Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport




Medicina


Qdidactic » sanatate & sport » medicina
Sindromul intestinului scurt



Sindromul intestinului scurt


Sindromul intestinului scurt


Definitie: malabsorbtia lichidelor, electrolitilor si a alimentelor, ducand la malnutritie – ca urmare a rezectiei extensive a intestinului subtire.

Cauzele variaza in functie de varsta. La sugar enterocolita necrozanta, volvulusul, atrezia jejunala si ileala, gastroschizisul, peritonita meconiala, sindromul intestinului scurt congenital sau cauze dobandite care au determinat rezectia chirurgicala partiala a intestinului. La copilul mai mare malrotatia cu volvulus consecutiv, boala Crohn, aderentele determinand obstructii intestinale, stricturile, traumatismele, aganglionoza intestinala sunt de luat in discutie.

Fiziopatologie. Sunt declansate:

malabsorbtia prin reducerea marcata a suprafetei de absorbtie a mucoasei intestinale; tranzit intestinal anormal, hipersecretia gastrica acida, dezvoltarea excesiva a bacteriilor, acidoza lactica prin staza, litiaza renourinara datorata malabsorbtiei – in general – si cresterii absorbtiei oxalatilor, calculoza biliara (veziculara, prin perturbarea circulatiei enterohepatice a sarurilor biliare si formarea bilei litogene);

cu timpul se poate produce adaptarea intestinului; creste suprafata de absorbtie prin dilatarea intestinului si hipertrofia vililor; poate aparea o alungire a intestinului; este necesara stimularea continutului luminal pentru cresterea intestinului, cu glutamina, acizi grasi cu lanturi scurte, hormoni trofici si factori de crestere.

Clinic (anamnestic si prin examen direct) se vor nota: modul excretiei scaunelor (numar, volum, consistenta – apoase, abundente, nelegate, cu mucus si/sau cu sange); pierderea sau castigul in greutate, sporul in lungime/inaltime; distensia abdominala si flatulenta; rash perianal uscat, in legatura cu scaunele; dureri osoase; durere abdominala (cu specificarea caracterelor); infectii frecvente; medicamente primite; antecedente chirurgicale (extrem de importante). La examenul fizic: masuratori ale greutatii, lungimii/inaltimii si circumferintei frontooccipitale si cartarea datelor antropometrice; examenul gurii, buzele si pielii (pentru carente vitaminice); examenul abdomenului (cicatrice postoperatorii, distensie, hepatosplenomegalie, garguimente); examenul rectal, inclusiv consistenta scaunului, hemotestul (hemoragii oculte), rash perianal.



Examene paraclinice. Examenele radiografice (tractul gastrointestinal superior, clisma baritata pentru portiunilor inferioare) vor evalua lungimea, calibrul si zonele de intestin ramase.

Tratamentul. Lista medicamentelor folosite este foarte mare si prescrierea lor tine si de optiune, dar si de forma (respectiv, starea bolnavului). Le vom cita: antagonistii H2-receptorilor (cimetidina, ranitidina, famotidina etc.) micsoreaza hipersecretia gastrica de acid, reducand volumul secretat de stomac, volumele jejunostomiei si pierderilor de sodiu si potasiu - medicamentele antidiareice (codeina, difenoxilat, anticolinergice, loperamid – cu reducerea motilitatii); rasini schimbatoare de ioni (colestiramina – leaga intraluminal acizii biliari); octreotidul reduce secretia gastrica, pancreatica si intestinala; incetineste motilitatea gastrointestinala si fluxul sanguin splanhnic); antibioticele ca Metronidazol, Cotrimoxazol, Vancomicina, Gentamicina (interfereaza hiperdezvoltarea bacteriana; folosire orala); agenti prokinetici (cisaprid, metoclopramid – combat refluxul bilei si pseudoobstructia). Durata tratamentului medicamentos depinde de lungimea si sediul (segmentul) rezecat si modul in care intestinul se adapteaza (cu cat segmentul rezecat este mai mare, cu atat tratamentul va fi mai indelungat). Succesul alimentatiei enterale rezonabil reluate scurteaza durata alimentatiei parenterale. Pierderile de oligoelemente se reduc odata cu adaptarea, dar suplimentarea cu acestea si cu vitamina B12 ramane necesara.

Dieta se poate administra in 4 moduri: oral, terapeutic numai pentru apa si electroliti, enteral si parenteral.


exudare importanta;

microsangerari;

cerc vicios creat de: carenta martiala care duce la enteropatie exudativa, care, la randul ei, agraveaza carenta de fier.


Deperditii martiale

hemoragii mici si repetate – 2 ml de sange contin 1 mg de fier – pierderea zilnica a 2 ml timp de 3 luni duce la scaderea cu 30% a fierului cu care se naste copilul; hemoragii recurente (melene mici si repetate, meno-metroragii, epistaxis-ul repetat). Se pot incadra aici si cauze iatrogene: recoltari repetate de sange la sugarii  mici;

hemoragii digestive de cauze medicale: hemoragii oculte din boala ulceroasa, alergia la proteinele laptelui de vaca, infestarile parazitare, predominat helmintice;

hemoragii digestive de cauze chirurgicale: anomalii digestive, varice esofagiene, hernia hiatala, polipoza intestinala, diverticulul Meckel, etc.);

alte cauze: hemoragii secundare unor interventii chirurgicale sau unor traumatisme, hemoragii de cauza renala (sindromul Goodpasture, hematuria, hemoglobinuria).


Deturnarea martiala

inflamatii cronice (boala Krohn, artrita reumatoida);

infectii (tuberculoza, septicemie, osteomielita, infectii urinare);

atransferinemie congenitala (foarte rara);

hemosideroza;

neoplazii.



Manifestari clinice


Apar de obicei in perioada de crestere rapida (6 luni – 3 ani si 11 – 17 ani). Formele usoare au simptome nespecifice, fiind necesare investigatii de laborator.



In formele severe apar:

tulburari de comportament: apatie, iritabilitate, astenie (la sugar oboseala la supt, uneori retard psihomotor);

apatit capricios, uneori anorexie, determinand scadere ponderala;

febra in afara unui proces infectios (“febra sideropenica” – rara) care cedeaza la tratamentul martial;

paloare cutaneo-mucoasa (se cauta la palme, plante, urechea externa, mucoasa conjunctivala, bucala);

stomatita angulara;

modificari ale fanerelor (par friabil, zone de alopecie, unghii sfaramicioase, plate);

tahicardie, sufluri sistolice, insuficienta cardiaca in anemiile foarte severe.



Diagnostic


1. Dieta orala este o masura de necesitate pentru bolnavii care nu pot beneficia de nutritie parenterala i.v. sau de alimentatie pe sonda; se recomanda dieta fara lactoza (poate fi bine tolerata) si cu continut redus de oxalati (se previne litiaza oxalica).

2. Perfuzia cu lichide si electroliti este obligatorie initial in faza acuta, imediat dupa rezectie; in faza cronica se practica daca bolnavul este intr-un episod de deshidratare sau are pierderi mari, si – in special – la inceperea alimentatiei enterale.

3. Alimentatia enterala (pe sonda) are succes la bolnavii cu rezectii mai putin extensive; formulele elementale folosite in acest scop nu par sa ofere avantaje.

4. Nutritia parenterala este necesara in faza acuta postoperatorie, mai ales in conditii de ileus paralitic; in faza cronica se practica daca nu poate fi instituita o nutritie enterala pe sonda sau aceasta nu poate fi mentinuta atat cat este necesar. Se administreaza solutii bine echilibrate in ceea ce priveste continutul in proteine, carbohidrati si grasimi; va fi prevenit riscul producerii unor leziuni hepatice, prin evitarea supraalimentatiei, reintroducerea alimentatiei enterale nu prea timpuriu, ciclizarea perfuziei, cand bolnavul s-a stabilizat. Accesul central-venos este necesar pentru ca solutiile sunt concentrate.

Tratament chirurgical/transplant de intestin. Se intervine chirurgical in caz de stricturi, obstructie partiala sau intestin foarte scurt. Interpuneri intestinale (izoperistaltice sau antiperistaltice) pot fi folosite pentru a incetini evacuarea stomacului, face tranzitul intestinal mai lent si creste absorbtia. Procedurile de lungire si subtiere a intestinului maresc suprafata de absorbtie; la bolnavii cu intestin extrem de scurt, dependenti de alimentatia parenterala, transplantul de intestin subtire este o optiune.

Prognosticul depinde de locul si lungimea segmentului rezecat (cu cat segmentul este mai mare, cu atat prognosticul este mai prost). Pierderea valvulei ileocecale inrautateste prognosticul, iar pierderea jejunului si ileonului sunt mai grave decat pierderea colonului. Prelungirea alimentatiei enterale peste limite acceptate este de rau prognostic. Dezvoltarea bolii hepatice este de rau augur (este favorizata de nutritie parenterala). Este marcat imbunatatit de alimentatia parenterala. Nou-nascutii au o mai mare capacitate de adaptare a intestinului. Episoadele recurente severe de sepsis, sangerarea gastrointestinala, boala hepatica progresiva – sunt semne de prognostic infaust.










Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2021 - Toate drepturile rezervate -|

Medicina



Farmacologie

Referate pe aceeasi tema


Fumatul - efectele fumatului asupra sanatatii
Notiuni de anatomie a intestinului gros
Laptisorul de matca – contraindicatii, reactii adverse, limite
Paralizia spastica cerebrala infantile
Hidroterapia
Ceai fenicul, fructe (fructus foeniculi)
Leacuri basarabene
Bolile esofagului
Cel mai puternic antibiotic natural din lume
Caderea si precipitarea - leziuni produse prin mijloace de atac



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.