Organisme internationale de prevenire a criminalitatii

Organisme internationale de prevenire a criminalitatii

1. Rolul Organizatiei Natiunilor Unite in promovarea cooperarii internationale pentru prevenirea si combaterea criminalitatii

a) Prevenirea criminalitatii si justitie penala

Cresterea recenta a proportiei, intensitatii si varietatii criminalitatii in lume, ameninta siguranta cetatenilor de pretutindeni si impiedica dezvoltarea sociala, economica si culturala a tarilor. Aspectul negativ al globalizarii este acela ca permite sindicatelor multinationale criminale sa-si extinda sfera activitatilor, de la traficul de droguri si arme la spalarea de bani si traficul de fiinte umane.

Organizatia Natiunilor Unite a recunoscut importanta prevenirii criminalitatii si justitiei penale inca din anul 1950, cand a ajutat tarile sa stabileasca standarde pentru sisteme de justitie penala corecte si eficiente. Statele Membre recunosc ca trebuie sa coopereze pentru a se opune cu succes criminalitatii internationale.

b) Programul Criminalitatii - „Crime Programme“

Structura care implementeaza Programul Criminalitatii face parte din Biroul Natiunilor Unite pentru Droguri si Criminalitate (UNODC) si este responsabila cu prevenirea infractiunilor, justitia penala si reforma legii penale.

Aceasta structura acorda o atentie deosebita luptei impotriva crimei organizate transnationale, coruptiei si traficului ilicit de fiinte umane.

La cea de-a 55-a ei sesiune, Adunarea Generala a adoptat noua rezolutii referitoare la UNODC.

„Crime Programme“ al UNODC colaboreaza cu o retea de institutii regionale si internationale, tinand seama de un acces mult mai cuprinzator si de un schimb de cunostinte de specialitate. UNODC lucreaza cu Statele Membre pentru a intari suprematia legii, pentru a promova sisteme de justitie penala stabile si viabile si pentru a lupta impotriva amenintarii in crestere a crimei organizate transnationale, printr-o colaborare mai buna.

De asemenea, ajuta tarile in elaborarea, ratificarea si implementarea Conventiilor si Protocoalelor legii penale internationale, ca de exemplu Conventia Natiunilor Unite impotriva Crimei Organizate Transnationale si Conventia Natiunilor Unite impotriva Coruptiei, recent adoptata.

Totodata, defineste si promoveaza pe plan international principiile recunoscute in astfel de domenii, cum ar fi: independenta justitiei, protectia victimelor, alternative ale inchisorii, tratamentul detinutilor, folosirea fortei de catre politie, asistenta reciproca legala si extradare.

Mai mult de 100 de tari s-au bazat pe normele si standardele justitiei penale in elaborarea legislatiilor si politicilor nationale in probleme de prevenire a infractiunilor si de justitie penala, conducand catre o fundamentare comuna in lupta impotriva criminalitatii internationale, care sa respecte drepturile omului.

„Crime Programme“ promoveaza principii fundamentale de mentinere a guvernarii legii, prin activitati inter-regionale, regionale si nationale si activitati de cooperare tehnica, si se axeaza cu o atentie deosebita asupra tarilor in dezvoltare si tarilor in tranzitie.

c) Reforma justitiei penale

Sistemele de justitie penala corecte si eficiente, care asigura respectarea drepturilor omului din partea tuturor celor implicati, sunt premisele pentru combaterea criminalitatii, atat nationala cat si transnationala, si pentru construirea de societati bazate pe guvernarea legii.

Unitatea de Reforma a Justitiei Penale ajuta statele in dezvoltarea de strategii pentru a imbunatati toate aspectele sistemelor lor de justitie penala, cu accentuare in special pe grupurile vulnerabile.

Prin intermediul retelei UNODC, Unitatea a dezvoltat proiecte in domeniile justitiei juvenile, reformei penale, sprijin pentru victime. Unitatea pregateste, de asemenea, instrumentele de fixare si manuale in toate domeniile reformei de justitie penala si se bazeaza pe setul de standarde si norme ale O.N.U. privind prevenirea infractiunilor si justitie penala, cu accent deosebit pe nevoile grupurilor vulnerabile si ale societatilor post-conflict si in tranzitie.

d) Terorismul

Terorismul constituie o amenintare la pacea si securitatea internationala si este contrar scopurilor si principiilor O.N.U. „Programul Global al UNODC impotriva Terorismului“ este o parte integranta a Actiunii colective a O.N.U. impotriva terorismului. Structura, lucrand indeaproape cu Comitetul impotriva Terorismului al Consiliului de Securitate, furnizeaza asistenta tehnica Statelor Membre si promoveaza colaborarea internationala impotriva terorismului.

e) Coruptia

Coruptia este un fenomen complex social, politic si economic. „Programul Global impotriva Coruptiei“ vizeaza tarile cu dezvoltare vulnerabila sau cu economii de tranzitie, promovand masuri anti-coruptie in domeniul public, sectorul privat si in cercurile financiare si politice de nivel inalt. Programul de

Integritate Juridica identifica mijloacele de abordare a problemei referitoare la o justitie corupta.

f) Crima organizata

Grupurile criminale au infiintat retele internationale pentru a-si desfasura activitatile intr-un mod mult mai eficace, printr-o tehnologie sofisticata si exploatand frontierele libere de astazi. „Programul Global impotriva Crimei Organizate Transnationale“ mentioneaza ultimele tendinte printre grupurile criminale organizate, subliniind potentialul lor pericol mondial, astfel incat poate sa poata avea loc actiunea preventiva.

g) Traficul de fiinte umane

Contrabanda cu emigranti si traficul de fiinte umane pentru prostitutie si munca in sclavie au devenit doua din problemele mondiale care au avut o ascensiune rapida in ultimii ani. „Programul Global impotriva Traficului de Fiinte Umane“ va permite tarilor de origine, de tranzit si de destinatie sa dezvolte strategii comune si actiuni practice impotriva traficului cu fiinte umane.

2. Cooperarea europeana in lupta impotriva criminalitatii

In ultimii 20 de ani, toate Statele Membre ale Uniunii Europene s-au confruntat cu fenomenul diversificarii criminalitatii la o scara alarmanta, avand ca tinta cetatenii si proprietatea lor, lumea afacerilor si sectorul public.

Acest fenomen este scump pentru societatea noastra (pierderi de vieti omenesti, costuri sociale si politice, costuri economice).

Globalizarea si deschiderea pietelor de marfuri, servicii si de capital au lucrat ca factori de crestere, fara precedent in Europa, dar ele au facilitat o expansiune a crimei organizate transfrontaliere. Adesea, dezvoltand independent criminalitatea insasi, problema principala a perceptiei individului sau a colectivitatii de cetateni este sentimentul de insecuritate.

Acest sentiment nu corespunde in mod necesar realitatii, dar este totusi, fundamental in evaluarea calitatii vietii cetatenilor Uniunii. Impotriva acestui fenomen decadent, autoritatile au devenit constiente de limitele masurilor traditionale de sanctionare ale sistemelor penale si au dezvoltat, desi in diferite grade, initiative suplimentare de prevenire a infractiunilor.

A. Baza legala a activitatii de prevenire in Uniunea Europeana

De-a lungul existentei sale, Comunitatea a fost preocupata de drepturile si libertatile fundamentale ale omului, de linistea si siguranta cetatenilor sai, precum si de securitatea din cadrul „granitelor“ sale, toate acestea fiind asigurate printr-o prevenire si combatere eficienta a infractiunilor savarsite impotriva valorilor fundamentale aparate de ea.

Dintre documentele importante care statueaza importanta activitatii de prevenire, pot fi mentionate:

Tratatul privind Uniunea Europeana - Titlul VI -„Prevederi privind cooperarea politieneasca si juridica in materie penala“

Extrase: Art.nr.29

„Fara a prejudicia puterile Comunitatii Europene, obiectivul Uniunii ar trebui sa fie asigurarea cetatenilor a unui inalt nivel de siguranta in cadrul unei arii de libertate, securitate si justitie, prin dezvoltarea Actiunii comune intre Statele Membre, in domeniile cooperarii politienesti si judiciare in probleme penale, si prin prevenirea si combaterea rasismului si xenofobiei. Acest obiectiv trebuie sa fie atins prevenind si combatand criminalitatea, organizata sau de orice alt fel, in special a terorismului, traficului de persoane sau agresiunilor asupra copiilor, traficului ilicit de droguri si arme, coruptiei si fraudei, prin:

- cooperarea apropiata intre fortele de politie, autoritatile vamale si alte autoritati competente ale Statelor Membre, atat in mod direct cat si prin Biroul de Politie Europeana (Europol), in conformitate cu Art.30 si Art.32;

- cooperarea apropiata intre justitie si alte autoritati competente ale Statelor Membre, in conformitate cu prevederile Art.31 (a) si Art.32;

- apropierea, unde este cazul, a normelor in materie penala, in Statele membre, in conformitate cu Art.31 (e).

Consiliul European de la Tampere -15 si 16 octombrie 1999

- Concluziile 41, 42 si 45

Extrase:

Consiliul European face apel la integrarea aspectelor legate de prevenirea criminalitatii in actiuni impotriva criminalitatii, precum si la dezvoltarea viitoare a programelor nationale de prevenire a criminalitatii. Prioritatile comune in domeniul prevenirii criminalitatii trebuie sa fie identificate si dezvoltate in cadrul politicii interne si externe a Uniunii si sa fie luate in calcul cand se pregateste o noua legislatie.

Trebuie sa fie dezvoltat schimbul celor mai bune practici, sa fie intarita reteaua de autoritati nationale competente in prevenirea criminalitatii precum si cooperarea dintre organizatiile nationale de prevenire a criminalitatii, si, de asemenea, sa fie explorate pentru aceste scopuri posibilitatile unui program finantat de Comunitate.

Primele prioritati pentru aceasta cooperare ar putea fi criminalitatea juvenila, urbana si cea legata de droguri.

45. Europol are un rol cheie in sustinerea prevenirii criminalitatii in intreaga Uniune, precum si in sustinerea analizelor si investigatiilor. Consiliul European numeste Consiliul sa asigure Europol cu suportul si resursele necesare. In viitorul apropiat, rolul lui trebuie sa fie intarit prin mijloace de receptionare operativa a datelor de la Statele Membre si prin autorizarea lui de a cere Statelor Membre sa initieze, conduca sau sa coordoneze investigatii in anumite domenii ale criminalitatii, cu respectarea sistemelor de control juridic din Statele Membre.

• Planul de Actiune Viena

Extrase:

25. In conformitate cu Art.2 din Tratatul Uniunii Europene, aceasta trebuie sa stabileasca ea insasi obiectivul de a mentine si dezvolta o arie de libertate, securitate si justitie, in care libera circulatie a persoanelor este garantata impreuna cu masuri corespunzatoare, respectand frontierele externe, azilul, imigrarea si prevenirea si combaterea criminalitatii.

51. Urmatoarele masuri trebuie sa fie luate inauntrul primilor cinci ani de
la intrarea in vigoare a Tratatului: (a)(b) dezvoltarea cooperarii si a masurilor
comune in probleme legate de prevenirea criminalitatii.

B. Legislatie a Uniunii Europene, principalele propuneri si acte comunitare

a) Comunicari

Comunicare de la Comisie catre Consiliu si Parlamentul European. Prevenirea criminalitatii in Uniunea Europeana - 2004

Comunicare de la Comisie catre Consiliu si Parlamentul European. Prevenirea criminalitatii in Uniunea Europeana. Reflectii asupra liniilor directoare comune si propuneri pentru suportul financiar al Comunitatii - 2000

b) Minute si rapoarte

Bruxelles, 17-18.05.2001 - Minuta dupa prima intalnire a Forumului European pentru prevenirea crimei organizate

PROIECT: Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul PROIECT: Ipoteca mobiliara asupra mobilelor detinute de soti

Bruxelles, 17-18.05.2001 - Rapoarte privind grupurile de lucru ale Forumului European pentru Prevenirea Crimei Organizate

Bruxelles, 13.03.2001 - Raportul comun al serviciilor Comisiei si al Europol „Spre o Strategie Europeana pentru prevenirea crimei organizate“

c) Propuneri si initiative ale Statelor Membre

- Initiativa Frantei si a Regatului Suediei cu privire la
adoptarea Deciziei Consiliului de infiintare a Retelei Europene de Prevenire a
Criminalitatii

d) Decizii

- Decizia Consiliului din 28 iunie 2001 care stabileste un
program de incurajare si schimb, instruire si cooperare pentru prevenirea
criminalitatii

C. Programe finantate de Comisie

Programul „Hippocrates“

D. Documente importante adoptate de Comisia Europeana privind
prevenirea criminalitatii

Comunicarea de la Comisie catre Consiliul si Parlamentul
European - 29.11.2000 - Prevenirea criminalitatii in Uniunea Europeana.
Reflectii asupra liniilor directoare comune si propuneri pentru sustinerea
financiara a Comunitatii (prezentata de catre Comisie).

Aceasta Comunicare cuprinde definitii ale conceptelor de criminalitate si prevenire, obiective, principii, instrumente in lupta impotriva infractionalitatii precum si masuri pentru imbunatatirea activitatii in acest domeniu.

Uniunea Europeana lucra asupra prevenirii criminalitatii inca din 1996, Conferinta de la Stockholm, de exemplu, a cercetat prevenirea criminalitatii in legatura cu integrarea europeana economica, dar si cu excluderea sociala.

Au urmat multe seminarii (Bruxelles 1996, Nordwijk 1997, Londra 1998),
acestea constituind etape succesive de dezvoltare a unei abordari unionale asupra
prevenirii.

Una din principalele recomandari a privit nevoia de a dezvolta schimburile de cunostinte si experienta nationala.

Acest schimb de bune practici s-a repetat regulat si a fost in centrul cooperarii impotriva criminalitatii.

Referitor la lupta impotriva crimei organizate, in privinta careia activitatile Uniunii Europene sunt mult mai bine dezvoltate, Planul de Actiune adoptat de catre Consiliul European de la Amsterdam din 1997 face apel, printre alte lucruri, la masuri preventive in locul masurilor sanctionatorii. Strategia Uniunii pentru inceputul de mileniu, adoptata la 29 martie 2000, cu ajutorul ori ca urmare a Planului de Actiune din 1997, intareste in continuare aceasta dimensiune.

Tratatul Amsterdam da posibilitatea Uniunii Europene de a alege actiuni mai generale si mai hotarate. Scopul acestei Comunicari este de a contribui la dezbaterea despre politica europeana de prevenire a criminalitatii, initiata de Presedintia portugheza a Consiliului, la Praia da Falesia, in perioada 4-5 mai 2000. Acolo, Comisia si-a anuntat intentia de a pregati o Comunicare asupra prevenirii criminalitatii, incluzand propuneri pentru un instrument financiar al Comunitatii. Acesta este un subiect-problema al acestui document, care va fi trimis pentru consultare tuturor institutiilor si organizatiilor implicate.

Contextul legal si politic

Tratatul de la Amsterdam si Consiliul European de la Tampere

Tratatul Amsterdam a marcat un important stadiu. Articolul 29 a inclus prevenirea criminalitatii in general (indiferent daca este organizata sau de alt fel) printre principiile Uniunii de a crea o zona de libertate, securitate si dreptate. Problema prevenirii criminalitatii, pana acum adresata in termeni ai crimei organizate, trebuie acum adresata in termeni mai generali.

Consiliul European de la Tampere a accentuat importanta acestui obiectiv la punctele 41 si 42 ale Concluziilor lui.

Pct.41 - Consiliul European face apel la integrarea aspectelor legate de prevenirea criminalitatii in actiuni impotriva criminalitatii, precum si la dezvoltarea viitoare a programelor nationale de prevenire a criminalitatii. Prioritatile comune in domeniul prevenirii criminalitatii trebuie sa fie identificate si dezvoltate in cadrul politicii interne si externe a Uniunii si sa fie luate in calcul cand se pregateste o noua legislatie.

Pct.42 - Trebuie sa fie dezvoltat schimbul celor mai bune practici, sa fie intarita reteaua de autoritati nationale competente in prevenirea criminalitatii precum si cooperarea dintre organizatiile nationale de prevenire a criminalitatii, si, de asemenea, sa fie explorate pentru aceste scopuri posibilitatile unui program finantat de Comunitate.

Primele prioritati pentru aceasta cooperare ar putea fi criminalitatea juvenila, urbana si cea legata de droguri.

Parlamentul European a rugat in mod repetat Consiliul si Statele Membre sa ia initiative pentru prevenirea criminalitatii si, in particular, a criminalitatii urbane legata de droguri.

Conferinta de la Praid da Falesia

Presedintia portugheza a organizat o conferinta ministeriala in 4 si 5 mai 2000 pentru a initia o dezbatere privind utilizarea posibilitatilor oferite de Tratatul Amsterdam si de actiunile ce trebuie initiate pe baza Concluziilor Consiliului European de la Tampere. Era o oportunitate pentru:

- a trece in revista initiativele, proiectele si opiniile organizatiilor Uniunii Europene si ale organizatiilor internationale;

- a revedea situatia in Uniunea Europeana pe bazele primului studiu al experientei nationale;

- a identifica linii directoare sigure pentru actiunile viitoare de prevenire in Uniunea Europeana.

Oferind legaturile dintre crima organizata si crima in general, Conferinta a tras concluzia ca o strategie europeana de prevenire a criminalitatii ar trebui sa acopere ambele aspecte, chiar daca erau necesare actiuni specifice privind crima organizata.

Rezolutia Consiliului pentru prevenirea criminalitatii

Urmand recomandarile initiale pentru prevenirea crimei organizate ale Planului de Actiune din 1997, Consiliul doreste ca Uniunea sa-si continue activitatile in acest sens.

Intr-o rezolutie adoptata in decembrie 1998, Consiliul a solicitat Comisiei si Europolului sa lucreze impreuna la pregatirea unui raport pana la sfarsitul anului 2000, cu propuneri de initiative europene in domeniul prevenirii crimei organizate. Acest raport va fi folosit pentru a se adauga propuneri la problemele cuprinse in strategia pentru noul mileniu.

Un prim seminar in care s-au implicat reprezentanti ai autoritatilor publice, ai lumii academice si de afaceri si reprezentanti ai societatii civile, a fost organizat la Haga in noiembrie 1999.

O a doua conferinta, pregatita de Presedintia portugheza, Comisia Europeana si Europol, la Costa da Caparica in mai 2000, a continuat dialogul inceput la Haga si a completat elementele unei strategii europene.

In domeniul specific al drogurilor, Presedintia finlandeza a organizat o conferinta in iulie 1999, privind rolul autoritatilor de constrangere in domeniul prevenirii.

Lucrarile Comisiei si Europolului provin din concluziile acestor seminarii, de la o revedere a practicilor in Statele Membre si de la rezultatele studiilor specifice finantate de Programul Falcone. Acesta va propune o strategie privind analiza si prevenirea oportunitatilor criminalitatii, pe baza cercetarilor si analizei informatiilor privind crima organizata, care sunt necesare pentru a spori capacitatea institutiilor europene si a Statelor Membre de a preveni infractiunile.

Prevenirea in activitatea Comunitatii Europene si a comunitatii internationale

Uniunea Europeana s-a preocupat in mod regulat de problema privind prevenirea infractiunilor, initial in legatura cu anumite tipuri de infractiuni, cum ar fi traficul de fiinte umane si abuzul sexual al minorilor, dar si in termeni orizontali, ca de exemplu in:

- Comunicarea Comisiei din 14 iulie 1999 privind victimele infractiunilor in Uniunea Europeana;

- Comunicarea Comisiei privind recunoasterea reciproca a hotararilor definitive, care acopera doua domenii semnificative pentru prevenire: recunoasterea reciproca a masurilor de pierdere a drepturilor civile si politice si recunoasterea reciproca a condamnarilor infractorilor;

- Planul de Actiune al Uniunii Europene impotriva Drogurilor, in care o importanta majora o are prevenirea dependentei si traficului de droguri;

- Comunicarea Comisiei privind Frauda impotriva Bugetului Comunitatii, adoptata pe 28 iunie 2000, care contine o strategie cuprinzatoare. Aplicarea acestei strategii prevede intarirea textelor comunitatii pentru a le face mult mai rezistente la frauda, precum si dezvoltarea unei cooperari favorabile pentru prevenirea coruptiei.

Comisia considera ca este, de asemenea, importanta utilizarea activitatii si experientei diverselor organisme internationale si asigurarea consecventei intre actiunea Uniunii Europene si actiunea, in special, a Consiliului European si a Natiunilor Unite. Aceasta dimensiune multilaterala este de o importanta speciala in lupta impotriva crimei organizate transnationale si, in acest context, Conventia Natiunilor Unite si Protocoalele ei (Comisia a fost in intregime implicata in a le negocia), vor oferi un cadru general valoros pentru consolidarea colaborarii internationale.

Conceptul de prevenire

Exista numeroase definitii ale prevenirii criminalitatii. Pentru scopurile acestei Comunicari, Comisia propune urmatoarea definitie:

Prevenirea criminalitatii include toate activitatile care contribuie la oprirea sau reducerea infractiunilor, ca fenomen social, atat cantitativ cat si calitativ, ori masuri de colaborare permanenta si structurata sau prin initiative ad-hoc.

Aceste activitati sunt intreprinse de catre toti participantii potriviti la activitatea preventiva: reprezentantii locali, serviciile de constrangere (de aplicare a legii) si sistemul juridic, serviciile sociale, sistemul de educatie, asociatiile in sens larg, industrie, banci si sectorul privat, cercetatorii si oamenii de stiinta si publicul in general, sprijinite de media.

Studii specializate deosebesc diverse moduri de prevenire, focalizandu-se pe: victime; autori ai unor fapte delincvente sau pasibile de pedeapsa sau pe: persoane; grupuri sociale de risc ori pe situatiile de risc.

Pot fi astfel deosebite trei categorii de masuri, in functie de scopul lor, si anume:

- reducerea oportunitatilor infractiunilor, facand criminalitatea mai dificila si riscanta si reducand castigurile infractorilor;

- reducerea factorilor economici si sociali care incurajeaza dezvoltarea criminalitatii;

- furnizarea informatilor si protectiei pentru victime si impiedicarea victimizarii.

Prevenirea, ca un complement al politicii de constrangere, este un concept in mare masura acceptat in Statele Membre si experimentele efectuate pana acum au avut rezultate incurajatoare. In lumina experimentelor curente, Comisia observa ca exista elemente constante in strategii, care, in general:

- dezvolta o apropiere multidisciplinara;

- rostesc actiuni preventive, politici de securitate si politici care ameninta din flancuri (politici juridice si politienesti, politici sociale, educationale si de cercetare etc.);

- dezvolta parteneriate intre acelea implicate in prevenirea „pe pamant“, astfel incat prevenirea functioneaza numai daca toate componentele societatii sunt implicate.

Aceste principii, impartasite de toate Statele Membre, fac posibila mentionarea unui „Model european“ de prevenire a criminalitatii.

Strategia Uniunii Europene ar trebui, deci, sa opereze pe doua niveluri. Ea va fi initial concentrata pe politicile nationale de prevenire. Pentru a realiza obiectivele mentionate mai sus, Statele Membre vor trebui sa inceapa in mod hotarat sa intensifice eforturile lor pentru a preveni criminalitatea, atat organizata cat si generala. Pana la acel punct, ele trebuie sa adopte sau sa intareasca strategiile nationale de prevenire.

„Inventarierea“ politicilor urmata de Statele Membre si schimbul de informatii si experienta dintre ele, care a inceput la Conferinta de la Praia de Falesia, trebuie sa fie continuata.

In al doilea rand, aceste politici vor fi completate cu actiunea Uniunii Europene, care, fara sa inlocuiasca actiunile locale, regionale sau nationale, va suplimenta piramida responsabilitatilor si va facilita actiuni nationale odata cu sublinierea temelor de interes comun.

Obiective

Comisia considera, in primul rand, ca pentru a avea un efect complet, raspunsul la provocarea criminalitatii trebuie sa fie cuprinzator si sa fie bazat pe complementaritatea dintre instrumentele de constrangere si cele de prevenire, intrucat pedepsele rapide, potrivite, proportionale si monitorizarea eficace a aplicarii pedepselor, sunt ele insele disuasive si, deci, preventive.

Este important pentru Statele membre sa prevada pedepse pentru incalcarea legislatiei Comunitatii in cazurile specifice.

Apoi, trebuie accentuat faptul ca prevenirea, conform definitiei, priveste infractiunile care nu au fost inca comise si face apel la o atentie sporita, acest fapt putand impune masuri de securitate care impun constrangeri exagerate asupra cetatenilor. O atentie deosebita trebuie acordata asigurarii faptului ca actiunea preventiva a Uniunii respecta principiile fundamentale ale legii si libertatile publice.

Deoarece strategia de prevenire cauta sa protejeze atat cetatenii cat si societatea, Uniunea Europeana trebuie sa-si stabileasca urmatoarele scopuri:

- sa reduca oportunitatile savarsirii de infractiuni, pentru a intensifica riscurile infractorilor de a fi descoperiti si pedepsiti si de a reduce posibilitatile acestora de a profita de pe urma infractiunilor;

- sa reduca factorii care faciliteaza intrarea intr-o lume a infractiunilor si repetarea savarsirii lor;

- sa evite victimizarea, adica toti acei factori care, situand o persoana intr-o pozitie vulnerabila, o predispun la a fi o victima a infractiunilor;

- sa reduca sentimentul de insecuritate;

- sa promoveze si sa raspandeasca cultivarea de durata a legislatiei si o cultura organizationala destinata evitarii conflictelor;

- sa promoveze o buna conducere si, in special, sa previna coruptia;

- sa previna infiltrarile infractionale in structurile economiei si societatii.

Intrucat aceasta este o noua politica a Uniunii, Comisia considera ca prioritatea este esentiala, pornind de la liniile directoare trasate la Consiliul European de la Tampere si Conferinta de la Praia da Falesia. In ceea ce priveste crima in general, atentia trebuie acordata, in primul rand, criminalitatii urbane, juvenile si celei legate de droguri.

In ceea ce priveste crima organizata, actiunile prioritare trebuie sa tinteasca criminalitatea informatica, traficul de droguri, traficul de fiinte umane si, in special, abuzul femeilor, abuzul sexual al copiilor, criminalitatea financiara si falsificarea monedei euro.

Comunicarea de la Comisie catre Consiliul si Parlamentul European — 12.03.2004 - Prevenirea criminalitatii in Uniunea Europeana

Pe 29 noiembrie 2000, Comisia a prezentat Consiliului si Parlamentului European o Comunicare: „Prevenirea criminalitatii in Uniunea Europeana. Reflectii asupra liniilor directoare comune si propuneri pentru sustinerea financiara a Comunitatii“. Aceasta Comunicare a fost primul pas din partea Comisiei pentru identificarea domeniilor prioritare in prevenirea criminalitatii la nivelul Uniunii Europene si pentru contribuirea la dezvoltarea unei strategii europene eficace. Urmand aceasta Comunicare, au avut loc dezvoltari importante, ca de exemplu crearea Forumului European pentru Prevenirea Crimei Organizate, infiintarea retelei Europene de Prevenire a Criminalitatii si adoptarea Deciziei Consiliului pentru a crea Programul Hippocrates de cofinantare a proiectelor de cooperare intre Statele Membre.

La fel ca si Comunicarea din 2000, si aceasta Comunicare subliniaza responsabilitatea principala a Statelor Membre in domeniul prevenirii, mai ales de cand a aparut la nivel local criminalitatea juvenila, urbana si cea legata de droguri.

Realizari la nivelul Uniunii Europene

• Pe 28 mai 2001, Consiliul a adoptat o Decizie care infiinta Reteaua Europeana de Prevenire a Criminalitatii. De la infiintare si pana acum, Reteaua a obtinut rezultate foarte bune. Pentru prima data, reprezentantii Statelor Membre si experti s-a intalnit in mod regulat pentru a face schimb de experienta si pentru a stabili o strategie comuna si prioritati de actiune si cercetare pe baza programelor anuale.

• Programele Hippocrates si AGIS

Urmand Comunicarea din 2000 privind prevenirea criminalitatii, Uniunea Europeana a adoptat doua instrumente pentru a cofmanta proiectele de cooperare dintre Statele Membre in domeniul prevenirii criminalitatii: „Hippocrates“ in 2001 si „AGIS“ in 2002.

• Premiul European pentru Prevenirea Criminalitatii

Acest „Premiu“ este o initiativa a Belgiei si a Regatului Unit si este-cofinantat prin Programul „Hippocrates“. Ideea a fost sa se dea un stimulent participantilor la prevenirea criminalitatii, prin selectarea, anual, pentru acest Premiu European, a doua din cele mai bune proiecte de prevenire a criminalitatii.

E. Reteaua Europeana pentru Prevenirea Criminalitatii

In cadrul cooperarii in domeniile justitiei si afacerilor interne si cu o viziune asupra crearii in Uniunea Europeana a unui spatiu de libertate, securitate si justitie, in conformitate cu art.29 al Tratatului de la Amsterdam, Comisia este activ angajata in incurajarea Statelor Membre de a-si uni eforturile in domeniul prevenirii criminalitatii.

O Decizie a Consiliului din 15 iulie 2002 a stabilit un program-cadru de lucru pentru cooperarea politiei si justitiei in probleme de criminalitate, numit AGIS, aceasta in contextul unui spatiu de libertate si justitie.

Bugetul propus pentru perioada 01.01.2003-31.12.2007 (5 ani) este de 65 milioane de Euro pentru toate cele 5 programe din Pachetul cadrului de lucru (GROTIUS II - CRIMINAL; STOP II ; OISIN II; HIPPOCRATES si FALCONE).

Stabilirea unui singur program-cadru de lucru, impusa in mod expres de catre Parlamentul European si Consiliul European cand au fost adoptate aceste 5 programe, va sustine mai departe cooperarea in domeniul prevenirii criminalitatii.

F. Forumul European pentru Prevenirea Criminalitatii

Comisia este de parere ca una din caile efective de stabilire a unei strategii coordonata este de a-i conecta (pune in legatura) pe cei implicati in activitatea de prevenire. Pentru acest motiv, Comisia sprijina initiativa Presedintiei Franceze si a Suediei de a crea o Retea Europeana pentru prevenirea criminalitatii urbane, juvenile si cea legata de droguri. In plus, Comisia sugereaza infiintarea unui Forum European pentru prevenirea crimei organizate, care sa fie capabil sa se ocupe cu diverse aspecte ale prevenirii, cum ar fi criminalitatea economica si financiara, comertul legal si ilegal de marfuri, traficul de fiinte umane si coruptia. Forumul va fi compus din reprezentanti ai institutiilor, autoritatilor locale si nationale, cercurilor de afaceri si asociatiilor preocupate de criminalitate. Comisia propune, de asemenea, ca structurile de coordonare sa fie organizate la nivel national.

Activitatile Forumului vor consta, in primul rand, in:

- ajutarea institutiilor europene si a Statelor Membre in problemele legate de prevenirea criminalitatii;

- contribuirea la identificarea orientarilor criminalitatii;

- inlesnirea schimbului de informatii;

- contribuirea la organizarea si functionarea centrelor de expertiza asupra temelor specifice;

- identificarea domeniilor de cercetare si perfectionare (pregatire, formare).

Comisia intentioneaza, de asemenea, sa infiinteze o pagina de Internet (site) privind prevenirea criminalitatii.

La cererea sefilor de state ori guverne in cadrul Consiliului European de la Tampere (pct.41 si 42 din Concluzii), Comisia a propus, in Comunicarea sa, ca un nou instrument financiar sa fie infiintat pentru a sprijini masurile de prevenire a criminalitatii.

Programul, cunoscut sub denumirea de „Hippocrates“, ar trebui sa acopere prevenirea tuturor formelor de criminalitate si sa furnizeze sprijin pentru masurile enumerate in Comunicare.

Instrumentul financiar va fi compus din doua parti: crima organizata transfrontaliera si crima in general.

Proiectele sprijinite vor fi: intalniri si seminarii; studii si munca de cercetare;  proiecte pilot; schimbul de bune practici.

Comisia solicita Parlamentului, Consiliului European, Comitetului Regiunilor si Comitetului Social si Economic, precum si organizatiilor profesionale reprezentand industria si serviciile si asociatiile reprezentand societatea civila, sa-si faca cunoscuta parerea, in Comunicare.

Romania inainte si dupa aderarea la Uniunea Europeana

Un moment de o importanta covarsitoare pentru viitorul tarii noastre a avut loc in anul 2005, in luna aprilie, cind Rominia, prin semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeana, si-a schimbat statutul de stat candidat la aderare, in cel de stat in curs de aderare, moment asteptat de aproape toata populatia tarii.

Astfel, implinirea obiectivelor prioritare ale politicii externe romanesti a fost concretizata prin semnarea, la 25 aprilie 2005, a Tratatului de aderare la Uniunea Europeana, ce prevede in articolul l: „Republica Bulgaria si Romania devin, prin prezentul, membre ale Uniunii Europene“.

Pana la aceasta data, in calitatea sa de stat candidat la aderare, tara noastra a avut sarcina de a raspunde luptei impotriva criminalitatii prin crearea unei Politii moderne, care sa contribuid efectiv alaturi de celelalte institutii similare la asigurarea spatiului de securitate, libertate si justitie europeana.

In cadrul amplului proces de modernizare a intregii societati romanesti, indeosebi incepand cu 15 februarie 2000, odata cu lansarea oficiala a negocierilor de aderare, Politia Romana a declansat propriul demers reformator, circumscris pe doua coordonate fundamentale: conceptuala si structurala, adoptand o noua viziune privind scopul fundamental al activitatii de politie, respectiv protejarea si slujirea comunitatii.

Obiectivul prioritar a constat in crearea suportului normativ care sa aseze pe baze europene restructurarea Politiei Romane, mai ales ca legislatia aplicabila in statele membre ale Uniunii Europene in prezent, va deveni aplicabila si Romaniei.

Astfel, au fost elaborate si adoptate Legea nr.218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane si Legea nr.360/2002 privind Statutul Politistului, ce constituie repere fundamentale pentru reforma organizationala.

Codul de etica si deontologie al politistului

Armonizarea legislativa la capitolul etica si deontologie s-a incheiat prin adoptarea Hotararii Guvernului Romaniei nr.991 din 25.08.2005 pentru aprobarea Codului de Etica si Deontologie al Politistului.

Acest Cod impune principii si reguli privind conduita angajatilor Politiei Romane, modul de comportament al politistilor in relatia cu publicul sau in situatii speciale, precum si modul in care se recurge la forta sau la cercetarea suspectilor si a faptelor ilicite, in esenta stabilind linia comportamentala ideala a politistilor, potrivit asteptarilor legitime ale cetatenilor, ale intregii comunitati.

Codul de etica si deontologie al politistului a fost elaborat avand ca model Recomandarea Rec (2001)10 adoptata de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei la 19 septembrie 2001, recomandare ce contine Codul European de Etica al Politiei:

Codul european de etica al politiei are drept scop furnizarea unui ansamblu de principii si linii directoare pentru obiectivele, atributiile si controlul politiei in societatile democratice, in care se respecta statul de drept si este intr-o mare masura influentat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Codul cauta sa formuleze recomandari specifice si sa defineasca necesitatile politiei si masurile indicate pentru a-i permite sa-si conduca misiunea exigenta si delicata de prevenire si depistare a criminalitatii, de pastrare a legalitatii si ordinii intr-o societate democratica.[1]

Actiunea de prevenire a criminalitatii este considerata ca apartinand responsabilitatii generale a Statului. Prevenirea criminalitatii este deseori divizata in prevenirea sociala si prevenirea situationala, doua forme de prevenire care se refera la politie si care solicita, pentru a fi eficace, participarea intregii comunitatii, a intregii societati.

Infiintarea Unitatii Nationale EUROPOL in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor

In vederea incurajarii cooperarii judiciare intre politiile tarilor Uniunii Europene pe linia combaterii traficului de droguri, a comertului ilegal cu materiale radioactive, traficului ilegal de persoane, de autovehicule furate, operatiunilor de spalare a banilor si a terorismului, a fost creat „Biroul European de Politie“ (EUROPOL), cu sediul in Olanda, infiintat prin Tratatul de la Maastricht; Conventia Europol a fost semnata in anul 1995 si a intrat in vigoare in anul 1997, dupa ratificarea de catre statele Uniunii Europene.[2]

In vederea intensificarii activitatilor de colaborare cu statele din Uniunea Europeana, a fost semnat, la data de 25 noiembrie 2003, Acordul de cooperare dintre Romania si Biroul European de Politie, ratificat prin Legea nr. 197/2004.

In cuprinsul acestei legi, au fost stabilite modalitatile si procedurile de actiune ce vor fi aplicate de catre „Uniunea Nationala Europol“, fiind mentionat ca scop principal alinierea capacitatii institutionale si operationale a Politiei Romane la standardele Uniunii Europene si implementarea celor mai bune practici in domeniile cooperarii politienesti si luptei impotriva crimei organizate.

Progrese ale Ministerului Administratiei si Internelor — Capitolul 24 — JAI

In ceea ce priveste „Combaterea migratiei ilegale si a traficului de persoane“, Romania a facut progrese importante.

Incepand din luna ianuarie 2005, a fost pus in aplicare un Plan de masuri pentru intensificarea si eficientizarea actiunilor de combatere a migratiei ilegale si a criminalitatii transfrontaliere.

In plan legislativ, Romania a facut pasi importanti pe toate cele 3 paliere ale traficului de persoane respectiv prevenire, combatere si asistenta (pentru victimele traficului cu fiinte umane).

A fost realizat proiectul final al „Planului National de Actiune pentru prevenirea traficului de persoane 2006-2007“ si a „Strategiei Nationale Antitrafic 2006-2010“ si transmiterea acestora catre ministerele cu responsabilitati in domeniul traficului de persoane si ONG-urile de profil, pentru formularea de propuneri si observatii.

In domeniul „Combaterii coruptiei“, a fost elaborata „Strategia Nationala Anticoruptie 2005-2007“, al carei scop major il constituie prevenirea si combaterea coruptiei sistemice, stabilind prioritati de actiune, factorii de risc si vulnerabilitatile sistemului, in principal in domeniul administrativ si juridic.

In ceea ce priveste combaterea traficului si consumului de droguri, Romania a facut pasi importanti pe toate cele 3 paliere ale luptei impotriva drogurilor, respectiv reducerea cererii, combaterea traficului si asistenta victimelor.

A fost aprobata „Strategia Nationala Antidrog 2005-2012“ si Planul de Actiune aferent; a fost modificat si completat regulamentul privind regimul juridic al precursorilor folositi la fabricarea ilicita a drogurilor.

A fost infiintat Centrul National de Resurse privind Drogurile si fost elaborata Metodologia comuna de lucru privind confiscarile de droguri.

Romania a devenit membru cu drepturi depline la Grupul de cooperare pentru combaterea consumului si a traficului ilicit de droguri (Grupul Pompidou) din cadrul Consiliului Europei.