Inteligenta emotionala si inteligenta existentiala - rolul lor in evolutia si dezvoltarea fiintei umane

a. Conceptul de inteligenta emotionala

a.a Importanta emotiilor

In capitolul anterior am aratat ca exista tendinta de a considera emisfera stanga, cea legata de limbaj si gandirea rationala, ca fiind mult mai valoroasa si mai importanta decat emisfera dreapta, care raspunde mai ales de imaginatie, orientare in spatiu, gandire simbolica si intuitie.

In mod similar s-a format ideea ca ratiunea, care este localizata in sistemul cortical, se opune emotiei, situata in sistemul limbic, prima avand un caracter pregnant obiectiv, iar cea de-a doua fiind eminamente subiectiva.

In majoritatea dictionarelor psihologice afectivitatea desemneaza un nivel al existentei care se defineste prin antiteza cu conceptualizarea, cu ratiunea, unde totul este doar trait de individ si nu cunoscut in mod constient. A. si R. Mucchielli[1] considera ca afectivitatea se caracterizeaza prin:

implicare personala completa (ceea ce ne vizeaza, ne "atinge" in mod individual si singular);

faptul ca este esential psihosomatica sau fiziologica ( adica trairea se desfasoara mai ales in plan fizic, fiind insotita de fenomene sau de senzatii organice, functionale, decat la nivel constient, sub forma sentimentelor);

semnificatii personale pe care le atribuim conditiilor noastre de existenta si mediului nostru care ne inconjoara;

puterea de eterminare a comportamentului nostru

Structurile afectivitatii scapa constiintei, plasandu-se la nivel inconstient. P.P.Neveanu [2] arata ca trairile afective au grade de complexitate diferite, reactivitatea emotionala situandu-se la niveluri biologice si culturale divese. In general, formele complexe ale afectivitatii, respectiv sentimentele, pasiunile, plasate la nivel cultural au un rol pregnant adaptiv pentru individ si ii potenteaza activitatea de cunoastere. Psihologia sociala experimentala, ca si antropologia, considera artificiala si inexacta opozitia emotie-ratiune. Emotia constituie evaluari sau judecati pe care le facem asupra lumii. Emotia implica si o evaluare din partea subiectului cu privire la semnificatia unui eveniment sau a unei situatii. Aceasta evaluare depinde de factori legati de cultura si de personalitatea subiectului. Cu alte cuvinte, emotia depinde de modul in care o persoana evalueaza si analizeaza o situatie. Prin emotii judecam lumea ca fiind placuta sau neplacuta, ca fiind buna sau rea, deci dupa un sistem de valori. A iubi sau a uri, a fi temator, a fi trist, a fi rusinat, a fi manios, a fi optimist etc sunt judecati emotionale asupra unor situatii.

Emotiile sunt importante deoarece ele asigura:

Supravietuirea

Natura a dezvoltat emotiile noastre in decursul unei evolutii de milioane de ani. Ca o consecinta a acestui fapt, emotiile noastre functioneaza astazi ca un sistem interior de ghidare, delicat si sofisticat. Emotiile noastre ne atentioneaza atunci cand ne lipseste impulsul natural. De exemplu, cand ne simtim singuri, ne lipseste nevoia de a comunica cu alti oameni. Atunci cand ne este frica, ne simtim respinsi, lipseste nevoia de a fi acceptati.

Luarea deciziilor

Sentimentele si emotiile noastre constituie o valoroasa sursa de informatii. Ne ajuta sa luam hotarari. Cercetarile au aratat ca atunci cand sunt afectati centrii nervosi din emisferele cerebrale, omul nu poate lua nici cele mai simple decizii. De ce? Pentru ca nu stie ce va simti in legatura cu deciziile sale!

Stabilirea limitelor

Sentimentele noastre ne ajuta sa tragem nitte semnale de alarma atunci cand ne deranjeaza comportamentul unei persoane. Daca invatam sa ne incredem in ceea ce simtim si sa fim fermi in a exprima acest lucru, putem instiinta persoana persoana respectiva de faptul ca ne simtim incomod, de indata ce devenim constienti de acest fenomen. Acest lucru ne va ajuta in trasarea granitei care sunt necesare pentru protejarea sanatatii noastre mentale si psihice.

Comunicarea

Sentimentele noastre ne ajuta sa comunicam cu cu ceilalti. Expresia fetei noastre, de exemplu, poate exprima o gama larga de sentimente. Daca aratam tristi si raniti, le semnalam celorlalti ca avem nevoie de ajutorul lor. Daca suntem mai iscusiti in arta comunicarii verbale, vom fi in stare sa exprimam mai mult din nevoile noastre emotionale, avand astfel posibilitatea de a le simti mai bine. Daca reusim sa fim cat si poate de receptivi la problemele emotionale ale celorlalti oameni, suntem mai capabili sa-I facem sa se simta importanti, intelesi si iubiti.

Unitatea

Sentimentele noastre sunt probabil cea mai mare sursa de unitate a tuturor membrilor speciei umane. In mod sigur, convingerile noastre religioase, politice, culturale nu ne-au unit. De fapt, ne-au despartit de prea multe ori, intr-un mod tragic si uneori chiar fatal. Pe de alta parte, sentimentele sunt universale. Charles Dickens insusi a scris despre acest lucru cu multi ani in urma intr-una din cartile lui mai putin cunoscuta, intitulata Expresia sentimentelor la om si la animal. Sentimentele de empatie, compasiune, cooperare si iertare, de exemplu, au potentialul de a ne uni ca specie. Vorbind la modul general, convingerile ne despart.

Cercetatorii au investigat dimensiunile inteligentei emotionale folosindu-se de concepte adiacente cum ar fi aptitudinile sociale, competenta interpersonala, maturitatea psihologica si constienta emotionala. S-au cercetat concepte precum "dezvoltarea sociala", invatare sociala si emotionala" si "inteligenta personala", toate avand ca scop "cresterea nivelului competentei sociale si emotionale". S-au dezvaluit astfel stransele legaturi intre inteligenta emotionala si celelalte fenomene - conducere, performanta de grup, performanta individuala, schimbari sociale interpersonale, adaptare la schimbari.

Inteligenta emotionala ne armonizeaza cu mediul si cu noi insine.

a.b Caracterizarea inteligentei emotionale

Termenul "inteligenta emotionala" a fost formulat pentru prima data intr-o teza de doctorat, in S.U.A. , in 1985. Wayne Leon Payne considera ca inteligenta emotionala este o abilitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere si dorinta.

De fapt, D. Wechsler, autorul setului de teste standardizate pentru inteligenta, a remarcat ca adaptarea individului la mediul in care traieste se realizeaza atat prin elementele cognitive, cat si prin cele non-cognitive. Aspectele non-cognitive ale inteligentei include factori de ordin afectiv, personal si social, fiind esentiale pentru reusita in viata a individului.

Studiile privind inteligenta emotionala sunt relativ recente, ele debutand in jurul anilor '90. S-au conturat trei directii in definirea inteligentei emotionale, reprezentate de:

Mayer si Solovey considera ca inteligenta emotionala implica: a) abilitatea de a percepe cat mai corect emotiile si de a le exprima, b) abilitatea de a accede sau genera sentimentele atunci cand ele faciliteaza gandirea, c) abilitatea de a cunoaste si intelege emotiile si de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emotionala si intelectuala. Prin aceasta definitie, cei doi autori au vrut sa evidentieze interconditionarile pozitive intre emotionale si gandire.

In cadrul celei de-a doua versiuni de tratare a inteligentei emotionale se afla studiile, realizate de-a lungul a 25 de ani, de Reuven Bar-On. In 1992, Reuven Bar-On, doctor la Universitatea din Tel Aviv, a stabilit si el componentele inteligentei emotionale pe care le grupeaza in felul urmator:

Aspectul intrapersonal

Constientizarea propriilor emotii - abilitatea de a eunoaste propriile sentimente;

Optimism (asertivitate) - abilitatea de  apara ceea ce este bine si disponibilitatea de exprimare a gandurilor, a credintelor, a sentimentelor, dar nu intr-o maniera distructiva;

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

Respect - consideratie pentru propria persoana - abilitatea de a respecta si a accepta ce este (la baza) bun;

Auto-realizare - abilitatea de a realiza propriile capacitati potentiale, capacitatea de a incepe sa te implici in cautarea unor scopuri, teluri care au o anumita semnificatie si un anumit inteles pentru tine;

Independenta - abilitatea de a te directiona si controla singur in propriile ganduri si actiuni, capacitatea de a fi liber de dependentele emotionale.

Aspectul interpersonal

Empatie - abilitatea de a fi constient, de  a intelege si a aprecia sentimentele celorlalti;

Relatii interpersonale - abilitatea de a stabili si a mentine (intretine) relatii interpersonale reciproc pozitive, acest lucru caracterizandu-se prin intimitate, oferire si primire de afectiune;

Responsabilitate sociala - abilitatea de a-ti demonstra propria cooperativitate ca membru contribuabil si constructiv in grupul social caruia ii apartii sau pe care l-ai format.

Adaptabilitate

Rezolvarea problemelor - abilitatea de a fi constient de probleme si de a defini problemele pentru a genera si implementa potentialele solutii afective;

Testarea realitatii - abilitatea de a stabili, a evalua (a aprecia) corespondentele intre ceea ce inseamna o experienta (traire) si care sunt obiectivele existente;

Flexibilitate - abilitatea de a-ti ajusta gandurile, emotiile si comportamentul pentru a schimba situatia si conditiile.

Controlul stresului

Toleranta la stres - abilitatea de a te impotrivi evenimentelor si situatiilor stresante fara a te poticni si, de asemenea, abilitatea de a face fata acestora in mod activ si pozitiv;

Controlul impulsurilor - abilitatea de a rezista sau a amana impulsivitatea si de a goni tentatia care te determina sa actionezi in graba.

Dispozitia generala

Fericire - abilitatea de a te simti satisfacut de propria viata, de a te distra singur si impreuna cu altii, de  a te simti bine;

Optimism - abilitatea de a vedea partea stralucitoare a vietii, de a mentine o atitudine pozitiva chiar in pofida adversitatilor.

Acesti cinci factori, componente ale inteligentei emotionale (IE) se evalueaza prin teste specifice. Suma punctelor obtinute la aceste teste reprezinta coeficientul de emotionalitate, QE. De obicei, tipul de persoana care cunoaste succesul in viata are un QE ridicat, considerandu-se ca se poate prevedea succesul in viata si prin stabilirea coeficientului de emotionalitate.

Dupa cei doi autori, in cadrul inteligentei emotionale sunt incluse urmatoarele capacitati grupate in cinci domenii:

Constiinta de sine a propriilor emotii: introspectia, observarea si recunoasterea unui sentiment in functie de modul in care ia nastere;

Stapanirea emotiilor: constientizarea elementelor care stau in spatele sentimentelor, aflarea unor metode de a face fata temerilor, anxietatii, maniei si supararilor;

Motivarea interioara: canalizarea emotiilor si sentimentelor pentru atingerea unui scop, insotita de controlul emotional, care presupune capacitatea de a reprima impulsurile si de a amana obtinerea gratificatiilor, recompenselor;

Empatia: capacitatea de a manifesta sensibilitate si grija fata de sentimentele altora, persoana fiind in stare sa aprecieze diferentele dintre oameni;

Stabilirea si dirijarea relatiilor interumane: se refera la competenta si aptitudinile sociale, persoana fiind in stare sa cunoasca, sa analizeze si sa controleze emotiile altora.

A treia mare directie in abordarea inteligentei emotionale este reprezentata de D. Goleman[4]. D. Goleman a urmat facultatea de psihologie la harvard fiind preocupat de studiul creierului, creativitatii si comportamentului. In viziunea lui, constructele care compun aceasta forma a inteligentei sunt:

Constiinta de sine - dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea;

Auto-controlul - dorinta de  acuceri;

Motivatia - dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul;

Empatia - a-i intelege pe altii, diversitatea, capacitatea politica;

Aptitudini sociale - influenta, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relatii, colaborarea, capacitatea de lucru in echipa.

Steve Hein[5] incearca o prezentare a inteligentei emotionale pe baza consultarii unor lucrari recente. In opinia sa, exista multi oameni care ofera propriile lor definitii inteligentei emotionale. Peter Salovey si John Mayer au publicat prima definitie precisa a inteligentei emotionale in 1990. Tot atunci, Mayer si Salovey impreuna cu M. Di Paolo au publicat primul test de aptitudini pentru inteligenta emotionala. De atunci, Mayer si Salovey s-au plasat in fruntea abordarii stiintifice a acestei probleme, numele lor fiind adesea asociat cu acest concept.

In cartea sa, Daniel Goldman si-a formulat definitia inteligentei emotionale pe baza lucrarii lui Mayer si a lui Salovey din 1990. Totusi, Goleman a adaugat multe lucruri la ceea ce el a prezentat ca fiind inteligenta emotionala. A adaugat cateva variabile care ar putea fi mai bine numite trasaturi de personalitate si de caracter decat componente ale inteligentei emotionale. De exemplu, a prezentat optimismul, perseverenta si capacitatea de a amana satisfactiile ca aspecte majore ale inteligentei emotionale. A inclus, de asemenea, una dintre temele sale favorite de cercetare, ceea ce el numeste "curgere" (flow).  

Dupa afirmatiile sale, Steve Hein, ca majoritatea autorilor, a incercat sa adauge propria lui contributie "confuziei" referitoare la inteligenta emotionala, astfel incat in cartea sa din 1996 a oferit cateva definitii alternative. Astfel, dupa el, inteligenta emotionala inseamna:

sa fii constient de ceea ce simti tu si de ceea ce simt altii si sa stii ce faci in legatura cu aceasta;

sa stii sa deosebesti ce-ti face bine si ce-ti face rau si cum sa treci de la rau la bine;

sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de conducere care sa te ajute sa maximizezi pe termen lung fericirea si supravietuirea.

Hein a mai enumerat o serie de componente specifice ale imaginatiei emotionale, care au fost preluate din lucrarile lui Mayer si ale lui Salovey:

constiinta de sine - sa fii comstient de propriile emotii atunci cand acestea te cuprind;

sa fii cunoscator din punct de vedere emotional - sa fii capabil sa identifici si sa etichetezi sentimente specifice in tine insuti si in altii; sa fii capabil sa discuti despre emotii si sa fii in stare sa le comunici in mod clar si direct

capacitatea de a fi empatic in raport cu ceilalti, de a simti compasiune pentru ei, de a-i confirma, de a-i motiva, de a-i inspira, de a-i incuraja si consola;

capacitatea de a lua decizii intelepte folosind un echilibru sanatos al emotiilor si al ratiunii, de a nu fi prea emotional, nici prea rational;

capacitatea de a reusi sa-ti asumi responsabilitatea pentru propriile emotii, mai ales responsabilitatea pentru propria motivare si propria fericire.

Ridicarea nivelului inteligentei emotionale si a "culturii emotionale" presupune parcurgerea mai multor etape  

In prima faza este necesara identificarea propriilor emotii, unde este recomandabila folosirea listei de cuvinte care desemneaza sentimente. (lista intocmita de Hein).

Apoi urmeaza faza de asumare a responsibilitatii pentru emotiile identificate, lucru care este dificil.

Etapele urmatoare sunt din ce in ce mai grele, presupunand invatarea compasiunii si empatiei si incercarea de a le aplica in practica de zi cu zi. Ca elemente ajutatoare, Hein recomanda citirea cat mai multor lucrari despre emotii, gasirea unui loc sigur pentru pentru exprimarea adevaratelor sentimente, lecturarea a numeroase carti si vizionarea filmelor de factura emotionala, etichetarea sentimentelor, trairea propriilor sentimente, evitarea oamenilor care te desconsidera, te socotesc neinsemnat.

Mayer si Salovey au incercat sa puna in evidenta mai multe niveluri ale formarii inteligentei emotionale, si anume:

evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei;

facilitarea emotionala a gandirii;

intelegerea si analiza emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale;

reglarea emotiilor pentru a provoca cresterea emotionala si intelectuale.

In cadrul fiecarui nivel exista mai multe trepte, dupa cum urmeaza:

1. Perceptia, evaluarea si exprimarea emotiilor

Capacitaea de a identifica emotia in propriile ganduri, sentimente si stari fizice;

Capacitatea de a identifica emotii la altii, in proiecte, opere de arta, limbaj, sunet, comportament;

Capacitatea de a exprima emotiilecat mai precis si de a exprima nevoile legate de sentimente;

Capacitatea de a distinge intre sentimente precise si imprecise sau sincere si nesincere.

Acest prim nivel se refera la acuratetea cu care un individ poate identifica emotiile si continutul emotional, atat la propria persoana, cat si la cei din jurul sau, la acuratetea exprimarii si manifestarii emotiilor.