Tactica ascultarii invinuitului / inculpatului

Tactica ascultarii invinuitului / inculpatului

Asculatrea inv/inc se realizeaza in 3 etape (identificare, ascultare libera, punerea de intrebari), urmare de consemnarea declaratiilor. Presupune:

a) crearea unei atmosfere favorabile ascultarii si stabilirii contactului psihologic cu suspectul, devenit invinuit sau inculpat. Asculatrea trebuie sa se desfasoare in prezenta aparatorului , intr-un cadru sobru, lipsit de elemente care pot distrage atentia sau determina inutil aparitia unui sentiment de teama.

B) adopatrea de catre magistrat sau de catre politist a unei atitudini demne, in raport de autoritatea pe care o reprezinta. Organul judiciar va impune ascultarii o atmosfera de seriozitate si calm, lipsita de aroganta, de duritate etc.   

c) crearea unei atmosfere propice confesiunii, marturisirii din momentul primului contact cu cel anchetat. Cel care efectueaza ascultarea are o atitudine pozitiva.

Urmeaza verificarea identitatii invinuitului sau inculpatului, care consta in intrebarea acestuia cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenia, studiile, etc. Dupa verificarea identitatii si introducerea in atmosfera, celui ascultat i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei si i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea care i se aduce.

1. Ascultarea in faza relatarii libere

Dupa ce se aduce la cunostinta obiectul cauzei si al ascultarii, invinuitul sau inculpatul va fi lasat sa faca o relatare libera, cerandu-i-se sa dea si o declaratie scrisa personal, cu privire la invinuirea care i se aduce. Reguli tactice:

- fiecare invinuit / inculpat e ascultat separat, fara ca de fata sa fie alti inv / inc, daca exista mai multi;

- invinuitul / inculpatul trebuie lasat sa declare liber tot ce stie in cauza.el nu va fi intrerupt pana la terminarea relatarii, chiar daca se constata ce e nesincer

- ascultarea nu poate incepe cu citarea sau reamintirea unor eventuale declaratii date anterios

- invinuitul / inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa mai inainte, dar se poate servi de insemnari asupra unor amanunte

- nu se va admite folosirea de violente, amintari sau alte mijloace de constrangere, probe, in scopul de a obtine declaratii    

Conduita organului judiciar :

- va fi impusa o atmosfera de calm si rabdare, evitandu-se intreruperile sau interventiile inutile

- va fi urmarit cu atentie comportamentul celui ascultat, privirea sa si modul in care ea penduleaza de la anchetator in alta directie, pt sesizarea starilor de neliniste, a incercarilor de disimulare

- vor fi evitate, pe intreaga durata a ascultarii, expresiile, gesturile de suparare, de nemultumire, intreaga sa atitudine trebuind sa se caracterizeze prin retinere si impasibilitate

Avantajele relatarii libere:

- posibilitatea cunosterii, verificarii cu exactitate a modului in care s-a savarsit infractiunea si a mobilului ei, in ipoteza unor declaratii sincere si complete

- obtinerea de date despre faptele si imprejurarile cauzei, despre participanti , date pe care organul judiciar nu le detinea

Referat: Nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau export Document online: Dreptul la munca si protectie sociala a muncii

- posibilitatea studierii si cunoasterii invinuitului sau a inculpatului, a pozitiei ei fata de fapta comisa, chiar in ipoteza unor declaratii nesincere.

Inca din faza relatarii libere, invinuitul poate fi conditionat sa faca declaratii sincere. Fiind lasat sa relateze liber, el ne poate transmite informatii pe cale nonverbala, care pot intari sau contrazice informatiile verbale.

2. Adresarea de intrebari . formularea intrebarilor repr ultima etapa activa a audierii, fiind socotita momentul cel mai incordat al ascultarii invinuitului sau inculpatului. Dupa ce inv/ inc a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea care i se aduce. El e intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna, aspect de maxima importanta pe linia asigurarii dreptului la aparare. Tactica formularii de intrebari e in functie de declaratiile facute anterior de inv / inc, de caracterul lor sincer si complet. Pozitia unui invinuit / inculpat cu privire la invinuirea adusa, poate lua urm forme:

- recunoasterea sincera si completa a faptelor si a invinuirii aduse

- respingerea invinuirii si probarea lipsei lor de temeinicie

- disimularea adevarului prin recunoasterea de fapte, unele cu caracter penal, insa minore, avand sau nu legatura cu cauza cercetata

- refuzul de a face declaratii, respingerea acestora sau prezentarea de probe si alibiuri false.

Obiective vizate in functie de pozitia adoptata de inv/inc:

a) in situatia primelor 2 variante mentionate mai sus, sunt necesare intrebari cu caracter de verificare, clarificare si completare, ori de precizare

b) in ultimele 2 ipoteze, pe langa intrebarile de verificare sau de clarificare, se va pune accentul pe intrebari de completare, de detaliu, care vor servi la stabilirea integrala a devarului si la dovedirea declaratiilor mincinoase.

Clasificarea intrebarilor se face dupa:

a) dupa caracterul lor neneral , pot fi intrebari de control, de precizare, de completare sau ajutatoare.

b) dupa specificul problemelor urmarite : intrebari cu caracter general, referitoare la faptele sau imprejurarile cauzei, privite in totalitatea lor; intrebari problema, care vizeaza aspectele concrete ale cauzei; intrebari de detaliu, avand scop completarea , precizarea , controlul.

Intrebarile vor fi formulate intr-un mod clar, precis, concis, folosindu-se o terminologie adecvata persoanei ascultate. Vor fi evitate intrebarile sugestive.

3. Modalitati si procedee tactice de interogare

Modalitatile tactice de adresare a intrebarilor se raporteaza la pozitia invinuitului/inculpatului fata de invinuirea adusa, de incercarile de disimulare si de structura sa psihica.

- in ipoteza recunoasterii, a unor declaratii sincere si complete nu se pun probleme tactice deosebite, intrebarile vizand unele precizari sau concluzii

- in cazul refuzului de a face declaratii, al declaratiilor incomplete sau nesincere – reguli tactice diversificate

In cazul refuzului de aface declaratii organul judiciar va cauta sa afle motivul refuzarii. Pot aparea situatii in care cel ascultat are o lacuna de memorie, astfel vor fi puse intrebari de natura sa-i reactiveze memoria sau intrebari de control si verificare a exactitatii relatarii dar care sa nu-l deruteze pe cel ascultat.

In situatia declaratiilor mincinoase, contradictorii, incomplete, a respingerii invinuirii ori a persistarii in refuzul de a face declaratia tactica ascultarea are un caracter mai complex. Se adauga si revenirea asupra declaratiilor date anterior.

Procedee tactice de ascultare pot fi urmatoarele:

- tactica ascultarii repetate – utilizata in cazul declaratiilor incomplete, contradictorii si mincinoase

- tactica ascultarii incrucisate – interogarea invinuitului de 2 sau mai multe persoane in acelasi timp

- tactica intalnirilor surpriza – folosita in momentele psihice de o anumita tensiune

- tactica complexului de vinovatie – consta in alternarea unor intrebari neutre ca intrebari referitoare la fapta, la rezultatele ei, la persoanele implicate

In aplicarea acestor procedee tactice se recurge si la conjugarea lor cu alte elemente clasice:

- folosirea contradictiilor din proprie declaratie

- prezentarea altor probe sau mijloace materiale de proba obtinute in timpul cercetarilor din care rezulta indubitabil temeinicia invinuirii.

Procedeele tactice se impart in 2 mari categorii:

- procedeul ascultarii progresive – invinuitului/inculpatului i se prezinta gradat probele sau datele privind invinuirea ce i se aduce, incepand cu datele despre care stie ca se afla in posesia anchetatorilor si terminand cu cele la care nu se asteapta sa fie detinute de organul judiciar.

- procedeul ascultarii frontale – prezentarea inca din primul moment pe neasteptate a probelor celor mai importante din care rezulta cu clasitate vinovatia celui ascultat. Nu este recomandabil sa se faca inainte de relatarea libera a invinuitului/inculpatului si fara o prealabila verificare a exactitatii tuturor datelor care stau la baza invinuirii.