Ludwig van Beethoven, biografie, evolutia stilului muzical

Ludwig van Beethoven

Ludwig van Beethoven (16 d ecembrie 1770, Bonn - 26 martie 1827, Viena) a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Beethoven este considerat un compozitor de tranzitie intre perioadele clasica si romantica ale muzicii. El a lasat posteritatii opere nemuritoare, printre care:

*9 simfonii ( a 3-a Eroica, a 5-a a Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-a cu finalul Oda bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptata ca imn oficial al Uniunii Europene)

5 concerte pentru pian si orchestra (remarcabile al 4-lea si al 5-lea Imperialul)

Un concert pentru vioara si orchestra

Missa solemnis

32 Sonate pentru pian (printre care a 8-a Patetica, a 14-a Clar de luna, a 23-a Appassionata)

Sonate pentru vioara si pian (mai cunoscuta Sonata Kreutzer)

16 cvartete pentru coarde

Opera Fidelio

Biografie

Ludwig van Beethoven s-a nascut in 1770 la Bonn, Germania, ca fiu al lui Johann van Beethoven (1740-1792), de origine flamanda si al Magdalenei Keverich van Beethoven (1744-1787). Pana relativ recent ziua de 16 decembrie este considerata, in multe lucrari de referinta, ca fiind data de nastere a lui Beethoven deoarece se stie ca el a fost botezat pe 17 decembrie, ori la vremea respectiva copiii erau botezati la o zi dupa nastere. Oricum aceasta presupunere este inca privita cu rezerve la ora actuala.

Ludwig van Beethoven (masca mortuara)

Mediul familial nu ii era tocmai favorabil, sub autoritatea capricioasa a tatalui, un cantaret de curte mediocru, alcoolic notoriu. Observand insa talentul muzical precoce al fiului sau, acesta a incercat sa faca, fara succes, din micul Ludwig un copil-minune, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Beethoven a inceput sa ia lectii de muzica, in jurul varstei de 10 ani, cu organistul Christian Gottlob Neefe. Acesta recunoaste dotarea muzicala exceptionala a tanarului Beethoven si, cu sprijinul Arhiepiscopului din Bonn, Maximilian Franz, ii faciliteaza in 1787 o calatorie la Viena. Aici ia probabil cateva lectii cu Mozart, dar trebuie sa se intoarca dupa scurt timp la Bonn, din cauza inbolnavirii si mortii mamei sale. In urmatorii patru ani lucreaza cu capela curtii si cu orchestra teatrului din Bonn, avand astfel prilejul sa-si imbogateasca cunostintele muzicale cu operele aflate in circulatie in acel timp. In aceasta perioada compune o Cantata cu ocazia mortii imparatului Iosif al II-lea.

Lucrare: Proiect regie - scenariu " o alta dimensiune " Lucrare: Lista Filmelor Romanesti din Toate Timpurile

In noiembrie 1792, Beethoven pleaca pentru a doua oara la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn, mai tarziu si al lui Antonio Salieri. In capitala imperiului habsburgic, Beethoven reuseste sa castige favorurile aristocratiei vieneze prin concerte private, cu care ocazie capata faima de virtuos pianist si de compozitor. Gratie acestor relatii si a contactelor cu casele de editura, care ii publica unele compozitii, Beethoven reuseste sa dobandeasca o independenta, pe care si-a dorit-o candva si Mozart.

In martie 1795 apare pentru prima data in fata publicului vienez executand primul sau concert pentru pian si orchestra. Urmeaza o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin si Preßburg (Bratislava). Dupa primele sonate pentru pian - printre care sonata op. 13 'Patetica' - , Beethoven deschide, incepand cu anul 1798, seria cvartetelor de coarde, compune si prima lui simfonie, in Do-major. In acelasi timp apar primele semne ale scaderii auzului, ceea ce il face sa se izoleze tot mai mult de societate. In celebrul 'Testament de la Heiligenstadt' (1802) Beethoven se adreseaza fratelui sau, inspaimantat de surzenia sa tot mai accentuata. Totusi, tocmai in acesti ani, Beethoven compune o serie de opere desavarsite ale stilului clasic de maturitate, ca cele trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a 'Eroica', apoi sonata pentru pian op. 57 'Appassionata', concertul pentru vioara si orchestra, simfoniile a V-a (a 'Destinului') si a VI-a ('Pastorala'). In aceste compozitii se observa deosebirile fata de operele compuse in primii sai ani in Viena: orchestra devine principalul 'instrument' al lui Beethoven, chiar si operele compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral.

Mormantul lui Ludwig van Beethoven din Viena

Prin anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau 'caietele de conversatii', in care acestia scriau in loc sa vorbeasca. Surditatea nu i-a intrerupt insa creatia artistica, in 1819 compune 'Variatiile-Diabelli' pentru pian, in 1820 se executa prima versiune a 'Missei Solemnis', realizeaza ultimele sale sonate pentru pian si cvartetele de coarde, in sfarsit, Simfonia a IX-a. In ziua de 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima auditie a Simfoniei a IX-a. Succesul a fost triumfal, s-ar putea spune revolutionar. Beethoven a fost intampinat cu cinci salve de aplauze, cand, potrivit etichetei, insasi familia imperiala era salutata la intrarea in sala doar cu trei salve. Simfonia a dezlantuit un entuziasm delirant, multa lume plangea. Beethoven, care se gasea pe scena cu fata la orchestra, nu percepea nimic din cele ce se petreceau in sala, unde lumea ridicata in picioare striga si isi agita palariile. Una din soliste l-a intors pe Beethoven cu fata la public, putand astfel sa-si traiasca triumful.

Tot mai bolnav, fiind tintuit la pat inca din decembrie 1826, Beethoven moare la 26 martie 1827, in urma unei boli de ficat. La inmormantarea in cimintirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei, cuvantul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer. A fost ulterior de doua ori exhumat si reingropat in Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.

Evolutia stilului muzical

Productia muzicala a lui Beethoven este considerata in mod traditional ca o punte intre Clasicism si Romantism si se poate imparti in trei perioade:

Prima perioada (1790-1802), cuprinzand compozitiile din tinerete de la Bonn si primii ani in Viena, reprezinta continuarea stilului lui Haydn si Mozart, si desavarsesc clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu il constitue cvartetul de coarde in La-major op. 18, foarte apropiat de compozitiile similare ale lui Mozart.

A doua perioada (1807-1812), asa zisul 'ciclu eroic', cuprinde compozitii ca simfonia III-a (Eroica), concertele pentru pian si orchestra nr.4 si 5 (Imperialul), sonata pentru pian Appassionata. In toate aceste opere se remarca profunzimea temelor, contrastele dramatice si noutatile armonice, neintalnite inca la predecesorii sai.

A treia perioada se profileaza din anul 1813. Compozitiile din aceasta perioada nu mai pot fi grupate pe cicluri, fiecare din ele se prezinta cu o proprie si puternica individualitate, eliberate de conventiile traditionale. In muzica instrumentala introduce recitative si arii, in fugi, variatiuni si elemente lirice, mereu in cautare de noi moduri de expresie. Cele doua opere importante din aceasta ultima perioada, a 9-a si Missa solemnis, se departeaza complet de genul traditional: astfel in finalul simfoniei se introduce o partitura pentru solisti vocali si cor, in timp ce Missa solemnis iese din tiparele messelor liturgice, devenind o confruntare subiectiva cu divinitatea.

Mostenirea artistica

Importanta lui Beethoven se refera si la transformarea rolului compozitorului in societate. De la artizanul in serviciul Bisericii sau aristocratiei, el devine un artist care creeaza dintr-o necesitate interioara si nu la comanda. Influenta lui asupra compozitorilor ce l-au urmat a fost enorma. Admirat de Franz Schubert, Felix Mendelssohn Bartholdy, Robert Schumann, Johannes Brahms, pana la Richard Wagner si Arnold Schoenberg ca intemeietor al unei ere noi in muzica, este considerat pana astazi ca figura cardinala in evolutia muzicii tuturor timpurilor, recunoscut si in limbajul si tehnica muzicii contemporane.El a format era unei noi generatii de muzica.

Genuri muzicale

La o prima vedere, opera si opereta sunt doua genuri foarte inrudite. Ambele sunt structurate pe cate trei componente majore ale actului scenic: muzicala, actoriceasca si coregrafica. De asemenea, ambele au recitativ vorbit, ca si teatrul, iar comedia le caracterizeaza intr-o oarecare masura pe fiecare. Dar, la intrebarea fireasca, de ce opera si opereta nu sunt "colocatare'. - pentru ca au orientari diferite si specializari diferite ale artistilor. Recitativul vorbit din opera nu-i da acesteia caracter de opereta. Iar opereta nu are recitativ vorbit, ci scene intregi de text actoricesc, care se rezolva ca si in spectacolul teatral'.

"Opereta, ca gen muzical distinct, a fost intemeiata de Offenbach (1818-1880 - n.r.) si a reprezentat o forma de satira sociala, de ridiculizare a aristocratiei. Era inspirata, deci, din contemporaneitate si se adresa acelei paturi sociale pe care astazi o numim A«middle classA». Operetele s-au clasicizat prin trecerea timpului, dar s-au clasicizat numai spectacolele compuse atunci. Celelalte au continuat sa se inspire din realitate. Muzicalul, de pilda, e forma contemporana a operetei, este directia in care aceasta a evoluat. Opera, in schimb, s-a orientat inca de la inceput spre subiecte sau spre teme clasice. Nu stiu sa raspund la intrebarea legata de evolutia operei. Cred ca inca isi cauta drumul Exista insa si analogii intre opera si opereta. Opera comica si opera bufa stau cumva la baza directiei spre opereta'.