Personalitatea delicventiala la adolescent

PERSONALITATEA DELICVENTIALA LA ADOLESCENT

Principalele devieri de conduita si comportament pe care le-am intalnit sunt: tentativa autolitica si actul suicidar, acte asociale si antisociale ca: negativismul, minciuna, furtul, talhariile, lovirea, amenintarea, violul, fuga de acasa sau vagabondajul, alcoolismul, si nu in ultimul rand, dependenta de droguri.

Dezvoltarea dizarmonica a personalitatii la adolescenti include anomalii de adaptare a comportamentului la exigentele conditiilor sociale, culturale, economice.

Traiectoria devenirii copilului ca personalitate umana presupune ca si in arheologie, dezvoltarea, combinarea si sedimentarea unor straturi in conditiile si structurile sociale date. Aceste structuri sociale pot fi constituite si din focare malefice ca acele ,,grupuri de distractie' prin consumul de alcool, jocuri sexuale, jocuri de noroc etc., raspandite mai ales in orase si care pervertesc constiinta adolescentilor.

Din practica de zi cu zi si studiul acestui tip de comportament iata cateva aspecte care duc la cresterea frecventei deviantelor la adolescenti:

1. Modificari la nivelul structurilor morale

Integrarea sociala a persoanei care se naste ,,incompleta' presupune o receptionare, o prelucrare si o investire cu forte operatorii si operationale a valorilor sociale. Cu toate ca din necesitati contingente accentul cade - in complexitatea actului educational - pe instructie, pentru finalitatea procesului de socializare, importanta majora o are formarea constiintei morale.

In liniile cele mai largi posibile, constiinta morala este o sinteza a valorilor stabilite de grupul social care regleaza comportamentul uman fata de regulile sociale necesare convietuirii si fata de celelalte persoane purtatoare la randul lor a unei constiinte morale. Ceea ce garanteaza eficienta procesului de integrare sociala este capacitatea de a actiona autonom pe baza valorilor si regulilor morale.

Se pare ca una dintre cauzele insuccesului formarii valorilor morale este faptul ca bazele acestora se construiesc in cadrul unei experiente directe, spontane a copilului cu reguli si persoane, deci in grupul primar si intr-un interval de viata cand afectivitatea este elementul dominant in procesul de maturizare.

2. Modificari la nivelul relatiilor afective

Majoritatea relatiilor afective interpersonale ale adolescentului inadaptat sunt negative (dispatie-apatie). Experienta infantila - ca forma de invatare sociala - petrecuta intr-un spatiu valoric daunator moral, genereaza fata de celalalt atitudini de neincredere si ostilitate. Experientele traite in timpul copilariei il determina pe adolescent sa considere adultul un eventual agresor, orice interventie putin mai autoritara il face, la inceput, sa perceapa adultul ca avand intentie raufacatoare.

Aceste modificari trebuie privite cu atentie atunci cand interactionam cu adolescentii ce au comportamente deviante. Trebuie stiut ca o atitudine de mare severitate din partea adultului mareste antipatia si genereaza conflictul cu acesta.

3. Scaderea pragului de toleranta la frustrare

In cazul adolescentilor cu structura delicventiala fenomenul de frustratie este amplificat de structura lor interna. Experienta traita de ei in grupul primar a consolidat egocentrismul infantil prin: atitudinea de demisie a parintilor, modelul parental de satisfactie a instinctelor si dorintelor fara autocontrol, o libertate vecina cu libertinajul in cadrul relatiilor intrafamiliale, o adaptare si coparticipare la fuga de efortul organizat al copilului (lipsa de scolarizare, neparticipare la un program de viata organizat, la activitati continue si sustinute etc.).

Document online: Sociologie economica rurala - intrebari Proiect: Cauzele violentei din scoli - factorii de mediu sau familiali

Ca principiu fundamental, adolescentii delicventi nu pot suporta in relatiile lor cu institutiile si cu adultii regulile si exigentele sociale, atitudinile prohibitive, autoritare sau preventive ale acestora.

4. Sentimentul de devalorizare

Adolescentul delicvent nu numai ca nu se reprezinta pe sine ca o valoare umana constituita ci, dimpotriva, traieste un sentiment de nonvaloare, de respingere de catre grupul social. O situatie care determina producerea devalorizarii este aceea in care atat parintii cat si educatorii intervin direct in acest sens. In general, familiile din care provin adolescentii delicventi creeaza conditii de devalorizare in educarea copilului prin utilizarea acestuia ca participant la actiuni antisociale: consum de alcool, minciuna, furt, prostitutie, vagabondaj, inselaciune, etc.

5. Sentimentul de injustitie

Trairea, pe o perioada indelungata de timp, a unei situatii de incompatibilitate, de neconsonanta sociala, fie ca este vorba de joc, de invatatura sau de relatii de familie, determina treptat aparitia unui sentiment de injustitie.

Este greu - daca nu imposibil - mai ales la varsta adolescentei, ca adolescentul sa se ,,contemple' si sa-si asume vinovatia unor comportamente care i se par normale intrucat sunt rezultate din experienta sa trecuta. De aceea adolescentul delicvent traieste uneori cu profunda convingere, sentimentul ca i se face o mare nedreptate. Dar el are o reprezentare modificata a conceptelor morale.

6. Tulburari de cunoastere

Nu voi aborda problema performantelor in invatarea de tip scolar, ci doar problema modului tipic de cunoastere a universului, a lumii, in special a modului de reflectare a valorilor. Delicventul traieste la timpul prezent, ca si cum nu ar avea nici un fel de perceptie de sine. El traieste faptele de moment, fara legatura si continuitate cu experientele trecute si fara sa tina seama de consecinta actiunilor sale pentru viitor. In general adolescentul delicvent nu poate trai, nici percepe, existenta sa in interiorul oricarui context spatio-temporal.

7. Un sens gresit acordat conceptului de libertate

Primul dintre imperativele conceptului de libertate la delicvent este acela de a fi lipsit de orice restrictie sau exigenta sociala. Libertatea, in cazul acesta, inseamna a exista in afara oricarei reguli si fara respectarea cerintelor morale si sociale. Delicventul considera efortul de incadrare in normele sociale, morale, ca un supliciu, ca o cerinta agresiva a societatii sau a grupului si raspunde printr-o reactie de fuga sau agresiune. Sau considera degradanta pozitia de acceptare a regulilor comunitatii si a celor pe care se bazeaza relatiile interpersonale.

De asemenea, putem vorbi la adolescentii delicventi de o ,,denigrare a sentimentelor umanitare' ca: intelegerea, dragostea, mila, respectul demnitatii. Ei manifesta o indarjita opozitie in recunoasterea lor, dar mai ales in trairea acestora. In atitudinea si comportamentul delicventului exista o nepasare si un impuls de anulare a oricarui sentiment cu valoare pozitiva sociala. Corectitudinea, bunatatea, remuscarea, dragostea sincera etc. il deranjeaza si de aceea se dezangajeaza treptat cucerindu-si o libertate arbitrara in comportare.