Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport




Psihologie


Qdidactic » sanatate & sport » psihologie
Abuzul asupra copilului



Abuzul asupra copilului


ABUZUL ASUPRA COPILULUI


Definirea abuzului asupra copilului

Termenul de abuz se poate defini din mai multe puncte de vedere:

- in sens general, in Dictionarul explicativ al limbii romane, abuzul este definit ca: incalcare a legalitatii, fapta ilegala;

- din punct de vedere medical, abuzul este o actiune sau inactiune, care fiind orientata asupra copilului, ii afecteaza sanatatea fizico-psihica cu consecinte negative temporare sau definitive;

- din punct de vedere juridic, abuzul este incalcarea normelor legale care apara relatiile sociale ce asigura o buna si normala crestere si dezvoltare psiho-fizico-sociala a copilului.

Date epidemiologice

Goodman in 'Psihiatrie infantila' afirma ca al treilea copil din o mie face parte oficial din Registrul de Protectie al Copilului, cu varsta intre 0-18 ani. Aceasta cifra este dubla in primul an de viata, apoi se stabilizeaza la aproximativ trei copii din o mie, dupa care urmeaza o stopare considerabila. Abuzul fatal apare la un copil din zece mii, iar violenta produce un handicap mintal, aceste abuzuri fiind comune in primul an de viata.

Aspecte etiopatogenetice

Factori etiopatogenetici psihologici

Portretul robot al adultului abuzator cuprinde diverse trasaturi de personalitate si experiente personale care caracterizeaza parintele cu risc asa-numit 'patologic'.In ciuda conceptiei populare care nu poate accepta ca un individ sanatos mintal poate abuza fizic, psihic sau sexual un copil, s-a estimat ca doar 10 din parintii abuzatori pot fi clasificati ca 'bolnavi mintali' (Kempl, 1973). Aproape 50 din adultii abuzatori prezinta asemenea dezordini psihologice cum ar fi depresia sau alcoolismul.



Diverse trasaturi de personalitate sunt atribuite parintilor abuzatori: un nivel scazut de empatie, o slaba stima de sine, de rigiditate, compulsivitate, posesivitate, dependenta, diferite slabiciuni de caracter la care se poate adauga consumul de alcool sau droguri, care conduc adultul la o lipsa de inhibitie in exprimarea frustrarilor sale si a comportamentelor impulsive.(W.Langeland, C.Hartgers, 1998). In fine, adultul abuzator a fost el insusi un copil abuzat. Prodgers tinde sa demonstreze ca psihismul parintelui maltratat se aseamana cu al pacientului suferind de schizofrenie la limita.

Copiii abuzati sunt la randul lor frecvent pisalogi, apatici, pusi pe incurcaturi, plangareti, incapatanati, negativisti, anxiosi, nu surad si deci este mai dificil de trait cu ei decat cu copiii 'normali' (D.Harrington, M.Black, 1998). Pe plan somatic ei sunt adesea prematuri (cu greutate scazuta la nastere) si sufera de handicapuri fizice sau mintale. Copiii handicapati sau bolnavi sunt mai expusi din cauza nevoilor de ajutor si de sustinere adresate parintilor, si din cauza starii de stress si de oboseala pe care o intretin la acestia din urma.

Factori etiopatogenetici sociali

Individul abuzator este considerat ca un produs social modelat de mediul social in care evolueaza.

Violenta impotriva copiilor este una din formele de exprimare si de rezolutie a stresului, pe care o regasim la indivizii conditionati social si cultural sa reactioneze in acest mod atunci cand sunt expusi unor conditii de viata stresante.

Principalii factori la care se fac referiri in general in literatura, sunt trairea de catre parinte a experientelor de abuz si/sau de neglijenta in copilarie si confruntarea cu un model de paternitate care confera tatalui un rol disciplinar, iar copiilor un rol de supunere in fata autoritatii parentale. La nivel de viata intrafamiliala, s-au pus in evidenta ca si caracteristici principale discordanta maritala, instabilitatea relatiilor conjugale, dezorganizarea gestiunii cotidiene a gospodariei. Violenta impotriva copiilor se rescrie intr-un model de viata familiala marcata de relatii tensionate, agresive, care alimenteaza stresul parintilor abuzatori.

Apartenenta la anumite subgrupe socio-demografice si socio-economice ale societatii este un factor frecvent asociat cu prevalenta abuzurilor si a neglijentei. Varsta, sexul si in mod particular clasa de apartenenta sociala sunt variabilele considerate. Statisticile asupra parintilor abuzivi arata o suprareprezentare a parintilor tineri, in particular a mamelor tinere.

Principala variabila sociala pusa in relatie cu abuzurile si neglijenta este totusi clasa sociala. Mai multe studii au observat ca parintii provenind din medii socio-economice defavorizate sunt suprareprezentati in populatia parintilor abuzatori, in conditii concrete de viata: locuinta inadecvata, munca istovitoare, somaj, substimulare, insecuritate economica, care devin tot atatia factori de risc ai abuzurilor si neglijentei, creand un mediu social si o subcultura a saraciei care conditioneaza deprinderea violentei.

Substimularea si in particular somajul sunt, de asemenea, asociate cu abuzurile si neglijenta. Pierderea locului de munca constituie un eveniment de viata stressant care poate conduce parintele la exprimarea violenta a frustrarilor sale in acel moment. somajul prelungit poate conduce parintele la pierderea stimei de sine si la o agresivitate cronica, ce il predispun la pierderea controlului asupra comportamentului in fata cerintelor si problemelor copilului.

Factori etiopatogenetici ecologici

Reteaua de ajutor social a parintilor abuzivi se caracterizeaza printr-un nivel scazut si prin saracia ajutorului disponibil. Parintii nu pot deci beneficia de sustinere instrumentala (asistenta fizica, ajutor material), cognitiva (consiliere, intarire pozitiva) sau afectiva care permit individului sa reziste la stress si la presiunea mediului. Se poate ridica intrebarea daca izolarea sociala este o cauza sau o consecinta a abuzului.

Exista o multitudine de indicatori care definesc izolarea sociala si de aici imposibilitatea constituirii unui portret viabil al componentelor mediului social care caracterizeaza diversele tipuri de familii maltratate. Se masoara astfel intinderea retelei sociale, ca si a celei de ajutor social, frecventa contactului cu membrii acestor doua retele, gradul de insularitate, gradul de participare la organizatii sociale si religioase, precum si componente calitative ca satisfactia fata de ajutorul primit, gradul de reciprocitate in sustinere, etc.

Al doilea mediu in care evolueaza si se integreaza familia este cartierul, prin aceasta intelegand vecinatatea care serveste ca si cadru primar al vietii sociale si culturale a cetatenilor, un loc de ancorare sociala care fondeaza, in grade diferite, un sentiment de apartenenta comunitara si constituie un element cheie al sistemului de ajutor social.

Abordarea ecologica clasifica cartierele dupa nivelul lor de risc in functie de capacitatea lor de a ajuta si a sustine familiile. In cartierele cu risc scazut semnalarea cazurilor de abuz e facuta, in general, de catre cetateni, in timp ce in cartierele cu risc ridicat, cazurile sunt in general raportate de catre sursele institutionale (scoli, spitale).

Cartierul este pus in relatie cu caracteristicile socio-demografice ale parintilor abuzivi. Daca abordarea sociologica demonstrase o corelatie intre saracie si violenta asupra copiilor, abordarea ecologica va relativiza aceasta ipoteza, demonstrand ca procentul de declarare a cazurilor de abuz si de neglijenta variaza in mod semnificativ de la un cartier defavorizat la altul. Izolarea sociala a parintilor, conditiile de locuit, absenta infrastructurilor de recreere, a gradinitelor, a parcurilor, a facilitatilor de transport constituie tot atatea conditii de viata concrete care duc la un risc crescut.

La un nivel mai global trebuie analizata influenta 'culturii violentei' in care se scalda parintii. Cinematograful, televiziunea, ziarele si revistele inunda oamenii cu imagini violente. Atat la nivelul politicii internationale, cat si al faptelor diverse locale, mas-media prezinta violenta ca un mod privilegiat de rezolvare a tensiunilor si conflictelor. Aceasta violenta imanenta vietii societatii occidentale este, de altfel, alimentata de structurile socio-economice fundamental inegale ale societatii. Centrandu-si eforturile pe demonstrarea importantei ajutorului social in cercetarea etiologiei abuzurilor si neglijentei si in practica profesionala preventiva, ecologistii nu abordeaza frontal fundamentele politice, economice si culturale ale acestei 'culturi a violentei'.

Clasificarea abuzului

Tipurile de maltratare includ:

Abuzul fizic: vatamare intentionala - loviri la cap, fracturi, arsuri si opariri, contuzii, retard psiho-somatic si in consecinta ramanerea la o statura scunda (nanism).

Neglijarea: lipsa unui ajutor fizic si medical, a unei supravegheri, a afectivitatii, a stimularii.

Abuzul emotional: ostilitatea, lipsa atentiei, cazurile de abandon, cerinte improprii.

Abuzul sexual: penetrativ, nonpenetrativ, intrafamilial, extrafamilial, la fete si la baieti (R.Goodman, S.Scoott, 1997).

Tabloul clinic specific fiecarui tip de abuz

Abuzul fizic

Copilul este de obicei prezentat in camera de garda cu diferite forme de vatamare. Opiniile familiei pot include puncte de vedere sugestive:

intarzierea sau imposibilitatea de a cauta ajutor medical;

motivul prin care ranirea este explicata este vag, lipsind argumentele, in timp ce circumstantele tin de convingeri particulare;

motivul variaza in functie de relatari semnificative;

cauza nu este compatibila cu rana - un copil cu contuzii adanci si fracturi, se relateaza ca s-a rostogolit din pat pe podea;

reactia emotionala a parintilor in timpul discutiei este anormala si nu reflecta gradul de ingrijorare si anxietate care ar trebui;

comportamentul parintilor este suspicios, ostil si manios impotriva copilului si sunt nerabdatori sa paraseasca spitalul inainte ca investigatiile medicale sa fie complete;

multe din abuzuri sunt sadice si infricosatoare;

copilul ar putea da indicii importante (R.Goodman, 1997);

copiii predispusi spre accidente - acest termen a fost utilizat pentru a descrie copilul ale carui trasaturi de personalitate il predispun la accidente. O astfel de trasatura de personalitate nu exista. Copilul cu repetate injurii trebuie sa alerteze doctorii cu privire la familiile cu probleme psiho-sociale; la un copil cu probleme motorii, de atentie si temperament si de asemenea la posibilitatea unui copil abuzat.

Aproximativ 10 din cazurile de abuz fizic implica arsuri. Arsurile produse de obiecte fierbinti sunt usor de diagnosticat. Acestea sunt arsuri de gradul II fara formarea veziculelor si apar pe o singura parte a corpului. Forma arsurii este patognomonica daca copilul a fost tinut langa soba sau pe o plita electrica infierbantata. Arsurile cu tigara produc leziuni circulare si de marime uniforma. Acest fel de arsuri sunt adesea descoperite pe maini si pe picioare si se pot confunda cu impetigo bulos. Oparirile cu apa fierbinte sunt tipurile cele mai obisnuite de arsuri, de obicei veziculele sunt prezente. Un alt tip de arsura este aceea cand un parinte isi apasa coapsele pe abdomenul copilului, punand fesele si perineul in apa oparita, ca un fel de pedeapsa pentru cei care sufera de enurezis, sau pentru a-i invata sa reziste fara sa mearga la toaleta. Astfel, va aparea un tip de arsura circular pe fese. Prin bagarea fortata in apa a copilului, oparirea se va extinde de pe fese pana spre mijloc; mainile si picioarele sunt libere, lucru care este incompatibil cu rasucirea, in timp ce in cada ar fi posibil. Oparirea unui picior sau a unei maini ca pedeapsa devine suspecta cand arsura se extinde deasupra incheieturii mainii sau a gleznei. Necrolizele toxice ale epidermei pot fi confundate cu oparirile. Hematomul subdural este cel mai periculos tip de vatamare, adesea cauzand moartea, sau sechele serioase. Aproximativ 95 din leziunile intracraniene care au loc in primul an de viata sunt rezultatul unui abuz. Copiii mici afectati adesea intra in coma, prezinta convulsii si hipertensiune intracraniana. Hematoamele subdurale pot fi asociate cu fracturi ale oaselor craniului datorate loviturilor accidentale la cap, dar in aproape jumatate din aceste cazuri nu apar fracturi sau hematoame (K.Mogbo, T.Slovis, 1998).

Abuzarea copilului este o cauza majora si a ranilor provocate asupra ochiului si a regiunilor orbitale. Manifestarile sunt numeroase si pot juca un rol important in recunoasterea acestui sindrom. Posibilitatea unei traume neaccidentale trebuie luata in considerare, fiind reprezentata de echimoze sau plagi anfractuoase ale pleoapelor, hemoragii interne sau externe ale ochiului, cataracte sau dislocari ale cristalinului, detasari de retina sau fracturi ale orbitei (Sandramouli, Robinson, 1998).

Injuriile intraabdominale sunt a doua cauza a mortii copiilor, dupa pedepsele corporale (bataie). Acestia pot prezenta varsaturi repetate, distensie abdominala, surditate, absenteism sau soc. Deoarece peretele abdominal este elastic, forta loviturii este de obicei absorbita de organele interne, iar pe tegument nu raman urme. Cel mai adesea leziunile sunt cele de ficat sau de splina. Mult mai rare sunt leziunile sau vatamarile intestinului subtire. Hematoamele intramurale in zona duodenului si jejunului proximal pot duce la oprirea temporala a tranzitului. Au fost depistate inclusiv ascita chiloasa si pseudochiste ale pancreasului (Nelson).

Neglijenta

Aceasta se refera la absenta unei ingrijiri corespunzatoare, mai exact a faptelor (actiunilor) anormale. Efectele neglijentei la copii pot fi la fel de devastatoare ca si efectele abuzului, daca nu chiar mai severe. Pot fi implicate mai multe etape ale ingrijirii:

1. Lipsa ingrijirii fizice: aceasta include subnutritia si cateodata retardul psiho-somatic, infectiile repetate, nepastrarea curateniei si dezorganizarea.

2. Lipsa unei ingrijiri medicale: neprezentarea cu copilul la vaccinari, intarzierea in acordarea ajutorului medical necesar in caz de imbolnaviri sau accidente. Aceasta poate avea ca rezultat de exemplu: deficiente prin netratarea strabismului, slabirea auzului datorita netratarii otitelor sau ocazional moartea prin hipotermie.

3. Lipsa regulilor impuse in casa, a rutinei: aceasta conduce la accidente la toate varstele, incluzand atat cele casnice, cat si cele de pe strada. Frecvent copiii mai mici se uda si se murdaresc. Cei mai mari sunt lasati sa hoinareasca departe de casa, fiind expusi la o varietate de riscuri (se pot juca pe liniile de tren, se pot asocia cu consumatorii de droguri, cu criminalii sau violatorii).

4. Lipsa stabilitatii emotionale: aceasta afecteaza capacitatea copiilor de a avea relatii apropiate, deoarece ei nu au experienta unei relatii reciproce normale. Capacitatile si sentimentele lor sociale si emotionale in ceea ce priveste realizarea unei prietenii sunt de obicei necorespunzatoare, deoarece sunt inadaptati, putand duce uneori la depresie accentuata. Alte tulburari emotionale, cum ar fi anxietatea si frica, nu sunt neobisnuite. Modul de atasare la copiii mai mici se masoara prin separarea si reintalnirea cu parintii, care adesea este anormala. Un alt fel de neglijenta fata de copii este privarea de prietenie, afectiune si contact fizic, acest lucru expunandu-i la riscurile unui abuz. Copiii de varsta scolara nu pot pastra o relatie de prietenie. Adultii educa copiii adesea neglijent si in medii necorespunzatoare, expunandu-i la relatii neadecvate. Acest lucru este reflectat in modurile anormale in care ei isi descriu relatiile cu parintii si alti apropiati.

5.Lipsa unei stimulari cognitive si a unei incurajari, a jocurilor constructive. Aceasta va conduce la o reducere a vocabularului, o micsorare a atentiei si concentrarii, QI inferior si realizari putine, diminuarea competentei si initiativei (Goodman, 1997).

Abuzul emotional

Cu toate ca abuzul emotional este principala cauza de ingrijorare inregistrata de Asociatiile oficiale de protectie a copilului, nu este intotdeauna recunoscut si nu i acorda importanta cuvenita, desi in cele mai multe cazuri reprezinta forma de maltratare predominanta in cadrul familiei. Mai mult, abuzul emotional este prezent si alaturi de alte forme de maltratare. Cercetarile din ultimele doua decenii au evidentiat ca manifestarile imediate sunt mai putin dramatice comparativ cu cele care apar in timp. In cadrul abuzului emotional putem include:

Ostilitatea si critica extrema. Parintii s-ar putea sa vada numai calitatile negative ale copiilor si sa le adreseze comentarii aspre si critice, iar ei nu sunt pregatiti si obisnuiti cu acest lucru. Studiile efectuate confirma ca, copiii expusi unui climat emotional aspru sunt la randul lor cruzi cu ceilalti.

Respingerea afectivitatii. Aceasta poate duce la frustrari emotionale disperate si la racirea relatiilor, uneori ducand la neincredere sau la nevoia disperata de intimitate.

Lipsa de atentie. Copilul este ignorat in special cand este tacut, sau se comporta corespunzator; cand cauta pe cineva sa se joace sau cere aprobarea pentru a obtine ceva, este certat. Aceasta il va conduce spre un comportament social mai putin acceptabil, sau mai degraba, spre unul antisocial si agresiv.

Inconsecventa. Comportamentul care este acceptat la un moment dat este urmat de o critica si o pedeapsa grea; un parinte care este bland si multumit dimineata, este rece si respingator dupa-amiaza. Acest lucru va crea confuzie si neputinta de a intelege modul corect de comportament, sau de a avea incredere in parinte.

Amenintarea cu abandonul. Pentru ceea ce ar putea fi considerat lipsa de comportament (scapari in comportament), copilul este amenintat cu expulzarea de la domiciliu, putand avea valiza pregatita si fiind condus la institutiile de ocrotire. Frica constanta de a fi abandonat impiedica dezvoltarea unei baze sigure in evolutia unei relatii si adesea duce la apropieri (atasamente) anxioase.

Stresul si nevoile necorespunzatoare. Un copil isi poate vedea mama deprimata si batuta de nenumarate ori de partenerul sau. Copilul poate crede ca persoana lui este motivul divortului parintilor sai. De asemenea, el poate fi folosit de acestia sa se alieze cu unul sau altul dintre ei, sa duca mesaje, sa faca pace sau sa dea confort si protectie.

Abuzul sexual

Definitia sa legala include: molestarea copilului, incestul si violul.

Victimele abuzului sexual sunt aduse de obicei in camera de urgenta intr-un stress acut. Copilul poate relata mamei abuzul si sa fie adus la medic intr-un timp scurt de la comiterea lui, dar de foarte multe ori este posibil ca adolescenta sa nu fie crezuta de mama sau ajunge sa povesteasca medicului cele intamplate mult mai tarziu, accidental, sau datorita prezentei in spital pentru alte afectiuni.

Tabloul clinic al abuzului sexual este complex si medicul trebuie sa realizeze un examen clinic si paraclinic atent pentru a putea pune un diagnostic corect.

Pot apare sangerari vaginale prepubertare, alte simptome vaginale inexplicabile, infectii recurente ale tractului urinar, enurezisul sau encoprezisul.

Trebuie urmarite contuziile, in special in zonele unde apar de obicei dupa un abuz violent sau viol: in jurul gurii (adesea pentru a impiedeca copilul sa planga), gat, buze, etc. Contuziile importante pot sa nu apara imediat dupa agresiune si in consecinta reexaminarea in urmatoarele 24 de ore va fi foarte importanta. O evaluare a maturitatii sexuale (Tanner) si istoricul menstruatiei pot ajuta la determinarea unei posibile sarcini. O examinare atenta trebuie facuta in zona perineala la fete si a organelor genitale si regiunii anale la baieti.

Cauza principala a bolilor venerice la copii este transmiterea pe cale sexuala de la adulti.

In cazul unei adolescente insarcinate care nu ofera date despre tatal copilului, poate fi suspectat incestul.

Investigarea posibilitatii unui incest necesita sensibilitate in discutii. Relatarea detaliata a unei experiente sexuale de catre un copil, trebuie considerata ca o proba importanta in astfel de cazuri. Urmele fizice de obicei sunt absente din cauza timpului indelungat care trece pana cand victimele se simt in siguranta pentru a putea spune cuiva despre problema lor.

Discutiile cu copii trebuie sa fie calme si linistitoare. Ilustratiile sau papusile pot fi folosite pentru a identifica partile corpului. Vocabularul copilului este insusit de la parinte. Daca un asistent social discuta primul cu copilul, doctorul trebuie sa aiba grija sa nu mai repete intrebarile (Nelson).

Retard psiho-somatic

Deoarece retardul psiho-somatic se afla la granita dintre abuzul fizic, neglijenta si abuzul emotional, fiind plasat de unii autori in cadrul primei categorii, iar de catre altii in cea de a doua.

variabile in tratarea acestei tulburari.

Investigatii. Evaluare

In functie de tipul abuzului exista baterii de teste specifice pe care medicul trebuie sa le faca pentru a pune un diagnostic corect si complet.

In cazul abuzului fizic examinarile de laborator se efectueaza daca sunt indicate de medic sau daca parintii relateaza o ranire usoara, negand posibilitatea unei vatamari grave. Cand abuzul fizic este suspectat la un copil sub 2 ani, este necesar sa se faca radiografii de craniu, torace si ale oaselor lungi; radiografiile pelvisului sau coloanei vertebrale ne pot indica daca pacientul a suferit vreun traumatism grav. Aceste radiografii sunt importante pentru ca adesea fracturile descoperite dispar in 6-7 zile, chiar si fara interventia ortopedului, dar existenta lor in antecedente poate fi demonstrata. La copiii peste 5 ani radiografiile trebuie facute numai daca osul este dureros sau daca s-a constatat un grad limitat al miscarii, in urma examenului clinic. Daca radiografia este negativa ea trebuie repetata la doua saptamani pentru a detecta orice calcifieri subperiostale sau dezlipiri epifizare care pot apare. Trauma osului apare aproximativ in procent de 10-20 in abuzul fizic la copii.

Cele mai multe dintre fracturi apar din cauza leziunilor care afecteaza metafizele, iar la examinare se descopera o fractura mica in care o parte a metafizei este smulsa cu epifiza si periostul osului lung. Dupa 10-14 zile calcifierea subperiostala devine vizibila la periferie. Dupa 4-6 saptamani de la accident calcifierea va fi solida si se va remodela. Fracturile sunt mai degraba spirale decat transversale, iar fracturile spirale de femur apar mai frecvent cand copilul incepe sa mearga. Fracturile scapulei sau ale sternului ar trebui sa provoace suspiciuni pentru traumele neaccidentale. Fracturile costale la copii in urma resuscitarilor cardio-pulmonare se intalnesc foarte rar, deci si acestea pot ridica suspiciuni pentru abuz.

Diagnosticul de abuz fizic trebuie stabilit daca explicatia vatamarii este insuficienta. Rareori un copil peste 3 ani este capabil sa dea o explicatie plauzibila cum ca un anumit adult l-ar fi lovit. Categoric echimozele, arsurile, hematomul subdural si diversele leziuni patognomonice nu apar spontan. Examinarea radiologica a fracturilor in diferite stadii de vindecare poate fi considerata metoda de diagnostic.

Rarele boli osoase cum sunt scorbutul si sifilisul pot semana cu traume neaccidentale ale oaselor, dar in aceste afectiuni oasele se modifica simetric. Copiii cu osteogeneza imperfecta (cu osteomalacie severa sau deficite senzoriale - mielomeningocel sau paraplegie) au un grad ridicat al incidentei fracturilor patologice, dar nu cu implicarea metafizelor osoase (R.Rupp, 1998).

In cazul abuzului sexual examinarile de laborator trebuie sa includa:

culturi pentru gonococ si Clamydia trachomatis din zone specifice (uretra, vagin la fetele prepubere, cervix la cele postpubere, canal anal sau rect in concordanta cu istoricul sau constatarile fizice);

teste screening pentru sifilis;

examinarea unui preparat de secretie vaginala in solutie salina izotona pentru identificarea spermatozoizilor si a Chlamydiei;

teste de sarcina cand evaluarea maturitatii sexuale o indica.

Examinarea microscopica a probelor obtinute din gura, uretra si rect poate fi de ajutor. Este nevoie pentru anumite mostre de o expertiza medico-legala care trebuie facuta in concordanta cu legile in vigoare si detaliile fiecarui caz. Aceste mostre pot fi de imbracaminte si pot prezenta urme de sange, sperma, secretie vaginala. Se urmareste determinarea fosfatazei acide prostatice sau a glicoproteinei P30 din mostrele de sperma, acolo unde este posibil. Alte tipuri de mostre folosite in expertiza medico-legala sunt unghiile, parul (inclusiv cel prelevat din parul pubian) si fotografii.

Evaluare

Principala masura este de a ajuta copilul suspectat de a fi abuzat. Un coleg mai in varsta trebuie informat cat mai repede posibil si de asemenea autoritatile locale. Abuzul fizic este depistat de pediatri impreuna cu serviciile sociale. Se va evalua starea mentala a copilului, se vor cauta vatamari sau alte forme de abuz sau neglijenta, in timp ce se vor observa problemele comportamentale sau emotionale ale copilului. Daca procedurile judecatoresti vor decide ca sanatatea mentala a copilului a fost afectata, se cere revizuirea conduitei parintilor sau mutarea copilului din familie.

O evaluare completa este utila pentru a obtine detalii care ar putea scapa din vedere datorita faptului ca exista tendinta de a ne concentra atentia asupra circumstantelor in care a avut loc abuzul. Este important sa fie verificati toti membrii familiei respective chiar daca nu sunt rude, cum ar fi tatal vitreg sau persoana la care familia respectiva sta in chirie. Fisele medicale furnizeaza informatii despre vatamari anterioare ale copilului si ale altor membri din familie, cat si despre starea mentala si fizica a parintilor. Fisele scolare sunt, de asemenea, importante. Evaluarea trebuie sa cuprinda toti factorii descrisi, precum si o ancheta despre posibilele practici abuzive existente in relatiile cu parintii si in viata de familie. Copilul trebuie examinat singur, iar testele psihometrice vor indica daca s-au redus performantele scolare ale acestuia. Serviciile sociale trebuie intrebate daca cunosc familia respectiva si daca vreunul dintre copii este inregistrat in Asociata de protectie a copilului (in strainatate, inca nu si la noi in tara). Daca abuzul este confirmat, este bine sa aiba loc o comunicare (conferinta) pe tema protectiei copilului si sa fie invitati specialisti. In zilele noastre parintii sunt de obicei invitati sa participe la acest gen de conferinte. Recomandarile facute sunt de a-si inregistra copilul in astfel de asociatii.

Investigarea unui abuz sexual trebuie facuta mai cu atentie (cu grija) daca suspiciunile nu sunt intemeiate, sau printr-o ancheta daca ele sunt intemeiate. Exista masuri care trebuie luate, si este bine sa se ceara sfatul unui coleg mai in varsta cu experienta in acest domeniu. Daca copilul nu este deranjat, asistentii sociali pot participa la ancheta, dar daca copilul da semne de neliniste sau exista circumstante speciale cum ar fi instabilitatea sau varsta foarte mica, atunci trebuie implicat un specialist psihiatru.

Investigarea trebuie facuta cu copilul singur, deoarece in cazul in care unul dintre membrii familiei a comis abuzul, copilului ii va fi teama sa vorbeasca de frica consecintelor. De exemplu, se vor depista agresiunile fizice, santajul emotional, sau frica copilului ca in momentul in care va vorbi isi va pierde parintii. Dupa o serie de discutii despre lucrurile din casa, despre persoana pe care copilul o agreeaza cel mai mult si pe cea pe care copilul nu o agreeaza, se vor putea afla lucruri cum ar fi: cine il culca, cine ii face baie, etc. Intrebarile pot contine secrete pe care copilul nu este in stare sa le spuna, dar ele vor confirma daca parintii sunt ingrijorati, daca cineva i-a facut ceva sau l-a atins intr-un mod care sa nu-i placa.

Investigatiile complete includ etape specializate si se fac impreuna cu politia. De obicei sunt inregistrate video, cum ar fi in Anglia si in alte tari unde inregistrarile sunt admise ca probe in instanta. Pot fi folosite papusi pentru a-i aduce aminte copilului ce s-a intamplat.

Examenul clinic al regiunii anale si genitale trebuie efectuat numai de catre pediatri, ginecologi sau specialisti din politie instruiti in aceasta directie. Ranile si echimozele sugereaza un abuz. Trebuie luate in considerare testele care indica prezenta spermei, a bolilor venerice sau a sarcinii. Revenirea fizica poate fi rapida, dar aceasta nu este o regula (Goodman, Scoott, 1997).

Evolutie

In general diversele tipuri de abuzuri coexista, astfel incat este greu sa se studieze un singur tip. Chiar daca aceste forme de abuz au fost studiate, pagubele pe care acestea le produc ating toate nivelele de functionalitate normala. Astfel, handicapurile dobandite sau constitutionale pot predispune copilul la un abuz; de exemplu, in cazul unui copil cu temperament iritabil, un rol negativ il pot avea si factorii genetici si psiho-sociali. Acesti factori sunt strans legati de nivelul redus al coeficientului de inteligenta al parintilor si pot influenta dezvoltarea intelectuala a copiilor, chiar daca abuzul nu a avut loc.

Efectele fizice: aceste efecte pot influenta cresterea copilului, ducand cel mai frecvent la retard psihosomatic.

Echilibrarea emotionala: cu cat un copil manifesta mai multe emotii negative in circumstante stressante, cu atat va dura mai mult linistirea lui. Copiii pot fi suprairitati si supraexcitati si vor arata mai multa frica si ostilitate fata de adulti. Se pot observa patru caracteristici generale:

- tocirea (distrugerea) emotionala si lipsa responsabilitatilor sociale;

- starea depresiva insotita de o fizionomie agresiva poate insemna retragerea in sine (autism);

- labilitatea emotionala poate provoca schimbari neasteptate de la buna dispozitie la suparare;

- starea emotionala nervoasa impreuna cu iesirile necontrolate poate fi un raspuns la frustrari (J.Kaufman, 1998; A.Kent, G.Waller, 1998).

Realizarea (formarea) apropierii afective: copiii mici maltratati prezinta reactii anormale in momentul despartirii sau reintalnirii cu parintii. Apare frica, dezorientarea, dorinta dintre apropiere si evitare, izolarea si alte comportamente anormale. Astfel de tipuri de comportamente tind sa persiste de-a lungul copilariei pana la viata de adult.

Dezvoltarea personalitatii: copiilor maltratati le este greu sa vorbeasca despre ei, in special despre sentimentele lor negative, probabil pentru ca au invatat ca acasa sunt pedepsiti pentru acest lucru. Analizand sentimentele lor pentru ei insisi putem observa parerea proasta pe care o au despre ei si gradul ridicat de subapreciere.

Dezvoltarea sociala: atractia fata de joaca este mica atat cantitativ cat si calitativ, astfel aparand rutina si activitatile stereotipe. Dorinta de joaca cu ceilalti copii dispare. Copiii maltratati manifesta mai putina sensibilitate fata de emotiile celorlalti, se asteapta la atitudini negative din partea celor din jur si au initiative slabe in realizarea si mentinerea unei relatii in societate. Ei sunt mai mult predispusi sa-si construiasca stimuli agresivi si sa raspunda in acelasi fel. Cercetarile actuale legate de relatiile sociale ale acestora indica o scadere a competentei, o agresiune inexplicabila la un gest prietenesc, o multitudine de gesturi agresive care duc la izolarea copilului de grup. Exista evidente care demonstreaza ca aceste comportamente sunt un fel de 'lupta' a copilului in urma experientelor infricosatoare traite.

Dezvoltarea cognitiva: atat limbajul cat si abilitatile verbale sunt mai putin dezvoltate decat la ceilalti copii, iar activitatile scolare sunt foarte reduse. Acestea pot apare si datorita a numeroase mecanisme incluzand si mediul nefavorabil din familie; capacitatea de concentrare si organizare a muncii scolare este redusa, apare apatia si lipsa unei motivatii.

Tulburarile emotionale si de comportament: acestea sunt comune tuturor copiilor care au fost abuzati. In adolescenta in cazuri extreme poate aparea comportamentul violent la o personalitate psihopata, sinuciderea si automutilarea. S-a constatat o crestere a tulburarilor posttraumatice la victimele care au suferit un abuz fizic. Din studiile efectuate reiese ca, comparand copiii maltratati cu alti copii din alte medii socio-economice, s-a constatat ca in familiile copiilor abuzati exista un nivel disproportional al necazurilor, al lipsurilor si al atentiei acordate copilului. Uneori este greu de distins efectul abuzului fata de cel al lipsurilor existente. Unde exista mai multi factori de acest fel, rata psiho-patologica poate creste disproportionat de mult (Ellason, Ross, 1997; I.Kolvin, 1992).

Relatiile dintre generatii: proportia copiilor care au fost abuzati de parinti variaza in jurul a 30 . Educatia necorespunzatoare are o influenta puternica, iar rezultatele negative care apar in timp sunt inevitabile. Chiar si dintre fetele educate in casele de copii, doar jumatate au un comportament adecvat fata de propriii lor copii.

Consecintele abuzului sexual: ca si la celelalte tipuri de abuzuri este greu sa se evalueze efectele negative ale abuzului asupra copilului si ce influenta a jucat mediul dezorganizat si dezordonat al familiei in realizarea lui. Rezultatele studiilor bazate pe probe clinice indica o lipsa a reintegrarii copiilor abuzati sexual, ei suferind o multime de consecinte negative care adesea dureaza multi ani.

Emotional, victimele adesea se simt vinovate si responsabile de abuz, in special daca ele l-au provocat. S-ar putea sa se resimta neputinciosi in a-si stapani raul facut propriului corp. S-ar putea sa-si piarda increderea in ceilalti, in special in cei mai in varsta, de genul celor care i-au abuzat. Trauma unui abuz poate duce la insomnii, cosmaruri, lipsa poftei de mancare (A.Favaro, 1998), alte suferinte somatice si un comportament autodistructiv. Exista simptome de stress posttraumatic cu idei referitoare la abuz si care pot duce la evitarea oamenilor si izolare. Lipsa de consideratie este adesea insotita de sentimente de dezgust, contaminare, murdarire si predominare a raului. Lipsa de ajutor si de speranta sunt frecvente si sunt insotite de manie. Apare depresia.

Comportamentele negative, neascultarea, agresivitatea si actiunile antisociale apar la ambele sexe victime ale unui abuz, dar in special la baieti. Fetele sunt mult mai predispuse la automutilare, la arderea cu tigari. Multi copii au un comportament sexual necorespunzator, incluzand contactul sexual si dorinta de seductie fata de copiii straini, personalul din casele de copii unde locuiesc sau cei care ii ingrijesc in unitatile medicale. Pe masura ce cresc sunt predispusi la prostitutie. Baietii care au fost abuzati de homosexuali pot avea confuzii privind identitatea lor sexuala. Proportia celor care vor abuza la randul lor este incerta, dar cu siguranta exista.

Factorii de agravare a impactului sexual includ:

gradul de constrangere si violenta folosita;

durata abuzului;

natura si severitatea abuzului, inclusiv penetrarea;

relatia cu cel care a abuzat (cum ar fi o persoana de incredere, de exemplu tatal);

evenimentele ulterioare plecarii de la domiciliu, care destrama familia;

Un alt factor ar fi neincrederea manifestata de cel abuzat, in special fata de mama. Aproximativ a treia fata abuzata nu este suportata de propria mama, care neaga ca abuzul s-ar fi intamplat (in ciuda evidentelor), alegand sa stea cu cel care a abuzat sexual si respingandu-si fata. Studiile despre impactul abuzului in functie de varsta nu au putut indica varsta la care acesta produce cele mai mari consecinte negative.

O completa schema rezultata in urma unor studii multiple si cu numerosi subiecti este data de doi psihiatri englezi (Cotgrove si Kolvin) avand ca tema efectele pe termen lung ale abuzului sexual asupra copilului:

Probleme psihologice:                      

- depresie;

- anxietate;

- autorespect redus;

- vinovatie;

- tulburari de somn;

Comportamente problema:

- autoagresiune;

- consum de droguri;

- prostitutie;

- vagabondaj;

Probleme relationale si sexuale:

- izolare sociala;

- promiscuitate sexuala;

- revictimizare;

Incapacitatea de a invata

Tulburari psihiatrice:

- tulburari de alimentare;

- tulburari de somatizare;

- tulburari de stress posttraumatic;

Este necesar sa fie prezente cinci simptome din cele care vor fi enumerate, pentru a putea pune diagnosticul de tulburare marginala de personalitate (J.Murray, 1993):

- impulsivitate;

- autoagresiune;

- dificultate de a-si mentine intimitatea;

- control deficitar al temperamentului;

- tulburari de identitate;

- instabilitatea dispozitiei;

- intoleranta la singuratate;

- sentimente cronice de gol interior sau plictiseala.

Cercetarile de ultima ora descriu un nou sindrom: sindromul falsei memorii.

Se sustine ca in unele cazuri, afirmatiile despre abuzul sexual pot fi provocate de intrebari prea zeloase. Acest lucru este controversat inca, dar este posibil ca abuzul sexual asupra copilului sa poata deveni o explicatie folosita in exces pentru anumite dificultati ale pacientilor, acum cand constientizarea efectului abuzului sexual pe termen lung se amplifica.

Abuzul ritual este o forma de abuz sexual care s-a aflat, de asemenea, pe prima pagina a ziarelor in ultimii ani. In timp ce istoricul unui abuz ritual poate fi asociat cu istoricul unei gravitati deosebite a abuzului, aceasta nu pare a fi asociat cu mai multe consecinte pe termen lung (A.Cotgrove, I.Kolvin, 1997).

Factori de predictie

Nelson apreciaza ca printr-un tratament complet si intensiv al intregii familii 80-90 dintre acestea pot fi reabilitate pentru a avea un comportament adecvat fata de copiii lor. Aproximativ 10-15 din aceste familii pot fi stabilizate, dar va fi necesara o supraveghere permanenta pana cand copiii vor fi destul de mari pentru a putea parasi domiciliul. In 2-3 din cazuri apare renuntarea la drepturile parintesti si internarea copilului intr-o institutie specializata pentru ingrijire permanenta. Dintre copiii molestati care se intorc acasa, 5 din ei vor fi ucisi si 25 grav raniti, copiii care au fost raniti in repetate randuri la cap pot suferi consecinte nefaste pana la a deveni retardati, aparand 'sindromul organic cerebral', crize de angina pectorala, hidrocefalie sau ataxie. Abuzurile emotionale cele mai frecvente sunt: infricosarea, agresiunea verbala si hiperactivitatea. In plus, familiile netratate tind sa creasca copii care devin delincventi juvenili si membri violenti ai societatii noastre, precum si agresorii urmatoarei generatii de copii.

Prognosticul pentru abuzul sexual este dificil de apreciat. Prin interventii prompte multe victime vor avea o viata normala ca adult. Fara interventii multi vor fugi de acasa si se vor prostitua sau se vor droga; aceia care nu vor fugi de acasa vor prezenta depresii, tentative de autoliza si reactii instabile. Cei mai multi dintre adulti vor avea dificultati in a se apropia de copii datorita unor relatii reci parinte-copil si vor avea ei insisi nevoie de tratament psihiatric (Nelson).

Tratament. Psihoterapie. Profilaxie.

Tratament

Un copil suspectat ca a fost abuzat sau neglijat trebuie de obicei sa fie spitalizat, facandu-i-se un control amanuntit al leziunilor; trebuie protejat pana cand familia ii poate oferi din nou siguranta completa. Daca parintii refuza spitalizarea copilului, un ordin judecatoresc sau al politiei se impune a fi obtinut. In unele cazuri copilul nu necesita spitalizare, dar el trebuie internat in institutii care sa-l protejeze, unde persoana care l-a traumatizat sa nu aiba acces. Copiii peste sase ani, cu leziuni minore, pot fi supravegheati acasa.

Odata ce copilul este internat in spital, trebuie rezolvate problemele medicale si chirurgicale. Psihiatrul are obligatia sa comunice parintilor cauza vatamarii si sa raporteze cazul forurilor competente. Trebuie subliniat ca problema copilului este tratabila, ca o institutie de protectie va fi implicata si ca scopul tuturor este nu de a pedepsi, ci de a-i ajuta pe parinti sa gaseasca modalitati mai bune pentru a intelege nevoile copilului lor. Institutia de protectie a copilului este necesar sa fie contactata telefonic imediat; rapoarte scrise sunt trimise regulat (Van Haeringen, 1998).

Copiii trebuie examinati complet pana la cel mult 12 ore de la raportarea abuzului. Aproximativ 20 dintre ei prezinta semnele unui abuz fizic. Se simt furiosi pentru abuzul suferit, iar daca agresorii sunt parintii, le este greu sa coopereze cu acestia. Intrebarile (interogarile) repetate, confruntarile si acuzarile trebuie evitate. Parintii trebuie incurajati sa-si viziteze copiii, iar angajatii spitalului trebuie sa fie amabili si de ajutor. Medicul are obligatia sa consulte copilul zilnic si sa telefoneze parintilor, informandu-i despre evolutia starii de sanatate a acestuia. Serviciile sociale ale spitalului vor determina natura problemelor si a mediului din familie, precum si siguranta copilului acasa (Codul Penal).

Fiecare spital de copii ar trebui sa desemneze un grup de profesionisti responsabili de nevoile copiilor abuzati sau neglijati si ale familiilor lor. Grupul ar trebui sa includa un pediatru, un asistent social, un psihiatru si un coordonator. Trebuie sa existe legaturi intre institutiile de ocrotire, judecatori si consultantii legali. Dupa cel putin o saptamana evaluarile vor fi complete iar echipa se va intalni cu psihiatrul si asistentul social care s-au ocupat de copil, un reprezentant al institutiei de ocrotire implicata, pentru a decide ce este mai bine pentru copil si sa stabileasca un proiect pe termen lung (Codul familiei).

Psihoterapie

Psihoterapia este esenta terapiei, iar esenta intregii psihoterapii este comunicarea. Primul pas este deschiderea unui canal de comunicare (J.Collier, J.Longmore, T.Hodgestts, 1997). Este important ca medicul sa reuseasca sa castige increderea micutului sau pacient, pentru a-l putea determina sa vorbeasca despre cele intamplate (J.Read, A.Freser, 1998). Exista mai multe tipuri de psihoterapii - simple sau asociate - la care medicul va apela in functie de contextul situatiei.

Tipuri de psihoterapii:

Terapia comportamentala: este destinata sa trateze simptome precum fobii, obsesii, tulburari de alimentatie si sexuale, anxietatea sau depresia usoara. In cazul unui copil abuzat aceasta are ca scop eliberarea lui de vina, de autoacuzare.

Terapia cognitiva. Ideea fundamentala este aceea ca starea psihica si gandurile pot forma un cerc vicios. Terapia cognitiva abordeaza acest cerc vicios analizand gandurile.

Metode:

se clarifica exact care este gandul (nu il lasa sa fie doar o convingere negativa vaga);

se cauta dovezi pentru si impotriva afirmatiei din cadrul gandului;

se cauta alte perspective;

se trage o concluzie.

Terapia de grup. Aici copilul-victima poate sa primeasca suport de la altii care au trait experiente asemanatoare. Intalnirea cu copiii din grup timp mai indelungat il poate face pe acesta sa vorbeasca despre propriile sale emotii.

Interventia in criza. Aceasta ofera ajutor pe termen scurt pentru rezolvarea crizelor si restabilirea capacitatii de control a pacientului.

Psihoterapia de sustinere

Psihoterapia pe termen lung. Strategii : - asocierea libera;

- realizarea conexiunilor;

- reflectarea;

- interpretarea;

- confruntarea.

Psihoterapia structurata a familiei. Este foarte importanta deoarece se urmareste reabilitarea copilului in cadrul familiei. Familia, in special mama, va trebui sa rezolve problemele dintre victima si agresor. Se instituie terapii antidepresive pentru mama, se indruma aceasta pentru a fi in stare sa-si ajute copilul, sa accepte ceea ce s-a intamplat, sa-l protejeze.

Terapia prin joc. Persoanele care au cea mai mare experienta psihoterapeutica cu copiii sunt parintii. Ei detin cartile cheie in influentarea comportamentului unui copil. Acestea includ dragoste, canale de comunicare reciproc intelese, sisteme de recompense justificate si o cunoastere comuna a binelui si a raului. Este cel mai probabil ca familiile care nu detin aceste cunostinte sa necesite ajutorul specialistilor.

In terapia prin joc, copilul (care poate sa-si aduca prietenii) si terapeutul se joaca impreuna cu jucarii care ii dau copilului posibilitatea sa exprime prin cuvinte cele mai ascunse fantezii. Dupa cum a explicat Virginia Axline unuia dintre copiii ei de cinci ani, terapia prin joc este 'atunci cand poti fi asa cum iti doresti sa fii. Atunci cand poti sa folosesti orice fel de a fi pe care doresti sa il folosesti. Atunci cand poti sa fii tu insuti.'

Exista si terapii alternative pe langa cele consacrate, care utilizate alaturi de acestea din urma dau rezultate incurajatoare. Alternativele la tratamentele conduse de medic, ale pacientilor externi sau interni, includ:

- echipe terapeutice de psihiatrie comunitara;


- asistente medicale de psihiatrie comunitara solicitate telefonic;

- echipe de interventie in criza;

- servicii de vizitare in week-end si la ore critice;

- linii telefonice de ajutor;

- grupuri de autoajutare (ex. Terapii neprofesioniste sau Ajutorul Parintilor, Gospodinele, Grupul Parintilor Anonimi);

- camine pentru bolnavii psihici;

- centre ocupationale (voluntare si statutare);

- servicii de ergoterapie;

- locuinte supravegheate pentru a nu lasa bolnavii singuri;

- camine de grup autoadministrate.

Aceste servicii sunt importante nu numai pentru mentinerea pacientilor in afara spitalului (un prim scop al celor care promoveaza ingrijirea); ele sunt de asemenea importante in normalizarea treptata a relatiei pacientului cu mediul inconjurator (J. Collier, 1997).

O preocupare importanta este acum de a descoperi in statu nascenti problemele psihiatrice si emotionale ale parintilor si copiilor mici pentru a putea pune un diagnostic si interveni cu terapia adecvata. In trecut au existat conflicte si rivalitati intre sustinatorii terapiei individuale si cei ai terapiei de familie, toate acestea fiind in dezavantajul pacientilor. In prezent aceste doua teorii par sa fie la fel de importante. In general, conflicte in psihiatrie au fost si mai exista intre diversele teorii. Aceste conflicte sunt alimentate de atentia indreptata asupra costului scazut si metodelor de tratament pe termen scurt, precum si de ultimele descoperiri in domeniul psihiatriei biologice si cognitive si al psihoterapiei comportamentale. Se presupune insa ca acest antagonism nu este bine fondat nici din punct de vedere clinic, nici teoretic. Bolnavii care acum sufera din pricina acestui antagonism au mai mult de castigat dintr-o mai buna cooperare intre neuropsihiatrie si psihoterapie.

Profilaxie

Parintii predispusi la un mare risc de a fi niste parinti neglijenti (care nu sunt capabili sa-si iubeasca copiii si sa-i ingrijeasca corespunzator) pot fi depistati de timpuriu daca se constata anumite aspecte care ar putea provoca un abuz, cum ar fi: excesul de medicamente al mamei sau boli psihice ale acesteia, comentarii negative ale parintilor la adresa noului nascut, lipsa atasamentului matern, nevizitarea copilului care s-a nascut prematur sau bolnav, bataia la fund sau neglijenta in igiena noului nascut. Abuzul sau neglijarea pot fi prevenite prin pregatirea intensiva a acestor familii pentru ingrijirea copilului, incluzand cursuri prenatale, contactul dintre mama si copil in incaperi destinate acestui scop, saloane special amenajate pentru mama si copil, cresterea contactului parintilor cu copiii nascuti prematur, indrumarea in linistirea copilului cand plange, consiliere in ingrijirea copiilor, vizite la crese cu specific medical, la crese unde copiii pot fi ingrijiti pe o perioada scurta de criza familiala, reducerea imbolnavirilor acute, linii telefonice specializate cu acest profil, fixarea unei zile anume de ingrijire a copilului cand acesta nu se afla in familie, planning familial (Sandramouli, Robinson, 1998s J. Waldfogel, 1998).

In ceea ce priveste abuzul sexual, o prima masura impotriva acestuia este incurajarea copiilor sa 'nu pastreze secrete', 'sa spuna nu' si 'sa povesteasca cuiva'. Aproape o suta de carti, jocuri, desene animate si filme despre abuzul sexual sunt disponibile in SUA. Astfel de programe prezinta declaratii ale copiilor care au fost abuzati sexual, dar cu toate acestea, metodele prin care s-ar putea proteja copiii nu sunt respectate (D.Bertrand, L.Subilia, D.Halperin, 1998; D.Southall, 1997). In prezent cea mai buna protectie pentru copii este alertarea persoanelor care nu-i vor parasi in situatii de risc extrem (personalul din centrele de ocrotire), ii vor asculta si le vor recunoaste primele simptome de stress.

Legislatie

Copilul, constituind capitalul de maine al umanitatii, a fost ocrotit atat pe plan international, cat si de legislatia statului nostru. Ocrotirea se reflecta in norme legale care obliga la a face ceva in favoarea minorului, sau in norme legale care incearca sa-l fereasca de sfera unor relatii care-i primejduiesc buna dezvoltare si care totusi, daca se petrec asupra acestuia, le sanctioneaza drastic.

Pe plan international, la 20 noiembrie 1989, Adunarea generala a ONU a ratificat Conventia cu privire la drepturile copilului. Aceasta lege a fost adoptata si de statul roman la 25 septembrie 1990. Articolele 19 si 20 ale acestei Conventii se refera la copilul abuzat:

'Articolul 19':

Statele parti vor lua toate masurile legislative, administrative, sociale si educative corespunzatoare pentru protejarea copilului impotriva oricaror forme de violenta, vatamare sau abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenta, de rele tratamente sau exploatare, inclusiv violenta sexuala, in timpul cat se afla in ingrijirea parintilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau reprezentantilor sai legali sau a oricarei persoane careia I-a fost incredintat.

Aceste masuri de protectie vor cuprinde, dupa cum se va conveni, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale vizand furnizarea de sprijin necesar copilului si celor carora le-a fost incredintat, precum si alte forme de prevenire, in vederea identificarii, raportarii, retrimiterii, anchetarii, tratarii si urmaririi pentru cazurile de rele tratamente aplicate copilului descrise mai sus, si vor cuprinde, deasemenea, dupa cum se va stabili, procedurile de interventie judiciara.

Articolul 20:

Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul sau familial sau care, in propriul sau interes, nu poate fi lasat in acest mediu, are dreptul la protectie si un ajutor special din partea statului.

Statele parti vor prevedea pentru acest copil o protectie alternativa in conformitate cu legislatia lor nationala.

Aceasta protectie alternativa poate sa aiba forma plasarii intr-o familie, adoptiunii sau, in caz de necesitate incredintarii intr-o institutie corespunzatoare pentru copil. In alegerea uneia dintre aceste solutii este necesar sa se tina seama in mod corespunzator de necesitatea unei anumite continuitati in educarea copilului, ca si de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica '(Monitorul oficial nr. 109/1990)

Legislatia statului obliga prin reglementari cuprinse in Codul familiei si Codul penal la respectarea relatiilor sociale care asigura climatul optim de dezvoltare a copilului.

Pentru abuzurile pe care unii sunt predispusi sa le comita asupra minorului, Codul penal prevede in mod expres pedepse aspre, cu inchisoare, in raport cu gravitatea consecintelor pe care faptele acestora le pot avea in viata minorului.

Astfel, intr-o prima mare categorie sunt incriminate faptele ce constituie infractiuni la viata sexuala: violul cu mentiunea expresa daca este comis asupra unui minor care nu a implinit varsta de 14 ani, raportul sexual cu o minora, seductia si coruptia sexuala.

Intr-o a doua mare categorie de infractiuni sunt incluse faptele care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala: abandonul de familie, relele tratamente aplicate minorului si nerespectarea masurilor privind incredintarea lui.

De exemplu articolul 306 din Codul penal defineste relele tratamente: 'Punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau orice persoana careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani' (Codul Penal), iar articolul 109 din Codul familiei prevede ridicarea drepturilor parintesti in anumite situatii: 'Daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtarea abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte, instanta judecatoreasca, la cererea autoritatii tutelare, va pronunta decaderea parintilor din drepturile parintesti' (Codul familiei).

Daca prin infractiunile mai sus enumerate sunt sanctionate in mod expres faptele ce afecteaza buna dezvoltare a minorului, legea penala sanctioneaza si alte fapte care implicit se rasfrang negativ asupra evolutiei copilului cum ar fi: punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, lasarea fara ajutor, lasarea fara ajutor prin omisiune de instiintare sau care constituie de regula si forme agravante ale infractiunii tocmai prin pericolul grav ce-l reprezinta, afectand o valoare sociala deosebita - minorul si evolutia sa.


BIBLIOGRAFIE



ABRAHAM S.; LLEWELLYN-JONES D.: Eating disorders-the facts, Fourth Edition Oxford University Press, 1997, pag.1-130

ADELSTEN ELLINGESEN P., ELLIGSEN H. V.: Clinical experiences with respiratory feedback as a tool in the treatment of anxiety. Nordic Journal of Psychiatry. Vol 49, Nr. 5. Scandinavian University Press, 1995, Oslo: 393-400.

Ahmed I. Atia M. Iabal J. Khurshid M. Whittaker P.: Vitamin D deficiency rickets in breast-fed infants presenting with hypocalcaemic seizures. Acta Paediatrica. 1995, 84(8):941-2.

AKELSSON H.: Rett Syndrome: The Swedish genealogical research project. New data and

al-Ansari A.: Etiology of mild mental retardation among Bahraini children: a community-based case control study. Mental Retardation.1993, 31(3):140-3.

AMERICAN PSICHIATRIC ASSOCIATION- Diagnostic and statistical manual of mental disorders, Washington D C, 1994: 65-77, 393-423, 551-607.

Amit Y. Poznansky MJ. Schiff D.: Neonatal jaundice and bilirubin encephalopathy: a clinical and experimental reappraisal. Israel Journal of Medical Sciences.1992, 28(2):103-8.

ANDRESEN N., CARPENTER W.: Diagnosis and Classification of Schizophrenia. Schizophrenia Bull. Vol. 19, Nr. 2, 1993.

ANDRONIC I., GROZA I.L.: Revista de Medicina Legala, vol. 5, nr.4, Bucuresti, 1997, pag. 338-342.

ANTONY, ELWYN JAMES: Explorations in child psychiatry, Plenum Press, New York, 1975: 271-287.

Arbuzova SB.: The role of mitochondrial DNA in the origin of regular trisomy 21.Tsitologiia i Genetika.1995, 29(3):77-80.

ARCAN PETRU, CIUMAGEANU DUMITRU: Copilul deficient mintal, Ed. Facla, Timisoara, 1980: 168-291.

ARSENI C, HORVATH L, CIUREA A.V: Craniostenozele, Ed. Academiei R.S.R., 1985: 41-78.

ARSENI C., ROMAN I.: Atlas clinic de electroencefalografie. Editura {tiintifica si Enciclopedica. 1986 Bucuresti: 27-28.

Arvio M.: Follow-up in patients with aspartylglucosaminuria. Part I. The course of intellectual functions. Acta Paediatrica. 1993, 82(5):469-71.

ASARNOW R.: Childhood Onset Schizophrenia: A Follow-up Study. Schizophrenia Bull. Vol. 20, Nr. 4, 1994: 599-619.

ASARNOW R.: Children at Risk for Schizophrenia: Converging Lines of Evidence. Schizophrenia Bull. Vol. 14, Nr. 4, 1988: 613-631.

ASARNOW R.: Cognitive/ Neuropsychological Studies of Children With a Schizophrenic Disorder. Schizophrenia Bull. Vol. 20, Nr. 4, 1994: 647-671.

ASARNOW R.: The Search for the Psychobiological Substrate of Childhood Onset Schizophrenia. J. of the American Acad. Of Child Psychiatry, 26, 5, 1986: 601-604.

AUINE L: Sleep problems in children with mental handicap, J-Ment-Defoe-Res, 1991:269-290.

BACKSTR M, J.; SAARIJARVI, S.; HELENIUS, H.: Anorexia and bulimia nervosa, Nordic Journal of Psychiatry, vol. 51, nr. 1, 1997, pag. 59-60

BAILLY D., LAMBIN I., GARZON G.: L’Angoisse de separation. Neuropsychiatrie de l’enfance et de l’adolescence. Expansion Scientifique Francaise. Nr. 8-9. Paris. 1994: 374-385.

BAKER BL, BLACHER J, PFEIFFER S: Family involvement in residential treatment of children with psychiatric disorder and mental retardation: Hosp-Community-Psychiatry, 1993, vol 6: 561-566.

BANCIU D.,.RADULESCU S, VOICU M.: Adolescentii si familia, Editura {tiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, pag. 53-197.

Bao XL. Yu RJ. Li ZS.: 20-item neonatal behavioral neurological assessment used in predicting prognosis of asphyxiated newborn. Chinese Medical Journal.1993,106(3):211-5.

Baraff LJ. Lee {I. Schriger DL.: Outcomes of bacterial meningitis in children: a meta-analysis. Pediatric Infectious Disease Journal.1993, 12(5):389-94.

BARRY D. Patricia-Enuresis functional, in Mental health and mental illness, Ed. J. B, Lippincott, Company Philadelphia, 1990: 164-165.

BABAN ADRIANA: Comportament si sanatate. Rev. “Cognitie, Creier, Comportament”. Vol. 1, Nr. 1, Editat de Asociatia de {tiinte Cognitive din Romania, 1997, Cluj-Napoca: 34-52.

BARBULESCU E., RADOVAN V.: Educatie si reintegrare sociala, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1987, pag. 67-944

BEMMAM R.; VAUGHAM V.; NELSON W.-Nelson textbook of pediatrics, Ed. Saunders Company, 1987: 1111-1166.

BENASSI G, GUARINO M: Am epidemiological study on mental retardation among school-children in Bologna, Dev. Med-Child-Neurol, 1990, 32: 895-901.

BENDER LAURETA: The Nature of Childhood Psychosis. Modern Perspectives in International Child Psychiatry. Ed. By J. Howels, Edit. Oliver & Boyd, Edinburgh. Vol 3, 1969: 649-684.

BENGA OANA: Modele etiopatogenetice in autism. Rev. “Cognitie Creier Comportament”, Vol. I, Nr. 1. Ed. Asociatia de {tiinte Cognitive din Romania, 1997, Cluj-Napoca: 99-124.

BERTRAND D. SUBILIA L. HALPERIN DS. La HARPE R. REYMOND JM. BIERENS de HAAN D. LOUTAN L., Victimes de violences: L'importance du constat medical pour le praticien., Schweizerische Rundschau fur Medizin Praxis. 87(12):417-20, 1998 Mar 18.

BLEULER E.: Dementia Praecox Oder Gruppe der Schizophrenien in Aschaffenburg. Edit. Handbugh der Psyhiatrie, Speziellen Teil, 4, 1968, 2: 203-239.

Bolton P. Powell J. Rutter M. Buckle V. Yates JR. Ishikawa-Brush Y.: Autism, mental retardation, multiple exostoses and short stature in a female with 46,X,t(Xs8)(p22.13sa22.1).Psychiatric Genetics.1995, 5(2):51-5.

BOWLBY J: Child Care and the Growth of Love, Penguin Books, London 1965: 13-69.

BOWLBY J: Soins maternels et sante mentale, Organisation mondiale de la sante, Palais des nations, Geneve, 1954: 11-176

BRANZEI P, SARBU A: Psihiatrie, EDP, Bucuresti, 1982: 189-199.

BULLOCK M.; BIBLEY G.; WHITAKER R.-Essential urology, Ed. Churchill-Livingstone, London, 1989: 271-272.

Bushby KM. Appleton R. Anderson LV. Welch JL. Kelly P. Gar-dner-Medwin D.: Deletion status and intellectual impairment in Duchenne muscular dystrophy. Developmental Medicine & Child Neurology.1995, 37(3):260-9.

Calzolari S. Ballardini M. De Marco P.: Cohen syndrome. A new case and review of the literature. Minerva Pediatrica.1995, 47(3):83-7.

CAMPBEL MAGDA: Schizophrenia and Psychotic Disorders, Textbook of Child and Adolescent Psychiatry, Chapter 20, Ed. By Jerry M. Wiener, Washington, 1991: 223-230.

CAPLAN R.: Communication Deficits in Childhood Schizophrenia Spectrum Disorders. Schizophrenia Bull. Vol. 20. Nr. 4. 1994: 671-685.

Carrazana EJ. Lombroso CT. Mikati M. Helmers S. Holmes GL.: Facilitation of infantile spasms by partial seizures. Epilepsia.1993, 34(1):97-109.

CEDERBLAD MARIANNE: Fifty years of epidemiologic studies in child and adolescent psychiatry in Sweden, Nordic Journal of Psychiatry, Supplement 36, Volume 50. Scandinavian University Press, 1996: 55-66.

CHUA S. E., Mc.KENNA P. J.: Schizophrenia-a Brain Disease? A critical review of structural and functional cerebral Abnormality in the Disorder. Brit. J. of Psychiatry, 166. 1995: 563-582.

Chuang JL. Davie JR. Chinsky JM. Wynn RM. Cox RP. Chuang DT.: Molecular and biochemical basis of intermediate maple syrup urine disease. Occurrence of homozygous G245R and F364C mutations at the E1 alpha locus of Hispanic-Mexican patients. Journal of Clinical Investigation. 1995, 95(3):954-63.

Chugani HT.: Infantile spasms. Current Opinion in Neurology. 1995,8(2):139-44.

CIOFU CARMEN, CIOFU E: Examenul clinic in pediatrie, Ed. stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1986: 286-321.

CIOFU CARMEN, CIOFU E.: Examenul clinic in pediatrie. Ed. {tiintifica si Enciclopedica, 1986, Cluj-Napoca: 296-300.

CIUREA A.V, HORVATH A, ARSENI C: Afectiunile neurochirurgicale ale sugarului si copilului mic, Ed. Medicala, Bucuresti 1979: 136-192; 228-334; 401-435.

CLARKE, M.G. & PALMER, R.L.: Eating attitudes and neurotic symptoms in university students, British Journal of Psychiatry, vol. nr. 142, pag. 299-304

COLLIER J.A.B., LONGMORE J.M., HODGESTTS T.J., Manual de medicina clinica -specialitati, Editia a IV-a, Ed. Medicala S.A., Bucuresti 1997, pag:384,428,444-445

COLLIER, J.A.B.; LONGMORE, J.M.; HODGETTS, T.J.: Manual de medicina clinica. Specialitati. Editura Medicala. 1997 pag.428-443

COTGROVE A., KOLVIN I., Abuzul sexual asupra copilului, Update, Vol. II, Nr.3, martie 1997, pag: 190-195

COTGROVE A., KOLVIN I., Child psychotherapy in child today, Nordic Journal of Psychiatry, Scandinavian University Press, supplement 41, Vol.52, 1998, pag:117-118

CRISP, A.J.: Anorexia nervosa-let me be. Academic Press, London 1980

Cusmai R. Ricci S. Pinard JM. Plouin P. Fariello G. Dulac O.: West syndrome due to perinatal insults.Epilepsia.1993, 34(4):738-42.

DALGARD D.S.: The epidemiology of mental disorders in Norway Nordic Journal of Psychiatry. Supplement 36, Vol. 50,Scandinavian University Press, 1996: 38-44.

DAM H., MOLIN J., BOLWIG T.: Development of winter depression and the effect of light therapy. Nordic Journal of Psychiatry, Vol 48, Nr. 2, Scandinavian University Press, 1994, Oslo: 76-86.

Decoufle P. Murphy CC. Drews CD. Yeargin-Allsopp M.: Mental retardation in ten-year-old children in relation to their mothers' employment during pregnancy: see comments. American Journal of Industrial Medicine. 1993, 24(5):567-86.

del Canho H. van den Bergh FA. Duran M. Hennekam RC. Groniger AM. Poorthuis BJ.: Type D Sanfilippo disease in an 8-year-old boy; a rare cause of mental retardation. Nederlands Tijdschrift voor Geneeskunde. 1993, 137(19):969-72.

DELATE T: L’ Insomnie de l’anxiete. Editiones Roche. 1986. Bruxelles: 27-28.

DHEE-PEROT P., LOAS G., DELAHOUSSE J.: Angoise de separation lors de l`incorporation au service militaire chez le jeune adulte. Neuropsychiatrie de l`enfance et de l`adolescence. Nr. 8-9. Expansion Scientifique Francaise, 1994, Paris: 561-564.

DIDIER J, DUCH: La psychiatrie de l’enfant, Presses Universitaires de France, Paris 1988: 26-116

DINCU A.: Bazele criminologiei, Editura “Procardia”, Bucuresti, 1993, pag. 152-171

DOLTO Francoise-Enurezia in Psihanaliza si copilul, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993: 119-125.

DOSEM A: Diagnosis and treatment of psychiatric and behavioral disorders in mentally retarded individuals, J. Intelect Disabil Res, 1993, 37, Suppl 1:1-7.

DRAGOMIRESCU V.: Psihologia comportamentului deviant, Editura {tiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, pag. 31-35.

Drews CD. Yeargin-Allsopp M. Decoufle P. Murphy CC.: Variation in the influence of selected sociodemographic risk factors for mental retardation. American Journal of Public Health. 1995, 85(3):329-34.

du Plessis AJ. Kramer U. Jonas RA. Wessel DL. Riviello JJ.: West syndrome following deep hypothermic infant cardiac surgery. Pediatric Neurology. 1994, 11(3):246-51.

Dukas L. Vogt M.: Aggressive behavior, increasing loss of independence in mentally retarded patient (clinical conference);. Schweizerische Rundschau fur Medizin Praxis. 1996, 85(21):696-8.

Dulac O.: Epilepsy in children. Current Opinion in Neurology. 1994, 7(2):102-6.

DUNNE R.G, ASHER K.M: Injuries in young people with developmental disabilities: comparative investigation from the 1988 National Health Interview Survey, Ment-Retard, 31: 83-88.

Dykens EM. Hodapp RM. Ort {I. Leckman JF.: Trajectory of adaptive behavior in males with fragile X syndrome. Journal of Autism & Developmental Disorders. 1993, 23(1):135-45.

DYRBORG J, GOLDSCHMIDT V.V: Language disorders in a child psychiatric center. Demographic characteristics and comorbidity. Nordic Journal of Psychiatry, Vol. 50, No.4, Scandinavian University Press, 1996: 317-325.

ELLASON JW. ROSS CA., Childhood trauma and psychiatric symptoms, Psychological Reports. 80(2):447-50, 1997 Apr.

EMBORG, C.: Anorexia and bulimia nervosa, Nordic Journal of Psychiatry (supplement 41, vol. 52, 1998) pag. 128

ENGBERG M.: Investigating compulsory care. Experiences from a planned study at the Nordic level. Nordic Journal of Psychiatry. Supl. 39, Vol. 51. Scandinavian University Press, 1997, Oslo: 63-67.

ENGLISH DJ., The extent and consequences of child maltreatment., Future of Children. 8(1):39-53, 1998 Spring.

Eskeland P.: Fragile X-syndrome and mental retardation. Tidsskrift for Den Norske Laegeforening. 1992, 112(8):1007-8.

FABRICIUS S. BRINK O. CHARLES AV., (Domestic violence., Ugeskrift for Laeger. 160(29):4319-23, 1998 Jul 13.

FAIRBURN, C.G.: Overcoming binge eating. Guildford Press, New-York 1995.

FARAONE R., CHEN L.: Gender Differences in Age at Onset in Schizophrenia. British Journal of Psychiatry, 164, 1994: 625-629.

FAVARO A. Dalle GRAVE R. SANTONASTASO P., Impact of a history of physical and sexual abuse in eating disordered and asymptomatic subjects., Acta Psychiatrica Scandinavica. 97(5):358-63, 1998 May.

FERREY G.: Anxiete. Enciclopedie medico-chirurgicale, 12, 1982, Paris:1-12.

Finch CE.: The evolution of ovarian oocyte decline with aging and possible relationships to Down syndrome and Alzheimer disease. Experimental Gerontology. 1994, 29(3-4):299-304.

Fisch GS. Snow K. Thibodeau SN. Chalifaux M. Holden JJ. Nelson DL. Howard-Peebles PN. Maddalena A. The fragile X permutation in carriers and its effect on mutation size in offspring. American Journal of Human Genetics. 1995, 56(5):1147-55.

Flint J. Wilkie AO. Buckle VJ. Winter RM. Holland AJ. McDermid HE.: The detection of subtelomeric chromosomal rearrangements in idiopathic mental retardation. Nature Genetics. 1995, 9(2):132-40.

FLOYD FY, SAITZYK AR: Social class and parenting children with mild and moderate mental retardation, J-Pediatr-Psychol, 1992, 17: 607-631.

Franco SM. Cornelius VE. Andrews BF.: Long-term outcome of neonatal meningitis American Journal of Diseases of Children. 1992, 146(5):567-71.

FRITH UTA: Autism. Explaining the Enigma. Basil Blackwel, 1989, Oxford:68-82.

Fu LX. Chen ZH. Deng LA.: Effects of iodine nutritional status of fetuses, infants and young children on their intelligence development in the areas with iodine-deficiency disorders. Chung-Hua Yu Fang i Hsueh Tsa Chih Chinese Journal of Preventive Medicine. 1994, 28(6):330-2.

G TESTAM, GUNNAR: Epidemiology of eating disorders, Nordic Journal of Psychiatry supplement 41, vol. 52, 1998, pag.129

Gao SR.: Contributive factors of intellectual disorders in epileptic patients. Chung-Hua i Hsueh Tsa Chih (Chinese Medical Journal. 1993, 73(3):161-2, 191.

GARFINKLE, P.E. & GARNER, D.M.: Anorexia nervosa, multidimensional perspective. Psychological medicine vol. 12, New-York 1982, pag. 871-878

GELDER M, GATH D, MAYON R: Concise Oxford Textbook of Psychiatry, University Press Oxford, 1994, 413-630.

GELDER M., GATH D., MAYON R.: Course and Prognosis. Oxford Textbook of Psychiatry. Ed. By Oxford Medical Publications, 1991: 309-323.

GEORMANEANU G, GEORMANEANU C: Introducere in genetica pediatrica, Ed. Medicala, Bucuresti, 1986: 176-212.

GEORMANEANU M, WALTER ROSIANU A: Boli ereditare in pediatrie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1986: 238-303.

GHIRAN V: Curs de psihiatrie infantila, Litografia UMF Cluj, 1977, 170-181, 275-302.



GHIRAN V., IFTENE FELICIA: Aspecte de psihiatrie clinica si sociala a copilului si adolescentului, Editura Genezis, Cluj, 1988, pag. 115-118.

GHIRAN V., IFTENE FELICIA: Valences particuliers du processes de separation pendant l’ adolescence, Revue de l’ Enfant et de l’ Adolescent nr. 8, 9(42), Ed. Expansion Scientifiaue Francaise, Paris, 1994, pag. 612-616.

GHIRAN V., IFTENE FELICIA.: Aspecte de psihiatrie clinica si sociala a copilului si adolescentului. Ed. Genesis, 1998, Cluj-Napoca: 75-89.

GHIRAN V., IFTENE FELICIA: Erori de diagnostic si unele cauze posibile in psihopatologia copilului si adolescentului. Rev. Sibiul Medical, Vol. 2, 1991, Sibiu: 17-21.

GHIRAN V., IFTENE FELICIA: Insuficientele psihice la copii si adolescenti. Monografia 'Aspecte de psihiatrie clinica si sociala a copilului si adolescentului'. Ed. Genezis, 1996: 135-155.

GHIRAN V., IFTENE FELICIA: Management of children with our geographic area. Volumul Conferintei Autistic Disorders, 1996, Oslo: 23.

GHIRAN V., IFTENE FELICIA: Psihogeniile in varsta de dezvoltare. Aspecte de psihiatrie clinica si sociala a copilului si adolescentului. Ed. Genezis, 1998, Cluj-Napoca: 75-90.

GHIRAN V., IFTENE FELICIA: Psihozele endogene la copil si adolescent. Ed. Genesis, 1998, Cluj-Napoca: 118-136.

GHIRAN V.; IFTENE FELICIA. Nevrozele scolarului mic in Aspecte de psihiatrie clinica si sociala a copilului si adolescentului, Ed. Genesis, Cluj-Napoca, 1998: 81-82.

GLASSMAN H., ROOSE S. P., RIVELLI S. K.: Cardiovascular effects of antidepressant drugs. Nordic Journal of Psychiatry, Supl. 30, Vol. 47, Scandinavian University Press, 1993, Oslo:41-46.

Gonzalez de Dios J. Garcia-Alix A. Cabanas F. Auero J. Moya M.: Cerebellar hypoplasia in the newborn: association with respiratory control disorders and mental retardation. Revista de Neurologie. 1995, 23(123):1041-1046.

GOODMAN R., SCOOTT S., Child psychiatry by Blackwell Science LTD, London 1997, pag: 155-170

GORDON C. T.: Childhood-Onset Schizophrenia. Schizophrenia Bull., Vol. 20, Nr. 4, 1994: 697-713.

GORGOS C: Dictionar enciclopedic de psihiatrie, vol III, Ed. Medicala, Bucuresti, 1988, 316-320.

GRAHAM P., HUGHES K.: So Young, So Sad, So Listen. Bell & Bainltd, Glasgow, 1995: 5-54.

GRAHAM, P.: Child Psyhiatry-A Developmental Approach, second Edition, Oxford University Press 1991, pag.89-95

GRAM L. F.: Risk factors in antidepressant therapy. Nordic Journal of Psychiatry, Supl. 30, Vol. 47, Scandinavian University Press, 1993, Oslo:33-41.

GRANVILLE K., GROSSMAN D.: Recent Advances in Clinical Psychiatry Churchill Livingstone, 1993: 10-188.

GREEN WAYNE H.: Schizophrenia with Childhood Onset. Comprehensive Textbook of Psychiatry. Vol. II. Fifth Edition. Ed. By Harold J. Kaplan, Bejamin J. Sadock. Williiams & Wilkins-Baltimore, 1989: 1975-1981.

Grenci GM. Bonamassa R. Schirripa V.: Supraventricular extrasystolic arrhythmia as the first sign of tuberous sclerosis: description of a case. Giornale Italiano di Cardiologia. 1993, 23(6):595-8.

Gross-Selbeck G.: Idiopathic epilepsy with generalized seizures in early childhood. Monatsschrift Kinderheilkunde. 140(8):451-6, 1992 Aug.

GRUPUL DE EDITURI TRIBUNA: Codul familiei, Bucuresti, 1996.

GRUPUL DE EDITURI TRIBUNA: Noul Cod Penal si Codul de Procedura Penala, Bucuresti, 1996, pag. 47-51.

GUDMUNDSDOTTIR ELSA, TOMASSON KRISTINN: Alcohol abuse and mental distress of psychiatric and neurologic patients. Nordic Journal of Psychiatry, Scandinavian University Press, Vol.50, no.2, 1996: 153-161.

GULDBERG C, HOGLEND P, PERRY J.C: Scientific methods for assessing psychological defenses. Nordic Journal of Psychiatry, Scandinavian University Press, Vol. 47, No.6, 1993: 435-446.

H. EY: Etudes Psychiatriues. Desclee de Brower; Paris, 1950, 51 (1): 30-36.

HAGNELL O, HANSSON L: The epidemiology of mental disorders in Sweden. Nordic Journal of Psychiatry, Supplement 36, Vol.50, Scandinavian University Press, 1996: 45-54.

Hamano K. Iwasaki N. Takeya T. Takita H.: Clinical significance of periodic lateralized epileptiform discharges in children with relation to level of consciousness. Pediatric Neurology. 1994, 11(1):28-32.

HARRINGTON D. BLACK MM. STARR RH Jr. Dubowitz H., Child neglect: relation to child temperament and family context., American Journal of Orthopsychiatry. 68(1):108-16, 1998 Jan.

Hauser E. Bittner R. Liegl C. Bernert G. Zeitlhofer J.: Occurrence of Andermann syndrome out of French Canada--agenesis of the corpus callosum with neuronopathy: published erratum appears in Neuropediatrics 1993 Augs24(4):239 Neuropediatrics. 1993, 24(2):107-10.

Heckmann JM. Carr JA. Bell N.: Hereditary sensory and autonomic neuropathy with cataracts, mental retardation, and skin lesions: five cases. Neurology. 1995, 45(7):1405-8.

HELGASON T: Epidemiology of psychiatric disorders in Iceland. Nordic Journal of Psychiatry. Supplement 36, Vol. 50, Scandinavian University Press, 1996: 31-38.

HELGASON T: Longitudinal psychiatric epidemiologic studies in the Nordic countries, Nordic Journal of Psychiatry, Schandinavian University Press, Vol. 47, No.6, 1993: 405-421.

HERMEREN G: Ethics epidemiology, and role of ethics experts. Nordic Journal of Psychiatry. Supplement 36, Vol. 50, Scandinavian University Press, 1996: 5-14.

Hertz B. Holm EB. Haahr J.: Prognosis of children with very low birth weight in the county of Viborg. A follow-up of an unselected patient group. Ugeskrift for Laeger. 1994, 156(46):6865-8.

HOARE P: Essential Child Psychiatry, Churchill Livingstone, 1993, 217-231.

Hohenschild S. Paust H.: Seizures and hyponatremia in a newborn infant. Monatsschrift Kinderheilkunde. 1993, 141(2):110-1.

HOLLGE JAD: Mental retardation in children as a risc factor in pregnancy, Cas-Lek-Cesk, 1990, 10, 129: 1009-1012.

Holowinsky IZ.: Chernobyl nuclear catastrophe and the high risk potential for mental   retardation. Mental Retardation. 1993, 31(1):35-40.

HUGHES, I. SOARES-BOUCAUD, HOCHMANN J., FRITH U.: Social behavior in pervasive developed disorders: Effects of informat, group and “Theory of mind” European Child & Adolescent Psychiatry, Vol. 6, Nr. 4, Steinkopff Verlag, 1997, Berlin: 191-199.

Hurvitz H. Gillis R. Klaus S. Klar A. Gross-Kieselstein F. Okon E.: A kindred with Griscelli disease: spectrum of neurological involvement. European Journal of Pediatrics. 1993, 152(5):402-5.

I Li AL. Li LM. Aian YP.: Preliminary analysis of factors causing mental retardation in China. Chung-Hua Yu Fang i Hsueh Tsa Chih Chinese Journal of Preventive Medicine. 1994,28(5):284-6.

iftene FELICIA, ghiran v.,: retardul psihic la copil si/ sau defectivitate in schizofrenia copilului si adolescentului. Sub tipper, in extensor, in Volumul Conferintei SNPCAR cu participate international, Cluj-Napoca, 1996.

iftene FELICIA, paula grigorescu-sido, iftene m., l.: factori sociogenici implicati in determinismul retardului psihic usor. Rev. 'Cognitie, Creier, Comportament.' sub redactia Asociatiei de stiinte cognitive din Romania, nr. 1, 1997, Cluj-Napoca:92-98.

IFTENE FELICIA- Psihiatria copilului si adolescentului, ed. Casa Cartii de Stiinta, 1999, Cluj-Napoca.

iftene FELICIA, paula grigorescu-sido: retardul psihic la copil. Definire. Incadrare nozografica si etiopatogenetica. Rev. Sibiul Medical, 4, 1996, Sibiu: 194-197.

Ikenoue T. Ikeda T. Ibara S. Otake M. Schull WJ.: Effects of environmental factors on perinatal outcome: neurological development in cases of intrauterine growth retardation and school performance of children perinatally exposed to ionizing radiation. Environmental Health Perspectives. 1993, 101 Suppl 2:53-7.

INDREDARIK MS, SKRANES J: Assistance works in Romania A multidisciplinary study of institutionalized children. Tidsskr-Mor-Laegeforen,1991, 111: 2109-2113.

INGEBRIGTSEN G, BOE M: Mental health promotion-visualization as a method for communication. Nordic Journal of Psychiatry, Supplement 37, Vol. 50, Scandinavian University Press, 1996: 5-10.

IONESCU S: La Deficience intellectuelle Tome 1, Editions Agence D’ARC, Canada 1993: 30-58, 165 -189.

IRWIN HJ., Attitudinal predictors of dissociation: hostility and powerlessness., Journal of Psychology. 132(4):389-400, 1998 Jul.

Ishizaki A. Kubota M. Fueki N. Shinozaki M. Kurata K. Takei M. Sakamoto K. Long-term clinical course of sequel in patients with neonatal anoxic encephalopathy resulting in profound mental retardation and motor disturbance. No to Hattatsu (Brain & Development. 1993, 25(1):26-32.

Isichei HU. Obafunwa.: Epileptic fit: the most dramatic sign of tuberous sclerosis. Tropical & Geographical Medicine. 1993, 45(3):137-9.

Itokazu N. Ohba K. Sonoda T. Ohdo S.: Infantile spasms in monozygotic twins with Smith-Lemli-Opitz syndrome type I. No to Hattatsu (Brain & Development. 1992, 24(5):485-90.

JACKSON H.: Is Social Skills Performance a Correlate of Schizophrenia Subtypes? Schizophrenia Research, 2, 1989: 301-309.

JAKOBSEN K. LESLIE, RAPOPORT L. IUDITH: Research Update: Childhood-Onset Schizophrenia: Implication of Clinical Neurobiological Research. J. Child Psychol. Psychiat. Vol. 39. Nr. 1. 1998: 101-113.

JEAMMET Ph.: Les vicissitudes du travail de separation a l’adolescence, Revue neuropsychiatrie de l’enfance et de l’adolescence, nr. 8, 9(42), Ed. Expansion Scientifiaue Francaise, Paris, 1994, pag. 395-403.

JENS S.: Positive and Negative Symptoms in Schizophrenic Forensic Psychiatric Patients. Nordic J. Psychiatry, 1994, 48 suppl. 31, Oslo ISSN 0803-9496: 5-14.

JORGEN A.: Psychosocial aspects of the negative/ positive distinction in schizophrenia. Nordic J. Psychiatry. 1994, 48, suppl. 31, Oslo ISSN 0803-9496: 14-18.

JOSEF P. & PIERRE B.: Negative/ positive symptoms of schizophrenia. Clinical and conceptual issues, Nordic J. Psychiatry. 1994, 48, suppl. 31, Oslo ISSN 0803-9496: 18-21.

KAPLAN, B.J.; McNICHOL, J.; CONTE, R.A. si MAGHADAM, H.K. .Dietary replacement in pre-school aged hyperactive boys. Pediatrics 83, 1989, pag. 7-17

KAUFMAN J. BIRMAHER B. BRENT D. DAHL R. BRIDGE J. RYAN ND., Psychopathology in the relatives of depressed-abused children., Child Abuse & Neglect. 22(3):171-81, 1998 Mar.

KAZAK S., COLLISM G. M., LEWIS V.: Can young people with autism refer to knowledge states? Evidence from their understanding of “know” and “guess”. Journal of Child Psychology and Psychiatry, Vol. 39, Nr. 8, University Press, 1997, London: 1001-1011.

KELLY-BERG K., ERIKSSON J.: Adaptation of adopted foreign children at mid-adolescence as indicated by aspects of health and risk taking – a population study. European Child & Adolescent Psychiatry, Vol. 6, Nr. 4, Steinkopff Verlag, 1997, Berlin: 181-191.

KENT A. WALLER G., The impact of childhood emotional abuse: an extension of the Child Abuse and Trauma Scale., Child Abuse & Neglect. 22(5):393-9, 1998 May.

Khoury MJ. Erickson JD.: Can maternal risk factors influence the presence of major birth defects in infants with Down syndrome?. American Journal of Medical Genetics. 1992, 43(6):1016-22.

KIELHOZ P.: La depression masquee. Deutscher-Verlag Koln, 1984: 11-97.

Knudsen A. Ebbesen F. Hansen H. Brodersen R.: The increase of yellow skin colour beyond that of serum bilirubin: a proposed indicator of risk for bilirubin encephalopathy in the newborn. Acta Paediatrica Japonica. 1993, 35(5):418-22.

Koide H. Shime H.: West syndrome with cerebellar porencephalus. Journal of Intellectual Disability Research. 1993, 37 (Pt 6):569-76.

KOLVIN I., Diagnostic thresholds in child sexual abuse. In: Sand Ea, editor. Mental Health in the family. Geneva: WHO, 1992

KOLVIN I.: Studies in the childhood psychoses I-IV. Brit. J. Psychiat. 1971: 118-381.

KOPP CS, BEKER BL, BROWN KW: Social skills and their correlates: preschoolers with developmental delays. Am-J-Ment-Retard, 1992, 94: 357-366.

KORNETOV N.A.: Cours of Schizophrenia and the Morphological Phenotype of Patients Constitutions (Clinico-anthropometric data). Zburnal Nevropatologii Psikhiatrii Imeni S-Korsakova 91 (7), 1991: 104-108.

KOTERAZAWA K, SHIMOGAKI K: A study on the causes of the psychical and physical disabilities in children, Mo-To-Hattatsu, 1994, 26: 9-13.

Koterazawa K. Shimogaki K. Miyata H. Uetani Y. Nakamura H.: A study on the causes of the physical and mental disabilities in children. No to Hattatsu (Brain & Development. 1994, 26(1):9-13.

KOVACS Maria: Depressive Disorders in Childhood: An Impressionistic Landscape. J. Child Psychol. Psychiat. Vol. 38 (3), 1997: 287-298.

KPSCIELSKA M: The psychological meaning of abnormal behavior in mental retardation, Psychiatr-Bl, 1993, 27: 493-500.

Krajewska-Walasek M. Chrzanowska K. Tylki-Szymanska A. Bialecka M.: A further report of Brachmann-de Lange syndrome in two sibs with normal parents. Clinical Genetics. 1995, 47(6):324-7.

KULCSAR T: Factorii psihologici ai reusitei scolare, EDP, Bucuresti, 1978,: 103-110.

Kumar R. Mathur A. Singh KB. Sitholey P. Prasad M. Shukla R. Agarwal SP. Arockiasamy J.: Clinical sequel of Japanese encephalitis in children. Indian Journal of Medical Research.1993, 97:9-13.

Lahat E. Strauss S. Tadmor R. Bistritzer T.: Infantile spasms in a patient with septo-optic dysplasia, partial agenesis of the corpus callosum and an interhemispheric cyst. Clinical Neurology & Neurosurgery. 1992 94(2):165-7.

LANGELAND W. Hartgers C., Child sexual and physical abuse and alcoholism: a review., Journal of Studies on Alcohol. 59(3):336-48, 1998 May.

LASCUS V.- Particularitatile copilului ocrotit in Pedagogia ocrotirii, Cluj-Napoca, 1994: 78-87.

LEHTINEN V: The epidemiology of mental disorders in Finland. Nordic Journal of Psychiatry, Supplement 36, Vol. 50, Scandinavian University Press, 1996: 15-24.

LEPOLA U., LEINONEN E., TORTONEN J.: The effect of citalopram in panic disorder and agoraphobia. Nordic Journal of Psychiatry, Vol. 48, Nr.1. Scandinavian University Press, 1994, Oslo: 13-27.

LESMY I: Neurologic findings in mild mental retardation, Cesk-Pediatr, 1993, 48: 16-18.

Levene MI.: The impact of intensive neonatal care on the frequency of mental and motor   handicap. Current Opinion in Neurology & Neurosurgery. 1992, 5(3):333-8.

LEVY, A.M.:The divorcing family: its evaluation and treatment. In The clinical guide to child psychiatry. Free Press, New York 1985, pag. 353-370

Lin CK. Tsai RK. Jong YJ.: Aicardi syndrome: a case report. Kao-Hsiung i Hsueh Ko Hsueh Tsa Chih Kaohsiung Journal of Medical Sciences. 1992, 8(12):692-6.

LUPEA I: Neonatologie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993,: 305-348.

Lynch BJ. Rust RS.: Natural history and outcome of neonatal hypocalcemic and hypoma-gnesemic seizures. Pediatric Neurology. 1994, 11(1):23-7.

LYON M.: Fetal Neural Development and Schizophrenia. Schizophrenia Bull. Vol. 15. Nr. 1. 1989: 149-161.

MAIORESCU M: Tratat de Pediatrie, vol V, Ed. Metodica, Bucuresti, 1986, 25-454.

MAISONNEUUE J: La psychologie sociale, Presses Universitaires de France,Paris,1950:27-125.

MAISONNEUVE J.: La psychologie sociale, Ed. Presses Universitaires de France, 15 edition, Paris, 1988, pag. 72-101.

Mann DM. Pickering-Brown SM. Siddons MA. Iwatsubo T. Ihara Y. Asami-Odaka A. Suzuki N.: The extent of amyloid deposition in brain in patients with Down's syndrome does not depend upon the apolipoprotein E genotype. Neuroscience Letters. 1995, 196(1-2):105-8.

MANNONI M: L’enfant se 'maladie' et les autres, Editions du Seuil, Paris 1967: 193-232

MARCHI M. & COHEN,P.: Early childhood eating behaviors and adolescent eating disorders. Journal of American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, vol. 29, pag. 112-117

MARE V: Defectologie, Litografia Catedrei de Pedagogie, Psihologie si Metodica, 1989,: 33-37.

MARROHN R.C.: Adolescent rebellion and the task of separation, Adolescent Psychiatry-Developmental and Clinical Studies, vol. lll, Ed. By Sherman C. &Co., London, 1980, pag.173-184.

Matilainen R. Airaksinen E. Mononen T. Launiala K. Kaariainen R.: A population-based study on the causes of mild and severe mental retardation. Acta Paediatrica. 1995, 84(3):261-6.

MAXIMILIAN C: Sfatul genetic, Ed. Medicala, Bucuresti, 1985: 60-81.

MAZET P, STOLERU S: Psychopathologie du nurrisson et du jeune enfant, Ed. Masson, Paris 1988: 103-203.

MANUILA L., MANUILA A., NICOULIN M.: Dictionar medical. Ed. Ceres, 1997, Bucuresti: 29, 129-130, 180, 314, 434-435.

Mc DERMOTT S, COKERT A, Mc KEOWM RE: Low birth weight and risk of mild mental retardation by ages 5 and 9 to 11, Paediatr-Perinat-Epidemiol, 1993: 7:195-204.

McFARLANE, A.C.: Recent life events and psychiatric disorder at children: the interaction with preceding extreme adversity. Journal of Child Psychology and Psychiatry, vol. 29, pag. 677-690

McGLASHAN T. H.:Subtype Progression and Pathophysihologic Deterioration in Early Schizophrenia. Schizophrenia Bull. Vol. 19. 1993: 71-85.

MEILA P., MILEA S.: Tratat de psihiatrie, vol. 6, Editura Medicala, Bucuresti, pag. 320-337.

MENA M, NAVARRETTE P: Alcohol drinking in parents and its relation with intellectual score of their children, Rev-Med-Children, 1993: 121: 98-105.

MEREI FERENC: Gyermeklelektan, Gondolat Budapest, 1985, 24-26.

Milandre L. Pestre P. Figarella-Branger D. Gabriel B. Khalil R.: Weber syndrome caused by Listeria abscess. Revue Neurologique. 149(1):61-4, 1993.

MILCU ST, PITIS MARCELA: Endocrinologie clinica. Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1975: 86-115.

MILEA ST, MEILA P: Tratat de pediatrie, vol VI, Ed. Medicala, Bucuresti, 1988, 385-404.

MILLER L. S., BURNS S.A.: Gender differences in schizotypic in a large sample of young adults. Journal of Nervous and Mental Disease, 1995, 183 (10): 657-661.

MINISTERUL SANATA[II. Centrul de Calcul si Statistica Sanitara - Clasificarea Internationala a Maladiilor (CIM). Revizia a 10-a OMS, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993: 353-354.

MIRONTOV V, PREDESCU V, OANCEA C: Sanatatea mintala in lumea contemporana, Ed. Medicala, Bucuresti, 1986, pag. 11-54.

MISES R, PERRON BORELLI M: Essai d’approche psychopathologique de la deficience intellectuelle. Les deficits dysharmoniques, Presses Universitaires de France. La Psychiatrie de l’enfant, vol XIV, fasc.2, 1971: 341-464.

MISES R, PERRON-BORELLES M: Essai d’approche psychopathologique de la deficience intellectuelle. Les deficits dysarmoniques. La Psychiatrie de l’enfant. Vol. XIV, Fasc. 2, Press Universitaire de France, 1977: 320-342.

MISES R: Les pathologies limites de l’enfance, Presses Universitaires de France, Paris 1990, 45-65.

MITRACHE C.: Drept Penal Roman (Partea generala), pag. 67-96.

MITROFAN N., ZDRENGHEA V, BUTOI T.: Psihologie judiciara, Casa de editura si presa “{ansa”, Bucuresti, 1994, pag. 267-296.

MIU N.- Bolile aparatului renal in Tratat de Pediatrie, Vol. III, Tipografia UMF Cluj-Napoca, 1994: 127-192.

Mizuguchi M. Kano H. Narita M. Chen RF. Bessho F.: Weber syndrome caused by intracerebral hemorrhage in a hemophiliac boy. Brain & Development. 1993,15(6):446-7.

MOGBO KI. SLOVIS TL. CANADY AI. ALLASIO DJ. ARFKEN CL., Appropriate imaging in children with skull fractures and suspicion of abuse., Radiology. 208(2):521-4, 1998 Aug.

MONITORUL OFICIAL NR. 109/28 septembrie 1990

Moore L. Bourne AJ. Byard RW.: Test and teach. Number seventy-three. Diagnosis: Alexander's disease. Pathology. 1993, 25(3):254, 321.

MUNK-JORGENSEN P, KASTRUP MARIANNE, BO MORTENSEN P: The epidemiology of mental disorders in Denmark. Nordic Journal of Psychiatry, Supplement 36, Vol. 50, Scandinavian University Press, 1996: 15-24.

MURRAY J.B., Relationship of childhood sexual abuse to borderline personality disorder, posttraumatic stress disorder, and multiple personality disorder. Journal of Psychology 1993; 127(6): 657-76

NECULA U: Grupuri de adolescenti. Ed. didactica si pedagogica. 1977, Bucuresti: 33-91.

NECULAU A.: Grupurile de adolescenti, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977, pag. 66-77.

NELSON, Textbook of pedriatics, pag: 72, 79-84, 210-211, 213, 1473,1474

Netter JC. Cossarizza G. Narcy C. Hubert P. Ogier H. Revillon Y. Rabier D. Saudubray JM.: Mid-term outcome of 2 cases with maple syrup urine disease: role of liver transplantation in the treatment. Archives de Pediatrie. 1994, 1(8):730-4.

NEUMARKER, K.J.; BETTLE, N.; BETTLE, O.; DUDECK, U.; NEUMARKER, U.: The eating attitudes test: Comparative analysis of female and male students at the Public Ballet School of Berlin, European Child & Adolescent Psychiatry, vol.7,1998, pag. 19-23

Nicholson A. Alberman E.: Cerebral palsy--an increasing contributor to severe mental retardation?. Archives of Disease in Childhood. 1992, 67(8):1050-5.

Nolte R.: West syndrome. Monatsschrift Kinderheilkunde. 1992, 140(8):446-50.

O'HALLORAN RL. FERRATTA F. HARRIS M. ILBEGI P. Rom CD., Child abuse reports in families with sudden infant death syndrome., American Journal of Forensic Medicine & Pathology. 19(1):57-62, 1998 Mar.

Ohdo S. Sonoda T. Ohba K. Hayakawa K.: Etiologic and pathogenic study of mental retardation with multiple congenital anomalies. Acta Paediatrica Japonica. 1992,34(2):144-50.

Ohtahara S. Ohtsuka Y. Yamatogi Y. Oka E. Yoshinaga H. Sato M.: Prenatal etiologies of West syndrome. Epilepsia. 1993, 34(4):716-22.

Oktay R. Satar M. Atici A.: The risk of bilirubin encephalopathy in neonatal hyperbilirubinemia. Turkish Journal of Pediatrics. 1996, 8(2):199-204.

Okumura A. Hayakawa F. Kuno K. Watanabe K.: Periventricular leukomalacia and West syndrome. Developmental Medicine & Child Neurology. 1996, 38(1):13-8.

Ou SF. Chi CS. Shian WJ. Mak SC. Wong TT.: Unilateral porencephalic cyst presenting as infantile spasms: a case report. Chung Hua i Hsueh Tsa Chih-Chinese Medical Journal. 55(2):203-8, 1995 Feb.

OULIS P.G., MAVREAS V.G., STEFANIS C.N.: Clinical characteristics of auditory hallucinations. Acta Psychiatrica Scandinavica, 1995, 92 (2): 97-107.

OZUNU D. - Formele devierilor de comportament si stadiile acestora in Psihopedagogia comportamentului, Cluj, 1993.

PAAVILAINEN E. ASTEDT-KURKI P. PAUNONEN M., Ethical problems in research on families who are abusing children., Nursing Ethics. 5(3):200-5, 1998 May

PACURAR E: Teza de doctorat: Metoda de psihodiagnoza a copiilor cu deficienta mintala, 1988: 93-95.

PALMER, R.L.: Anorexia nervosa-A guide for sufferers and their families, Penguine Books, Harmondsworth 1989

PAUNESCU C, MUSU I: Recuperarea medico-pedagogica a copilului handicapat mintal, Ed. Medicala, Bucuresti, 1990: 196-238.

PAUNESCU C: Copilul deficient-cunoasterea si educarea lui, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983: 31-139.

PAUNESCU C: Deficienta mintala si organizarea personalitatii, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977: 69-323.

PAUNESCU C.: Coordonate metodologice ale recuperarii minorului inadaptat, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1984, pag. 40-78 ; 99-140.

Pedespan JM. Fontan D. Perel Y. Guerin J. Guillard JM.: Infantile spasms associated with a brain tumor. Archives Francaises de Pediatrie. 49(10):887-9, 1992 Dec.

Peeters MA. Salabelle A. Attal N. Rethore MO. Mircher C. La-plane D. Lejeune J.: Excessive glutamine sensitivity in Alzheimer's disease and Down syndrome lymphocytes. Journal of the Neurological Sciences. 133(1-2):31-41, 1995 Nov.

Peled-Kamar M. Lotem J. Okon E. Sachs L. Groner Y.: Thymic abnormalities and enhanced apoptosis of thymocytes and bone marrow cells in transgenic mice overexpressing Cu/Zn-superoxide dismutase: implications for Down syndrome. EMBO Journal. 1995, 14(20):4985-93.

PELLISSER ME, VOELCKEL MA: Le syndrom du chromosome X fragile; connaissances actuelles, Paediatrie, 1992: 742-750.

PERKY K.. Neurobiology and neurochemistry of Rett syndrome. European Child & Adolescent Psychiatry. Vol. 6, 1, Steinnkopff, 1997, Berlin: 80-89.

PETRESCU-COMAN S.- Copilul cu enurezis in Pediatria practica, Ed. Medicala, Bucuresti, 1972: 332-336.

PIAGET J: La Psychologie de l’enfant, Presses Universitaires de France, 1989: 73-103.

PIAGET J: Nasterea inteligentei la copil, EDP, Bucuresti, 1973: 371-421.

Pinard JM. Motte J. Chiron C. Brian R. Andermann E. Dulac O.: Subcortical laminar heterotopia and lissencephaly in two families: a single X linked dominant gene. Journal of Neurology, Neurosurgery & Psychiatry. 57(8):914-20, 1994 Aug.

PITULESCU I. - Delincventa juvenila, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1995, pag: 133-135, 149, 152-153, 177 present position: 96-99.

PITULESCU I.: Delincventa juvenila, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 1995, pag. 15, 39-118, 129-143.

PIVEN J., PALMER P.: Cognitive deficits in parents from multiple incidence autism families. Journal of Child Psychology, Vol. 39, Nr. 8, University Press, 1997, London: 1011-1023.

POPESCU O: De la simptom la sindrom in patologia pediatrica, Editura medicala, Bucuresti, 1980: 252,289,436.

PREDA V.: Profilaxia delincventei si reintegrarea sociala, Editura {tiinta pentru toti, Bucuresti, 1981, pag. 18-114.

PREDESCU V: Psihiatrie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1976: 764-810.

PREDESCU V.: Tratat de Psihiatrie, vol. 2, Editura Medicala, Bucuresti, 1997, pag. 512-560.

PURI, B.K.; LAKING, P.J.; TREASADAN, I.H.: Textbook of Psychiatry, 1997, University of London

RAICU P: Genetica, EDP, Bucuresti, 1991, 26: 600-603.

RAMEY CT, RAMEY SL: Effective early intervention, Ment-Retard, 1992: (6): 337-345.

Ramus SJ. Forrest SM. Pitt DB. Saleeba JA. Cotton RG.: Comparison of genotype and intellectual phenotype in untreated PKU patients. Journal of Medical Genetics. 1993, 30(5):401-5.

RANDA{U S.,. MACREA R: Psihiatrie, Tipografia UMF “Iuliu Hatieganu”, Cluj Napoca, 1997, pag. 55-58 s99-105.

RAO Jm: A population based study of mild mental handicap in children preliminary analysis of obstetric associations, J-Ment-Defre-Res, 1990: 34: 59-65.

RAOULT P.A.: Pathologie de la subjectivation et reparabilite, Revue neuropsychiatrie de l’enfance et de l’adolescence, nr. 8, 9 (42), Ed, Expansion Scientifiaue Francaise, Paris, 1994, pag. 441-454.

RADULESCU S., BANCIU D.: Introducere in sociologia delincventei juvenile, Editura Medicala, Bucuresti, 1990, pag. 42-80.

READ J. FRASER A., Abuse histories of psychiatric inpatients: to ask or not to ask?., Psychiatric Services. 49(3):355-9, 1998 Mar.

REMSCHMIDT H. E.: Childhood Onset Schizophrenia: History of the Concept and Recent studies. Schizophrenia Bull. Vol. 20. Nr. 4, 1994: 727-747.

Reuss ML. Paneth N. Pinto-Martin JA. Lorenz JM. Susser M.: The relation of transient hypothyroxinemia in preterm infants to neurologic development at two years of age: see comments. New England Journal of Medicine. 1996, 334(13):821-7.

Riikonen R.: Infantile spasms: infectious disorders. Neuropediatrics. 1993, 24(5):274-80.

ROELEVELD M, ZIELHUIS GA: Mental retardation and parental occupation: a study on the applicability of job exposure matrices, Br-J-Ind-Med, 1993: (10): 945-954.

Rogers BT. Msall ME. Buck GM. Lyon NR. Norris MK. Roland JM. Gingell RL. Cleveland DC. Pieroni DR.: Neurodevelopmental outcome of infants with hypoplastic left heart syndrome. Journal of Pediatrics. 1995, 126(3):496-8.

Rolland Y. Adamsbaum C. Sellier N. Robain O. Ponsot G. Kalifa G.: Opercular malformations: clinical and MRI features in 11 children. Pediatric Radiology. 25 Suppl 1, 1995:S2-8.

Rollins NK. Morriss MC. Evans D. Perlman JM.: The role of early MR in the evaluation of the term infant with seizures. Ajnr: American Journal of Neuroradiology. 1994, 15(2):239-48.

ROUSSET H.: Depression - symptome d`une maladie organique. Ardix Medical. 1991, Orleans:9-44.

RUPP RP., Conditions to be considered in the differential diagnosis of child abuse and neglect., General Dentistry. 46(1):96-100, 1998 Jan-Feb.

RUSSELL A. T.: The Clinical Presentation of Childhood-Onset Schizophrenia. Schizophrenia Bull. Vol. 20, Nr. 4. 1994: 631-647.

RUSSELL, G.F.M.: The present status of anorexia nervosa. American Journal of Psychiatry, 1983, vol. 140, pag. 1235-1236

RUTTER M. Neuroses and psychoses in adolescence, Ed. Triangle, 1982: 89-94.

RUTTER M., TAYLORE., HERSOV L.: Child and Adolescent Psychiatry, Blackwell Science, 1994, Oxford, pag. 425-441

RUTTER M: Maternal deprivation reassessed Penguin Education, 1972: 29-79.

SANDRAMOULI S. ROBINSON R. TSALOUMAS M. WILLSHAW HE., Retinal hemorrhages and convulsions, Archives of Disease in Childhood. 76(5):449-51, 1997 May.

SANTANA-TAVIRA R. SANCHEZ-AHEDO R. HERRERA-BASTO E., El maltrato infantil: un problema mundial., Salud Publica de Mexico. 40(1):58-65, 1998 Jan-Feb.

SARBU Aurelia: Psihiatrie clinica. Ed. Dacia, 1979, Cluj-Napoca: 499-450.

Schaefer GB. Bodensteiner JB.: Evaluation of the child with idiopathic mental retardation. Pediatric Clinics of North America. 1992, 39(4):929-43.

SCHENE PA., Past, present, and future roles of child protective services., Future of Children. 8(1):23-38, 1998 Spring.

Schroeder LL. O'Connor TA.: Bilirubin encephalopathy in a term infant after planned home delivery. Missouri Medicine. 1992, 89(10):741-2.

SCOOT, D.: Anorexia and Bulimia Nervosa. Practical Approaches. Croom Helm, London, 1988

SEM AL: Educatie si terapie, EDP, Bucuresti, 1978: 142-149.

Septien L. Gras P. Giroud M. Martin D. Binnert D. Dumas R.: Agenesis of the corpus callosum and epilepsy. 26 cases. Revue Neurologique. 1993, 149(4):257-61.

Skuse D. Pickles A. Wolke D. Reilly S. Postnatal growth and mental development: evidence for a 'sensitive period'. Journal of Child Psychology & Psychiatry & Allied

Smith B. Phillips CJ.: Attainments of severely mentally retarded adolescents by etiology. Journal of Child Psychology & Psychiatry & Allied Disciplines. 1992, 33(6):1039-58.

SOBANSKI, E.; HILTMANN, W.D.; BLANZ, B.; KLEIN,M.; SC MIDT, M.H.: Pelvic ultrasound scanning of the ovaries in adolescent anorectic patients at low weight and after weight recovery, European Child & Adolescent Psychiatry, vol. 6, nr. 4, dec.1997, Steinhopff Darmstadt, pag. 207-210

SORENSEN T, BOE M, INGEBRIGTSEN G, SANDANGER I: Individual-local community and mental health. Nordic Journal of Psychiatry, Supplement 37, Vol. 50, Scandinavian University Press, 1996: 11-19.

SOUTHALL DP. PLUNKETT MC. BANKS MW. FALKOV AF. SAMUELS MP., Covert video recordings of life-threatening child abuse: lessons for child protection, Pediatrics. 100(5):735-60, 1997 Nov.

SPONNEIM EILI, SPURKLAND INGRID: Diagnosing childhood autism in clinical practice. An inter-rater reability study od ICD-10, DSM III R. Childhood Autism Rating Scale, and Autism Behavior Checklist. Nordical Journal of Psychiatry, Vol. 50, No. 1, Scandinavian University Press, 1996: 5-11.

STOUDEMIRE A.-Enurezis in Clinical Psychiatry for medical students, Ed. J. B. Lippincott Company, Philadelphia, 1990: 401-403.

STRAUSS H.: Igiena. Ed. didactica si pedagogica, 1980, Bucuresti: 65-73.

STROBER, Ms SALHIN, B.; BURROUGHS, J.; MORRELL,W.: Validity of the bulimia-restrictor distinction in anorexia nervosa. Parental personality characteristics and family psychiatric morbidity. Journal of Nervous and Mental Diseases, nr. 170, pag. 545-551

SUZUKI H, AIHARA M: Severly retarded children in a defined area of Japan-prevalence rate, associated disabilities and causses, Mo-To-Hattatsu, 1991: (1): 4-8.

{CHIOPU U., VERZA E.: Adolescenta, personalitate, limbaj, Editura Albatros, Bucuresti, 1988, pag. 123-146.

{CHIOPU U., VERZA E.: Psihologia varstelor – Ciclurile vietii, Ed. Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1997, pag. 258.

TAINDEL C: Tratat de Pediatrie, vol IV, Ed. Medicala, Bucuresti, 1984: 529-610.

Takei N. Murray G. O'Callaghan E. Sham PC. Glover G. Murray RM.: Prenatal exposure to influenza epidemics and risk of mental retardation. European Archives of Psychiatry & Clinical Neuroscience. 1995, 245(4-5):255-9.

TERENTIU V. T. -Enurezis nocturn in Revista Sanatatea, Nr. 11/1997:14-15.

Tews I. Perrakis A. Oppenheim A. Dauter Z. Wilson KS. Vorgias CE.: Bacterial chitobiase structure provides insight into catalytic mechanism and the basis of Tay-Sachs disease. Nature Structural Biology. 1996, 3(7):638-48.

THEANDER, S.: Mortality in anorexia nervosa, Nordic Journal of Psychiatry, supplem. 41, vol. 52, 1998, pag.130

THOMPSON, Simon B.N.: Eating Disorders. A guide for health professionals, Chapman & Hall, London, University Press, Cambridge, 1993, pag. 1-140

TIEMARI Pekka-Somatic illness and family interaction, Nordic Journal of Psychiatry, Vol. 47, Nr. 4, Oslo, 1993: 273.

TIENARI P: Assessment of families, Nordic Journal of Psychiatry, Vol. 47, No. 6, Scandinavian University Press, 1993: 447-455.

TOMAS VILA M, PARICIO TALAYERO Jm: Epidemiology of mental deficiency, prevalence and etiology, An-Esp-Pediatr, 1991: (5): 365-371.

TOMAS VILA M: Epidemiology of mental deficiency, age at detection, person making the diagnosis, medical studies, An-Esp-Pediatr, 1991: 35: 31-35.

TURK J: The fragile X syndrome. On the way to a behavioral phenotype, Br-J-Psychiatry, 1992: 160: 24-35.

TUSTIN F.: Autisme et psychose de l’ enfant. Edition du Seuil, 1977, Paris: 40-58.

Van HAERINGEN AR. DADDS M. ARMSTROMG KL., The child abuses lottery--will the doctor suspect and report? Physician attitudes towards and reporting of suspected child abuse and neglect., Child Abuse & Neglect. 22(3):159-69, 1998 Mar.

VANDERREYCKEN, W.; MEERMAN, R.: Anorexia nervosa-Is prevention possible? International Journal of Psychiatric Medicine vol. 14, 1984, pag. 191-205

Verhulst J.: Louis Bolk revisited. II--Retardation, hypermorphosis and body proportions of humans. Medical Hypotheses. 1993, 41(2):100-14.

VEROPOTVELIAN NP. VEROPOTVELIAN PN. KOROTKOV AV.: An analysis of the causes for the occurrence of Down's syndrome and the current approaches to its prevention at the stage of mass prenatal ultrasonic and immunobiochemical screening of pregnant women Tsitologiia i Genetika. 1995, 29(5):82-92.

VIINAMAKI H., TENHONEN S., NISKANEN L.: Prevalence of psychiatric morbidity and associated factors among physical medicine department out patients. Nordic Journal of Psychiatry, Vol. 48, Nr. 2, Scandinavian University Press, 1994, Oslo: 87-91.

VOICU – MINEA P.: Revista de Medicina Legala, vol. 5, nr. 4, Bucuresti, 1997, pag. 363-368.

VOIZOT B: Le developpement de l’intelligence chez l’enfant. Armand Colin, Paris, 1973: 268-293.

VRONO M. S.: Schizophrenia in Childhood and Adolescence. International J. of Mental Health, Vol. 2, 1974: 8-117.

Waisbren SE. Brown MJ. de Sonneville LM. Levy HL.: Review of neuropsychological functioning in treated phenylketonuria: an information processing approach. Acta Paediatrica. Supplement. 1994, 407:98-103.

WALDFOGEL J., Rethinking the paradigm for child protection., Future of Children. 8(1):104-19, 1998 Spring.

WALKER Gr: Noncompliant behavior of people with mental retardation Res-Dev-Disabil, 1993, 14 (2): 87-105.

WALKER F. ELIANE: Childhood Precursors of Schizophrenia: Facial Expression of Emotion. Am. J. Psychiatry, 1950, 1993: 1654-1659.

WALTER W HOLLAND, ROGER DETELS, GEORGE KNOX.: Metods of Public Health-Oxford textbook of public health. Oxford University Press. 1991, II: 121-145.

WANG X.: An Integrated System of Community Services for the Rehabilitation of Chronic Psychiatric Patients in Shenyann-China. British Journal of Psychiatry. Supplement 24, 1994: 80-88.

WARBOURG F., MOURIDSEN S. E.: The outcome in children with autism and Asperger syndrome originally diagnosed as psychotic. European Child & Adolescent Psychiatry, Vol. 6, Nr. 4, Steinkopff Verlag, 1997, Berlin: 181-191.

Washington EC. Ector W. Abboud M. Ohning B. Holden K.: Hemolytic jaundice due to G6PD deficiency causing kernicterus in a female newborn. Southern Medical Journal. 1995, 88(7):776-9.

WEIHS THOMAS J: Sa-i ajutam iubindu-i, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1992: 40-76:138-158.

WEISGLAS KUPERUS M, BAERTS W, SAUGER P: Early assessment and neuro-developmental outcome in very low-birth-weight infants: implication for pediatrie practice, Acta-Paediatr, 1993, (5): 449-453.

WELLWSLEY D, HOCKEY A: The actiologi of intellectual disability in Western Australia, a community based study: B. Dev-Med-Child-Neurol, 1991, (11): 963-973.

WERRY J. S.: Clinical Features and Outcome of Child and Adolescent Schizophrenia. Schizophrenia Bull. Vol. 20, Nr. 4. 1994: 619-631.

WESTRIN GORAN: Compulsory psychiatric care-an arena for conflicts and research. Nordic Journal of Psychiatry. Supl. 39, Vol. 51. Scandinavian University Press. 1997, Oslo: 57-63.

WING Lorna: The Autistic Spectrum. Ed. Constable, 1996, London: 155-177.

WOLKING S., RUTTER M.: Separation Loss and Family Relationships. Child and Adolescent Psychiatry, 3rd edition, Ed. Blackwell Scientific Publications, London, 1993, pag. 34-58.

Xu SX.: Follow-up study on physical and mental development in small-for-gestational age infants. Chung-Hua Fu Chan Ko Tsa Chih Chinese Journal of Obstetrics & Gynecology. 1993, 28(2):70-2, 121.

YOUKAMAN M., LEPOLA U.: Alexithymic features in patients with panic disorder: Nordic Journal of Psychiatry. Vol. 48, Nr. 1, Scandinavian University Press, 1994, Oslo: 33-37.

YU Rj: CT in hipaxia brain damage in asphyxia prognostic estimation, Chung-Hua-J, 1993, (2): 101-103.

ZAZZO R: Debilitatile mintale, EDP, Bucuresti, 1975,: 164-205.

ZHANG SL: A study on effects of parents age, birth order and mental retardation of unknown etiology, Chung-Hua-Sen, 1992, (5): 30-35.

Zhang SL.: A study on effects of parents age, birth order and mental retardation of unknown etiology. Chung-Hua Shen Ching Ching Shen Ko Tsa Chih (Chinese Journal of Neurology & Psychiatry. 1992, 25(5):303-5, 318.

ZIEMANN U, PAULUS W., ROLHENBERG A: Scaderea inhibitiei motorii in boala Tourette: evidentiere prin stimulare magnetica transcraniana. In American Journal of Psychiatry, 1998.

ZOHAR H. H., BRUNO R.: Normative and pathological obsessive-compulsive behavior and ideation in childhood: a questions of timing. Journal of Child Psychology and Psychiatry, Vol. 38, Nr. 8, 1997, London: 993-1001.

Zou AH. Lei ZW. Zhang ZX.: An epidemiological study on etiology of mental retardation. Chung-Hua i Hsueh Tsa Chih Chinese Medical Journal. 1994, 74(3):134-7, 189.









Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|

Psihologie



Criminalistica

Analize pe aceeasi tema


Cretinismul - stare provocata de tulburari ale glandei tiroide - personalitatea exterioara a cretinului
Descopera jobul tau ideal - test psihologic
Vointa
Retardul psihic
Dezvoltarea cognitiva - caracteristici ale dezvoltarii cognitive, stadiile dezvoltarii cognitive
Fenomenele si procesele - bio-psihologice umane
Ce este psihologia
Inductia legilor si disocierea factorilor
Burnout



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.