rezistenta la insecticid (tabelul I). Nu trebuie sa se uite ca pruritul poate persista timp de o saptamana de la efectuarea corecta a unui tratament scabicid.

Tabelul I - Cauze ale pruritului postscabios

2. Pediculoza

Pediculoza se defineste ca si infestarea corpului prin paduchi, acestia fiind insecte lipsite de aripi, apartinand ordinului Anoplura, familia Pediculidae si care depun prin ponta oua denumite lindine.

Genul Pediculus humanus si Phtirius pubis sunt paraziti obligatorii ai omului. Ei sunt exclusiv hematofagi si se hranesc de cel putin 2-3 ori pe zi. Viata paduchilor dureaza 6-7 saptamani, iar rezistenta lor fata de caldura si uscaciune este minima.

Exista 3 tipuri de paduchi care afecteaza omul. Pediculus humanus capitis afecteaza pielea capului, iar Pediculus humanus corporis pielea corpului. Pediculus humanus constituie o singura specie reunind Pediculus capitis si Pediculus corporis, diferentele anatomice intre cele doua tipuri fiind determinate de conditiile lor de viata.

Pediculoza pubiana numita si phtiriaza este data de Phtirius pubis.

Pediculoza capului

Boala este cauzata de Pediculus humanus capitis. Paduchii sunt in general rari, in mod obisnuit gasindu-se 10 paraziti, in schimb lindinele sunt foarte numeroase. Masculul de culoare gri masoara in medie 1,6 mm lungime si 0,7 mm latime; femela este mai mare masurand 2,7 mm lungime si 1 mm latime. Abdomenul parazitului este format din 8 segmente fiind mai ingust decat toracele, prezentand 3 perechi de picioare de marime egala prevazute cu gheare folosite pentru a se prinde de firul de par.

Pentru a se hrani, aparatul bucal al paduchelui prezinta o trompa (rostru) scurta si puternica prin care inteapa pielea capului si aspira sangele. Fluiditatea sangelui este mentinuta in timpul meselor printr-un anticoagulant prezent in saliva paduchelui. Femela se prinde de un fir de par aproape de emergenta acestuia, glandele anexe ale aparatului genital lasand sa se scurga cateva picaturi de lichid chitinos numit ciment care inconjoara firul de par fixand lindina de acesta. Cimentul in contact cu aerul ia consistenta chitinei solide rezistand la apa si lichide. Femela se deplaseaza apoi pe un alt fir de par depunand o alta lindina. Femela poate produce 8-10 lindine pe zi. De obicei exista o singura lindina pe firul de par localizata la emergenta acestuia. Lindinele sunt ovale, cu dimensiuni de 1 mm, incolore sau gri, dar avand un opercul cu mici orificii pe unde respira larva. Larvele ies din oua a 6-a zi dupa ponta devenind adulti a 18-a zi, dupa ce au naparlit de 3 ori. In laborator durata de viata a paduchelui este de 30 zile, dar la om durata de viata este mult mai scurta datorita gratajului si utilizarii de sampoane.

Pediculoza capului este o afectiune contagioasa larg raspandita in lume, fiind mai frecventa in orase si in timp de razboi. Transmiterea se poate face prin contact direct de la omul parazitat la cel sanatos sau indirect prin sepci, palarii, perii, piaptane. Pediculoza capului afecteaza indeosebi copii, paduchii fiind localizati mai ales in regiunile occipitale si retro-auriculare. Paduchele de cap nu transmite nici un germene patogen.

Pediculoza capului se manifesta prin prurit a carui intensitate variaza de la un individ la altul, este difuz sau localizat in regiunea retro-auriculara si regiunea occipitala, uneori putand lipsi. In locul unde parazitul isi infige rostrul pentru a suge sangele ia nastere o papulo-vezicula foarte pruriginoasa datorita hipersensibilitatii la saliva paduchelui. Daca numarul paduchilor este crescut eritemul si pruritul se pot extinde pe ceafa si radacina membrelor superioare realizand un "prurit in pelerina." Gratajul intens se traduce prin escoriatii cu exsudat abundent conducand la eczematizare si piodermizare secundara cu prezenta la copii a adenopatiei occipitale. Secretiile produse de aceste leziuni se usuca si se transforma in cruste care lipesc perii intre ei, iar in cazul unei infestari masive si de durata se formeaza o calota formata din peri incleiati printre care se gasesc paduchi si lindine.

Lampa Wood poate usura evidentierea lindinelor si numai acelea situate la mai putin de 1,3 cm de emergenta firului de par sunt considerate viabile si marturie a unei infestari recente si active. Lindinele sunt aderente de firul de par datorita cimentului secretat de femela in cursul pontei, neobsevandu-se decat dificil si deosebindu-se astfel de scuamele de pitiriazis simplex care sunt albicioase, de forma neregulata si neaderente de firul de par.

Pediculoza corpului

Boala este determinata de Pediculus humanus corporis (Pediculus vestimenti) care traieste pe haine trecand pe piele doar atunci cand se hraneste. Numarul de paraziti care infesteaza omul este mai mic de 10, iar ouale supravietuiesc pana la o luna in haine.

Paduchele de corp este turtit dorso-ventral fiind un pic mai mare decat paduchele de cap, masurand 3 mm in lungime si 1,15 mm in latime, avand o culoare alb murdara. Ponta se face la fel ca la paduchele de cap, dar pe haine cu preferinta pe imbracamintea de lana si matase, si mai putin pe noile textile. Lindinele sunt grupate pe fata textilelor in contact cu pielea, dar pot fi prezente si pe parul pubian si axilar.

Pediculoza corpului ramane prezenta in colectivitatile defavorizate care traiesc in conditii de mizerie si promiscuitate. Transmiterea se face prin haine si lenjeria de corp. Paduchii pot strabate distante scurte in cautarea gazdei.

Pruritul este simptomul clasic cu variatii individuale, localizat pe zonele acoperite, dar mai ales pe regiunile scapulare si lombare. Muscatura parazitului va conduce la aparitia de papule urmate de escoriatii acoperite de cruste hematice cu posibilitatea suprainfectarii. Daca parazitarea este masiva si de lunga durata este prezenta o eruptie formata din escoriatii, sechele cicatriceale depigmentate, lichenificari si o pigmentare a pielii denumita "melanodermia vagabondului" cu localizare in pelerina (umeri, gat, regiunea interscapulara, centura). Prezenta paduchilor in imbracaminte confirma diagnosticul.

Paduchii de corp pot fi vectorii tifosului exantematic si febrei recurente.

Tifosul exantematic este dat de Rickettsia prowasekii, bacil gram negativ intracelular obligatoriu fiind transmis la om prin paduchele de corp. Inocularea se face prin dejectiile contaminate ale paduchelui care sunt inhalate sau patrund prin grataj.

Febra recurenta este cauzata de o spirocheta din genul Borellia recurrentis fiind transmisa de Pediculus corporis in acelasi mod ca si tifosul exantematic.

Pediculus humanus corporis poate fi vehicul si pentru infectia cu Bartonnella quintana dand o infectie cronica gasita la pacientii fara domiciliu fix. Astazi aceste boli pot fi observate in situatii socio-politice conflictuale grave unde imbracamintea este pastrata timp indelungat pe corp fara a fi schimbata ceea ce favorizeaza reproducerea si raspandirea paduchilor.

Pediculoza pubiana

Boala este data de Phtirius pubis (paduchele lat). Acesta este de culoare alba palida, uneori galbuie, avand dimensiuni mai mici decat ceilalti paduchi, masculul masurand in jur de 1 mm lungime, iar femela 1,5 mm. Este inzestrat cu 3 perechi de picioare prevazute cu gheare foarte puternice care-i permit sa se fixeze pe firele de par. Femela depune circa 40 de oua. Traiesc de obicei pe parul din regiunea pubiana si perineului, dar se pot extinde si pe parul de pe coapse, torace, abdomen, axile, mustata, barba, gene, sprancene. In schimb pielea capului nu este afectata.

Phtirius pubis este mai putin mobil decat Pediculus humanus. El se fixeaza pe doua fire de par adiacente introducand rostrul intr-un capilar de unde se hraneste intermitent pentru un timp indelungat.

Lindinele sunt fixate aproape de radacina firului de par. Larvele ies din oua in a 7-a zi si devin adulti dupa 15 zile. Femela depune in cursul vietii circa 40 de oua.

Pediculoza pubiana este cosmopolita, transmiterea se efectueaza prin contact sexual, dar si indirect prin lenjerie de corp si pat. Contaminarea nou nascutilor se face de la mama, iar prezenta Phtirius pubis la copil suspicioneaza abuzurile sexuale.

Pruritul regiunii pubiene este simptomul revelator, fiind mai intens noaptea decat ziua, cu prezenta de escoriatii post grataj care se pot suprainfecta. La locul intepaturii se pot evidentia papulo-vezicule cu sau fara prezenta unor pete albastrui hematice rotunde sau lenticulare denumite "pete umbrite" ce nu dispar la presiune. In cazul cand paduchele se fixeaza pe gene conduce la aparitia blefaritei a carui diagnostic etiologic este uneori dificil.

Prezenta lindinelor la radacina firelor de par pubian confirma diagnosticul, dar trebuie controlate toate zonele piloase.

Tratament

Medicatiile utilizate in tratamentul pediculozei trebuie sa fie pediculicide si mai ales lenticide.

Malationul este principalul reprezentant al organofosforicelor fiind pediculicid si lenticid. Malationul are o actiune anticolinesterazica ireversibila blocand conducerea sinaptica a sistemului nervos al parazitilor. Teoretic malationul ar putea provoca intoxicatii grave la om cu semne digestive (greata, varsaturi, diaree) si muscarinice (mioza, hipersialoree, hipotensiune, bradicardie), dar in practica aparitia lor este exceptionala, riscul putand aparea doar in cazul administrarii profilactice pe perioade indelungate.

Piretrinele si piretridinele naturale si de sinteza au actiune pediculicida si lenticida, fiind cele mai recomandate datorita efectelor secundare minime. Acestora li se poate asocia butoxidul de piperonil cu efect sinergic care amelioreaza stabilitatea si incetineste inactivarea piretrinelor prin enzime hepatice.

Organocloruratele reprezentate prin lindan (hexaclor-ciclohexan) si DDT sunt pediculicide, dar slab lenticide. Actioneaza prin efect neurotoxic asupra parazitului. Actualmente nu mai sunt utilizate datorita eficientei slabe si efectului neurotoxic asupra omului.

Petrolul este pediculicid prezentand insa riscul unor arsuri grave.

Observatii din ce in ce mai numeroase au semnalat aparitia rezistentei la diferite insecticide. Rezistenta la lindan este cunoscuta de multa vreme. In ultimul timp au fost descrise si aparitia rezistentei la piretrine si mai putin la malation.

Sensibilitatea paduchilor la medicatie depinde de natura produsului utilizat, explicand diferentele geografice ale eficientei tratamentului. In practica in caz de esec la un tratament bine condus francezii recomanda in primul rand schimbarea clasei farmacologice inainte de a lua in considerare alte cauze de esec ale terapiei (tabelul I).

In privinta modului de utilizare al medicatiei lotiunile constituie forma cea mai indicata cu atentie de a nu se scurge pe mucoase. Aerosolii trebuie evitati la astmatici si utilizati cu atentie, pulverizarea trebuind efectuata intr-o camera bine aerisita, evitand pulverizarea in directia ochilor, nasului si gurii.

Cremele pot fi si ele utilizate, dar aplicarea lor este mai usoara decat utilizarea lotiunilor. Sampoanele sunt mai putin eficiente datorita contactului insuficient si dilutiei, putand favoriza aparitia rezistentei. Pudrele sunt utilizate doar pentru tratarea lenjeriei.

Ivermectina in aplicatii topice poate fi utilizata in tratamentul pediculozei. Produsul a fost utilizat si pe cale sistemica, dar rezultatele au fost deceptionante spre deosebire de cele obtinute in tratamentul scabiei.

In pediculoza capului lotiunile sunt aplicate pe carari in cantitate suficienta pentru a inmuia toata pielea paroasa a capului. Pentru piretrine durata aplicatiei este de 5-10 minute, 1 ora, pana la 12 ore, iar frecventa aplicatilor poate fi unica sau reinoita ziua urmatoare si/sau dupa 8 zile. Malationul este aplicat de obicei o singura data cu durata de 8-12 ore.

La sugari aplicatia piretrinelor are o durata de 10 minute cu clatirea ulterioara  cu un sampon neterapeutic. Aplicatia se repeta la 8 zile. Organo-fosforicele sunt evitate inainte de 6 ani datorita unei eventuale toxicitati neurologice.

Pentru scolari piretrinele sunt aplicate pe o perioada de 1-12 ore in functie de tipul acesteia. Ulterior produsul este indepartat prin spalare cu sampon neterapeutic, iar parul este pieptanat (periat) cu un piaptan des, tratat in prealabil cu otet incalzit si purtat de la extremitatea distala a parului spre pielea capului. Este necesara decontaminarea piaptanelor, perilor, palariilor, sepcilor si lenjeriei (cearsafuri si perne) prin pudrarea cu hexaclorciclohexan sau spalare la 60^o in masina de spalat. Nu este necesara tratarea sistematica a intregii familii. Colectivitatile trebuie informate pentru usurarea depistarii altor cazuri. Intreruperea cursurilor nu este necesara daca tratamentul este inceput in seara stabilirii diagnosticului.

Cauze de esec ale tratamentului pediculozelor

Pe gene se pot aplica creme de permetrina 1% timp de 10 minute.

In cazul pediculozei de corp dupa o serie de autori dezinfectarea lenjeriei si a hainelor ar fi suficienta. Alti autori considera ca este necesara aplicarea pe corp de piretrine sau malation timp de 12-24 ore. Rasul perilor este necesar in caz de lindine abundente. Este necesara depistarea si tratarea unei eventuale boli infectioase asociata transmisiei prin intepatura de paduche.

Pediculoza pubiana necesita tratarea pacientului si a partenerului sexual la fel ca si pediculoza capului. Este preferabil de a fi tratate in intregime zonele paroase ale trunchiului si coapselor. Pielea paroasa a capului nu este tratata. In caz de lindine numeroase este necesara raderea parului. Hainele sunt dezinfectate. Eventualele boli cu transmitere sexuala concomitenta sunt depistate si tratate.

O eventuala piodermizare asociata va fi tratata cu antibiotice pe cale locala si generala.