Psihologia varstelor

- Sa cunoasca importanta maturizarii ;

- Sa distinga maturitatea biofiziologica, cea psihica,emotionala si intelectuala

Cuvinte cheie : cresterea, dezvoltarea

In maturizare un rol important revine programarii native, care in conditile normale de echilibru cu mediul, mijloceste cresterea si organizarea functionala. Maturizarea nu poate fi detasata de conditiile mediului si de activitatea de invatare si educatie, care sunt la om decisive. La nivelul psihic si de personalitate factorii de mediu si de educatie sunt interdependenti si trec unul in altul.

Din punct de vedere psihosocial maturizarea se refera in genere la emanciparea personalitatii, ce devine independenta, apta de activitati si raspunsuri psihosociale. Maturizarea intereselor si inclinatilor duce la o maturizare profesionala.

In Dictionarul de Psihologie P.P.Neveanu maturitatea este definita ca o stare functionala fizica si fiziologica la care se ajunge printr-o dezvoltare stadiala si care prezinta un sistem complet de posibilitati ce se conserva stabil in etapa varstei adulte. Se distinge o maturitate biofiziologica- constand din implinirea proceselor de crestere si structurare functionala a organelor- si o maturitate psihica in care concura modalitatile de maturitate intelectuala de structurare definitiva a mecanismelor intelectuale, ceea ce mijloceste autonomia lor , de maturitatea emotionala rezidand in diferentierea emotilor, stabilizarea sentimentelor si capacitatea de control a lor si maturitatea sociala caracterizata prin deplina adaptare la conditiile vietii si activitatii sociale si prin participarea responsabila la aceasta.

- Sa cunoasca trasaturile specifice tineretii ;

Sa cunoasca subetapele tineretii.

Cuvinte cheie: angajare sociala, rol

Insertia sociala diversa face dificila cercetarea.Tineretul realizeaza o permanenta inoire a realitatilor. Insertia in viata sociala nu a pus probleme in societatiile anterioare in care pregatirea profesionala si sociala erau relativ sever tutelate.

In ultimul secol puternica patrundere a tineretului in viata social-politica a dus la afirmarea lui ca factor important social-economic. Intrarea in viata social-economica pe baza de competitie si cooperare a creat conditii dure de selectie, iar somajul afecteaza in primul rand tinerii. De accea tineretea ridica numeroase probleme psiho-sociale, noi in raport cu varstele anterioare.

Copilaria are o rezerva uriasa de sperante legate de explorarea teritoriului si oamenilor din jur, dificultatile fiind considerate situative iar lumea stabila. Dupa 10 ani apar intrebarile legate de propriile posibilitati validarea valorilor si aplicarii lor in viata. La adolescenti apare orientarea spre viitor ca o prelungire a propriului destin. Tineretea este incarcata de cerinte, de contributie la schimbarea lumii. Tanarul e sensibil si revoltat cand intalneste nonvalori si noncompetente si este atent si receptive la modelele ce incorporeza valori necunoscute. Insecuritatea, instabilitatea valorilor sociale (ce era bine atunci nu e bine acum) duce la devalorizarea profilului parental al secolului XX si contureaza profilul adultului actual.

Tipul fundamental de activitate ce defineste tanarul e cel de persoana angajata social, producator de bunuri si servicii. Tipul de relatii devine complex: in ierarhia profesionala, cu colegi de serviciu si prieteni, cu familia de provenienta, cu propria familie. In toate relatiile putind apare contradictii.

Castigarea statutului de adult incepe cu dobindirea autonomiei economice. De accea situatia tineretului e sub semnul provizoratului.

Subetapele tineretii sunt controversate. Unii autori considera limita inferioara la 20-24 ani. Limita superioara este si ea controversata. Unii autori (Daniel Levinson) considerind-o la 45 de ani. Erik Erikson considera tineretea o varsta mijlocie si dominata de urmatoarele trasaturi:

-amplificarea identitatii sociale;

-angajarea in plan social;

-traire intense a sentimentului de dragoste;

-inceperea vietii de familie si dezvoltarea intimitatii;

-tendinta de a lega relatii cu noi grupuri;

-dragostea si munca au loc central cu structura de continut a personalitatii;

E. Verza si Ursula Schiopu considera ca tineretea se intinde intre 24 si 35 de ani si cuprinde 3 subperioade:

·     subetapa de adaptare (24-28 ani) cuprinzind ucenicia si stagiul pe linie profesionala;

·     subetapa de implantatie (28-32 ani);

·     subetapa de stabilitate profesionala si familiala (32-35 ani).

In perioada de 24 - 28 ani tanarul are un rol auxiliar in ierarhia muncii (pe linga altii). Dificultatiile de adaptare se resimt ca tensiuni interne legate de programul de munca, stil, organizare, etc. Se confrunta cu dificultati concrete de munca si se contureaza rolurile sale profesinale. O alta directie de solicitare a adaptarii e cea legata de casatorie, adaptarea la rolul de sot sau de sotie iar ulterior la cel de parinte.

Sa inteleaga problemele integrarii sociale si familiale ale  tanarului.

Cuvinte cheie : implantatie ; integrarea civilizatoare, normativa, sociala,

culturala.

Subetapa de implantatie (28 - 32) in activitatea profesionala, se realizeaza dupa adaptarea la cerintele muncii. Tanarul simte nevoia de instruire suplimentara de accea urmeaza cursuri de perfectionare, limbi, o scoala, o facultate, un sport, calculatoare. Se extind relatiile sociale, oficiale si semioficiale cu colegi, superiori, subalterni. In familie cresc responsabilitatile educative si gospodaresti se fac eforturi de marire a confortului. Se modifica programul familial, creste timpul de supraveghere a copiilor, volumul informational legate de educatie si sanatate, se restring activitatiile de loisir.

Problemele intregrarii sociale

Integrarea este complexa, tineretul avand resurse si capacitati pe aceasta linie. Intregrarea sociala este cuprinsa in mai multe forme astfel E. Williams aminteste de:

·     integrarea civilizatoare (la gradul de apartenenta).

·     intregrarea normative (la normele sociale).

·     intregrarea sociala.

·     integrarea culturala (la varietatea de informatie culturala).

Integrarea profesionala si sociala e o conditie a adaptarii, a mentinerii sanatatii fizice si mentale si a dezvoltarii armonioase a personalitatii.

Intregraea sociala se realizeaza pe mai multe directii, cea mai importanta fiind cea profesionala. Integrarea profesionala este influentata de factori obiectivi si subiectivi. Cauzele obiective tin de: atentia de lucru (sanatoasa sau nu), competentele conducatorilor, indeplinirea sarcinilor de munca, organizarea locului si procesului de munca. Cauzele subiective tin de pregatirea profesionala, trasaturile caracteriale, cunoasterea greutatilor ce se ridica in activitate, idealurile si aspiratiile individului.

O serie de autori vorbesc de socul realitatii in contactul cu lumea profesiunilor. Acest soc al realitatii este determinat de: asteptarile intreprinderi in raport cu noi angajati, anularea biografiei de eforturi scolare anterioare, lipsa de maturitate in alegerea profesiunii.

Integrarea parcurge 3 etape gradate printre care: acomodarea, adaptarea, participarea, si integrarea propriuzisa.

D. C. Miller se refera la cateva situatii ocupationale treptate si progresive:

profesionistii cu patternuri stabile care de la absolvire lucreaza in aceelasi loc, cei cu patternuri instabile ce nu se stabilizeaza niciodata la un loc de munca, cei cu patternuri de cariera concurentiala, care dupa cateva incercari se stabilizeaza intr-un loc si profesionistii cu patternuri multiple care au disponibilitatile profesionale lunga. Dupa integrare se pune problema randamentului care se refera la:

randament de productivitate; randament financiar; randament de munca.

In integrarea profesionala a tinerilor si in reusita pe plan profesional, defecte ca lenea, egoismul, minciuna, duritate (agresivitate), aroganta, alcoolismul, impiedica realizarea.

Integrarea familiala

Pe primul loc se afla buna intelegere si stima reciproca. Copii contribuind la coeziunea familiara. Varstele de casatorie au suferit o usoara modificare in sensul cresterii varstei, datorita asigurarii pregatirii profesionale, acumularii de capital profesional si social. Familia pune probleme de mentalitate ale partenerilor, gusturi, deprinderi, stil de viata, preocupari, nivel de cultura. Datorita cresterii nivelului general de scolarizare s-au omogenizat casatoriile d.p.d.v. cultural. Factorii economici constituie insa un element dezarmant pentru multe incheieri de casatorii. Decizia de a avea primul copil creeaza disconforturi fizice, tendinte impulsive, stari depresive. Prezenta copilului determina o reorganizare a familiei la conditiile generale. Copiii entrofici asigura optimizarea mediului familial creind motiv de bucurie, atenuind starile de disconfort, creeaza increderea in rolul de parinte, ii determina la actiune, proiecteaza in viitor destinul existentei lor.

Sa stie sa caracterizeze varsta tineretii

Cuvinte cheie : Subidentitatea de rol marital, profesional si social

Subetapa de stabilitate familiara si profesionala (32 - 35), se caracterizeaza printr-o experienta profesionala ampla de responsabilitati speciale pe linie profesionala si extindere a relatiilor oficiale pe verticala. Viata in familie se stabilizeaza, loisir-urile se largesc (teatru, filme, expozitii, concedii). Activitatea profesionala actioneaza asupra activitati psihice senzoriale, intelectuale motivationale, aptitudinale.

Dezvoltarea sensibilitatii senzoriale

Fiind o etapa de integrare si afirmare profesionala sensibilitatea este perfectionata sub aspectul caracteristicilor discriminative. Astfel observatia vizuala dupa 2- 10 ani de exercitare a profesiei ajunge in anumite profesii foarte fina, auzul se perfectioneaza legat si de pozitia de consumator de concerte, tactul si aprecierea vizuala capata finete discriminativa. Pragurile diferentiale continua sa se acorde cu o usoara scadere spre sfarsitul tineretii.

Este foarta activa capacitatea de receptare organizata.Tanarul este foarte receptiv la stimuli antrenati profesional.  

Dezvoltarea capacitatii intelectuale (invatare, intelegere, memorie, atentie, gindire).

Cunostintele si abilitatile dau expertii si creatorii domeniului. Exista insa si un numar de profesionisti ce trebuiesc recalificati, fie datorita modificarilor profesionale, fie din necesitatea recunoasterii reconversiei fortei de munca. In acest caz apare necesitatea organizarii invatarii permanente. Memoria se restructureaza devenind activa, selectiva, inteligibila mijlocita. Atentia este activata si ea pe cerintele profesionale si specificul locului de munca si al momentelor muncii.

In invatare se modifica proportia dintre invatare programata social si cea apropiata de autodidacticism in favoarea celei din urma. Conservarea informatiei ramane in platou scazand ca viteza si claritate in etapele urmatoare. Domina invatarea din necesitatea sau ocupationala. Exista o angajare spirituala si nervoasa tensionala in numeroase profesii, ducand la oboseala. Oboseala se face resimtita prin prezenta a 4 indicatori;

-scaderea calitativa si cantitativa ;

-modificari fiziologice, consum in exces a rezervelor energetice siacumularea deseurilor neeliminate;

-scade supletea activitatii intelectuale;

se amplifica functiile inferioare, automatismele si ticurile.

Recuperarea oboselii se face prin odihna activa, tinerii avind forta de recuperare mare.

Promovarile, recompensarile sunt forma de stimulatie si de constituire de motivatii pozitive in munca. De asemenea fatorii stimulatori includ si ambianta, organizarea locului de munca, estetica, confortul.

Atitudinile sunt esentiale fata de lume. Ele se modifica desi sunt dificultati de identificare ale acestora datorita situatiilor economice si sociale. Subidentitatea de rol marital, parental, profesional si social se dilata si se coreleaza.

- Sa stie sa enumere trasaturile specifice adultului,

- Sa cunoasca subetapele varstelor adulte.

Cuvinte cheie : Subidentitatea de parinte, varste active

Exista diferente privind potentialul psihic uman de la o etapa la alta de viata. In acelasi sens exista evolutii socioprofesionale si ocupationale, diferente de aspiratii profesionale, de stil de viata de statutul si rolurile sociale pe varste.

La varstele de peste 35 de ani au loc forme de exprimare de maxima forta, energie, prin care se realizeaza contributia consistenta a adultilor la cerintele vietii sociale. Dealtfel, varstele adulte se mai numesc si varste active.

Allport a enumerat sase trasaturi specifice adultului:

·     constiinta de sine larga;

·     relatii si raporturi intime;

·     securitate emotionala fundamentala;

·     preocupare obiectiva;

·     obiectivare de sine;

·     armonie relativa cu propriile achizitii din experienta personala.

Moers a diferentiat sase perioade, dintre care trei adulte, in care au importanta modificarile de impulsuri sufletesti:

1. Prima perioada a vietii copilaria si tineretea;

0,0 < 20,0 ani, invatarea inclusive scolara.

2. A doua perioada a vietii;

Prima perioada adulta dominata de tinerete, 21 - 30 ani, autoinstruirea.

3. A treia perioda a vietii; a doua perioada adulta miezul vietii umane, 31 -

44 ani, caracterizata ca cea mai scazuta perioada de receptivitate prin

instruirea adultilor. Dispare interesul pentru invatare..

4. A patra perioada a vietii; a treia perioada adulta. Criza de

autocunoastere, 45 - 55 ani, cea mai puternica perioda de crize.

5. A cincea perioda a vietii; este prima perioada a batrinetii, 55 de ani.

6. A sasea perioada a vietii; a doua perioada a batrinetii, decesul.

Evident, periodizarea de mai sus pune accent pe varstele adulte. Modelul

M. Zlate a schitat o impartire a virstelor adulte dupa cum urmeaza:

·     tineretea - incepe la 20 de ani si se caracterizeaza printr-o mai mare armonizare, stabilizare si maturizare:

·     maturizarea - perioada celei mai inalte productivitati, a maximei realizari, este perioada adulta:

·     involutia - se caracterizeaza prin declin compensat, prin uzura datorata imbatrinirii etc.

U. Schiopu si E.Verza folosesc drept criterii de diferentiere tipul fundamental de activitate si tipul de relatii implicate.

Fluctuatia criterilor de diferentiere a stadiilor, inclusiv a celor adulte este foarte mare.

Subetapele varstelor adulte

Se pot diferentia urmatoarele subetape adulte:

1) 35 - 45 ani. Se poate considera ca se consuma varsta adulta de stabilitate in care implantatia profesionala este intensa, activitatea e cumulative, activa si creatoare. Adesea la aceasta varsta se mai parcurge o facultate sau un doctorat, o scoala de perfectionare etc. In viata de familie copiii incep sa frecventeze scoala, deci creste continutul subidentitatii de parinte.

2) 45 - 55 ani. Subidentitatea de sot si parinte se va diminua usor datorita faptului ca copiii nu mai necesita o atentionare permanenta. Evolutia feminina este incarcata de indispozitii si anxietati cu substrat biologic hormonal (menopauza).

3) 55 - 65 ani. Perioada adulta prelungita se caracterizeaza printr-o oarecare diminuare a fortelor fizice, o perioada critica mai ales pentru femei. Familia se afla in plin proces de denuclearizare. Intrarea in perioada de pensionare echivaleaza cu importanta restructurare a intregului regim de viata, activitate, relatii sociale etc.

Obiective : Sa cunoasca dilatarea si contractarea subidentitatiilor ;

Cuvinte cheie : mijlocul vietii, munca

Subidentitatile profesionale constituie aspectul ce reprezinta persoana in perioadele adulte :

·     subidentitatea de sot;

·     subidentitatea profesionale;

·     subidentitatea de parinte;

·     subidentitatea social cetateneasca;

La dilatarea si contractarea subidentitatii contribuie: randamentul, efectele, asteptarile de evaluare (cum te astepti sa te evalueze altul) ca si cele de recompense, prestigiu. Toate acestea sunt foarte importante la adult. Perioada de la 35 - 45 ani se imparte si ea in doua subperioade: 35 - 40 ani si de la 40 - 45 ani. La 35 - 40 ani in ierarhia profesionala se ajunge la functii medii. Viata profesionala devine mai densa in probleme ce se resimt ca mai dificile si mai complexe. In viata de familie apar probleme noi. Cresterea copiilor, probleme legate de intrarea acestora in scoala aduc dupa sine aspecte de educatie si instruire mai complicate, mai ales ca primul copil poate intra in perioada pubertatii si poate crea tensiuni de opozabilitate, nemultumiri. Statistic aceasta perioada este perioada celor mai numeroase desfaceri de casatorie - mai ales daca sotii lucreaza in locatii diferite si fac naveta lipsind foarte mult de acasa. Totusi angajarea mai profunda in munca creeaza un echilibru al personalitatii. Perioada 40 - 45 ani, experienta profesionale devine bogata la mai multe persoane. Omul se simte in mijlocul vietii. Capacitatea de munca si randamentul se afla in prim plan. E o perioada de expansiune sociala si profesionala. In familie se reinstaleaza echilibrul. Opozabilitatea copiilor este tratata cu mai mult calm - ceea ce arata ca familia a achizitionat o experienta pedagogica. Familia poate fi confruntata cu decesul parintiilor (bunicilor), ceea ce va duce la interiorizari profunde.

In perioda adulta de stabilizare de la 45 - 55 ani, rolul de sot si sotie se cunoaste mai bine. Si aceasta perioada se divide in doua subetape:

·  De la 45 ani la 50 ani in munca rezulta gradatii, gratificari, etc. ce permit marirea confortului in familie, planuri mai complexe de vacanta.

·  In perioada de la 50ani - 55 ani se exprima din nou trecerea printr-o criza de interiorizare provocata de climacterium (menopauza la femei). Aceasta criza biologica este insotita de disconfort fizic si are loc mai devreme sau mai tirziu. In familie incepe procesul de denuclearizare. Copiii primi se casatoresc, intra in productie au copiii proprii.

In perioada sau varsta adulta prelungita de la 55 - 65 ani subidentitatea profesionala si cea socioculturala incep sa se distanteze si sa se descarce de sarcini.   

La 55 - 60 ani numeroase profesioniste se pensioneaza, ceea ce modifica bugetul familiei si programul ei. Barbatii continua participarea lor la procesul muncii. Viata de familie se simplifica intr-un fel. Distractiile devin mai putin inprovizate. Exista o oarecare rutina reconfortanta a vietii de familie (tabieturile).

Evident aceste corelatii si intercorelatii intre subidentitati pot fi extrem de diferite de la caz la caz.

Obiective : Intelegerea caracteristicilor psihofiziologice ale adultului.

  Cuvinte cheie : creste, descreste, schimbare

Fiziologic perioadele de crestere sunt dominate de procesele anabolice, iar cele de imbatrinire de catabolism. Exista insa sisteme de regresie chiar in perioadele de cea mai intense crestere. Embriologii semnaleaza degenerari ale unor zone cerebrale chiar la embrioni. Pe de alta parte H. B. James a semnalat stabilizari functionale pina la 60 - 70 ani. Dealtfel, sistemul nervos autonom este extrem de rezistent la procesele de involutie. Hipotalamusul sete acriv si in progress si peste 60 de ani. In intreaga masa a creierului, partea cea mai perisabila se afla la nivelul cortexului si a creierului mic. Numarul neuronilor care se distrug in masa creierului creste dupa 25 de ani. Functional, activitatea intelectuala este alimentata si intretinuta de solicitarile permanente profesionale, culturale, sociale, de confort care devin numeroase si responsabile la adult. Mentinerea vigorii fizice, solicitarea optionala a sistemului nervos si a sistemului muscular influenteaza si vigoarea psihica. Igiena mintale si psihosomatica vad aceasta relatie ca esentiala. Exista doua aspecte: imbatranirea si patologizarea. Exista un fel de imbatrinire a varstelor. Este o crestere desi nu prea este evidenta, a numarului de zile de imbolnavire. De exemplu la 25 de ani se pot insuma cam 2,5 zile de boala annual, la 65 de ani cam 35 de zile (Eitner 1966). Cele mai bune performante de forta si durata se manifesta intre 20 - 29 de ani. Dupa 40 de ani forta fizica scade usor descreste energia cu atit mai mult cu cit inima si plaminii intra intr-o faza de micsorare a capacitatii de pompare a singelui. Ca urmare, descreste tonusul muscular, creste cantitatea de grasimi, mai ales la persoanele sedentare. Unii autori ca Muller Hegemann considera ca scaderea performantelor cu varsta au loc din cauza nicotinei, cofeinei, alcoolului, somniferelor etc. Tot dupa 40 de ani are loc un declin al vederii, ceva mai marcant, ceea ce va face necesara purtarea de ochelari. Auzul scade si el dar mai putin evident. Pielea devine mai putin colorata, mai uscata apar cearcanele mai accentuate sub ochi si riduri sub coltul extern al ochilor. Barbatilor li se rareste parul, apar firele albe. Are loc o crestere a regiunii pintecelui ceea ce duce la modificarile siluetei. Pe plan profesional se ating expectatii mai inalte sau devine mai clara imposibilitatea de a accede la un anumit post. Acest fapt determina o reajustare a asteptarilor si obiectivelor de lunga si scurta durata. Cerinta de schimbare este atat de mare incit s-a raspindit ideea ca intre 40 - 50 de ani omul isi schimba fie slujba, fie locuinta fie partenerul de viata.

Asadar dezvoltarea senzoriala se realizeaza in virstele adulte sub influenta antrenarii caracteristicilor discriminative. Efectele se repercuteaza mai ales in cresterea caracteristicilor discriminative si de identificare ale capacitatilor senzoriale antrenate si scaderea relativa a pragului absolut minimal - a mai tuturor tipurilor de senzatii si perceptii, chiar si a celor dureroase, desi dupa 55 de ani se manifesta dureri surde ce se prelungesc in timp si sunt de natura artritica si reumatica.

Obiective:         Sa stie sa explice maturizarea unor procese psihice

Cuvinte cheie:   atentia, memoria de lunga durata, dozare

Atentia intre 30 - 35 de ani scade ceva mai evidenta, iar intre 30 - 50 de ani mai discret. Aceasta scadere este mai evidenta in cazul in care concentrarea atentiei este solicitata o perioade mai indelungata fara intrerupere. Creste in perioada primei maturitati, se mantine in a doua si scade discret ulterior. Oamenii adulti stiu sa dozeze fortele interioare mai bine, poseda un fel de autoreglaj optimal derivat din experienta. La 35 - 40 de ani stiu sa transpire si sa autoregleze bataile cordului, astfel incit sa obtina performante de concentrare a atentiei pe perioade indelungate. Deosebit sde mult se dezvolta volumul si distributia atentiei.

Memoria se restructureaza sub influentele profesiunii. Se retin incidentele critice, problemele chieie legate de activitatea profesionale specifica. Maximul de utilizabilitate se considera a fi atins la 25 de ani. Foarte dependenta de structura solicitarilor de viata memoria adultului este indreptata spre obiective, are suplete. E. I. Stepanova considera ca de fapt memoria la adult atinge apogeul dezvoltarii sale. Exista probleme ale memoriei de scurta si de lunga durata. Memoria de scurta durata se deterioreaza mai substantial in cazuri de socuri, boala, stari de tensiune. Dintre componentele memoriei, fixarea si pastrarea au o foarte mare longevitate in memoria de lunga durata. Recunoasterea si reproducerea devin ceva mai putin prompte dupa 55 ani. Dintre tipurile de memorie, cea logica este mai rezistenta, cea mecanica prezinta semne de scadere intre 40 - 45 de ani.

Invatarea psihomotorie implicata in formele de activitate curenta se afla in plantou pana la 55 ani, cand stangacia si neademanarea devin mai evidente. Exista totusi un procent de pina la 30 % de persoane peste 50 de ani cu indeminari relativ nealterate si capacitati de invatare psihomotorie bune. Depinde de experienta anterioara, de cat de mult este obisnuita persoana cu miscarea. Adultii care se antreneaza si tin la miscare ramin vioi in achizitionarea de miscari, manualitate si deprinderi psihomotorii. Rolul antrenamentului este foarte important in tipologia invatarii chiar si la varstele adulte tardive. In ceea ce priveste inteligenta in perioadele adulte, exista date divergente numeroase. Ele se refera mai ales la ipoteza descresterii potentialitatii intelectuale in jurul si dupa 40 de ani.

Schaie intr-un program de studiu al inteligentei pe 500 de subiecti, acestia nu au avut caderi ale ambelor variabilelor inteligentei la comprehensiunea verbala, rationamentul inductiv, dimpotriva a inregistrat usoare cresteri datorate acumularii de experienta.

Studiile lui Stepanova pe 2300 persoane intre 18 - 40 ani au pus in evidenta ca exista doua perioade ale dezvoltarii intelectuale si anume : intre 18 - 25 ani si 26 - 40 ani cu anumite momente de virf ale inteligentei, atentiei, memoriei. Se considera ca in dezvoltarea inteligentei este inplicata o influenta mai mare culturala si sociala. Unii considera ca vigilenta este maxima la 30 de ani apoi descreste iar cunostintele ating maximul la 40 de ani cu posibilitatea de achizitie pina la 60 de ani. Creatia cere eforturi, experienta si insistenta in domeniu.

Obiective : Sa cunoasca aspectele invatarii la adult ;

Sa inteleaga dificultatile de invatare.

Cuvinte cheie : odolescenta

Invatarea permanenta este sistemul de instruire directionta in cicluri de scurta durata sub diferite forme.

Educataia permanenta numeste toate formele de pregatire profesionala in vederea perfectionarii exercitarii unei activitati profesionale.

Educatia populara (prin universitatiile populare) are in vedere un evantai mai larg de pregatire culturala pentru viata sociala, civica, economica.

Aceste forme de invatare se realizeaza fara o necesitate imediata. In schimb reciclarile sunt legate direct de cerintele societatii si ale omului inclus in subidentitatiile sale. Acestea reprezinta forma cea mai compusa si noua a invatarii permanente. Invatarea permanenta prelungeste durata participarii la virsta activa prin imbogatirea de cunostinte si adaptarea la schimbari, la conditii noi, micsoreaza diferntele de pregatire. Invatarea implicata in educatia permanenta se adreseaza nivelurilor senzorio-motorii, psiho-motorii, nivelurilor intelectuale, morale, culturale, afective si estetice.

Educatia permanenta este ceruta de :

a)  perimarea cunostintelor;

b). perimarea profesionala;

c). perimarea de tehnici ale disciplinei;

d). perimare de post, sau de functie, rezultata din faptul ca numirea in posturi noi solicita un numai cunostintele profesiei lor anterioare ei cit si altele. Aceasta perimare pune putine probleme de reciclare unui generalist sau unui bun specialist. Perimarea profesionala exista intodeauna in legatura cu anumite probleme speciale, si cu cit specializarea e mai ingusta cu atit perimarea este mai evidenta.

E. L. Thondike a aratat ca frecventa invatarii este maxim pina la 21 ani unde se stabilizeaza pe un platou pina la 30 ani, dupa care scade lent dupa 30 ani si continua sa scada lent pina la 75 de ani.

Inteligenta si activitatea intelectuala , sanatatea si viata activa favorizeaza mentinerea invatarii la adult.

Diferentele intre invatarea la adult si invatarea la adolescent constau in:

a.     mai rapida extragere a esentialului dintr-un material ce trebuie invatat;

b.    atitudine critica si pragmatica in acceptarea noului;

c.     clara evaluare a surselor de informatie;

d.    mai buna imbinare a analizei concrete si abstracte in actul invatarii;

e.    mai mare cerinta de precizie a cunostintelor;

f.       mai mare cerinta de complectare a lanturilor aplicative si pragmatice.

Sau evidentiat 3 aspecte ale invatarii la adulti :

1.    invatarea la adulti determina o mai mare voiciune si participare sociala decit cei de acceasi virsta care nu o fac;

structurile implicate in invatare se modifica favorizind circulatia sociala a cunostintelor;

2.    invatarea la adulti constituie nu numai o necesitate sociala ci si un mijloc de invingere a alienarii;

3.    dificultatiile de invatare la adult se pot explica prin : stereotipuri, interpretarea cunostintelor noi prin sistemul vechilor cunostinte, stres si anxietate in fata problemelor abstacte si de competitie precum si stresul de intrerupere (intrerupind sarcinile de munca pentru a invata adultul se simte responsabil).

Sa stie ce schimbari intervin in aceasta perioada din                   

punct de vedere senzorial.

Cuvinte cheie:   schimbari, influenta profesionalizarii

Au loc schimbari relativ importante in structura generala a caracteristicelor psihice. Capacitatiile senzoriale se dezvolta in anumite directii sub influenta profesionalizarii si se deterioreaza sub influente convergente biologice si de suprasolicitare. Dupa 50 de ani scade capacitatea de observare vizuala si de accea multi oameni utilizeaza lentile de contact sau ochelari. In schimb, estimatia artistica si estetica a vederii este in crestere pana foarte tirziu.

J. Birren considera ca intre 20 - 60 de ani are loc scaderea de 10 - 20% a reactivitatii senzoriale generale.

M. Buhler considera ca rapiditatea capacitatiilor cognitive scade la aproximativ 30 de ani, iar precizia in jurul virstei de 40 de ani si mai evident dupa 50 de ani.

Intre 20- 60 de ani are loc o micsorare continua a cantitatii de lumina ce patrunde in pupila si o scadere a capacitatii de acomodare a cristalinului, ceea ce contribuie la reducere a vitezei de excitatie vizuala. Aceste modificatri ale pragului de luminozitate se corecteaza prin iluminatii de sura mai strategic asezate pentru activitati de lectura, scris, desenat etc. si prin protejare vizuala. Exista totusi si persoane care vad normal pina la 50 - 60 ani.

Acuitatea auditiva este de maxima identitate inter 10 - 14 ani, urmeaza o scadere foarte lenta ca dupa 40 de ani sa aiba loc o scadere mai evidenta. Auzul este solicitat in mod predilect in unele profesii cum ar fi: cele muzicale, de educatie muzicala, la cei ce lucreaza cu motoare sau in mine, in telefonie capata amprente de profesionalizare. Exista insa in numeroasa profesii o poluare de zgomote care modifica si slabeste activitatea auditiva, fapt evident si dupa 35 de ani.

Senibilitatea tactila are o curba lenta de descrestere dupa 45 de ani. Tactul este simtul de maxima erotizare. Tactul se profesionalizeaza, fiind foarte activ la inginerii constructori, la muncitorii de confectii, din industria mobiliera etc.

Mirosul se perfectioneaza in anumite profesii. In genere omul nu are un miros prea dezvoltat. Totusi cei ce lucreaza in industria chimica, cosmetica, marinarii, geologii au forme de miros associate cu vazul si sensibilitati prin intermediul carora simt apropierea furtunii, prezenta unor zacaminte. Consumul de bauturi ca si statul in camere neaerisite degradeaza mirosul in jurul virstei de 40 de ani.

Sa cunoasca subetapele varstei a III a.

Sa cunoasca modificarile ce intervin in organism la

aceasta varsta.

Cuvinte cheie: declinul functiilor fiziologice, pensionare, vulnerabilitate

Considerate varste fragile si de involutie varstele de regresie cuprind 3 stadii dupa tipul fundamental de activitate si dupa tipul de relatii :

a). Stadiul de trecere spre batranete (65-75)

b). Stadiul batranetii medii (75-85)

c). Stadiul marii batraneti sau ale longevivilor (peste 85 de ani)

Ca si in intreaga psihologie a varstelor, in varstele de regresie e necesar sa ne raportam la tipul fundamental de activitati si tipul caracteristic de relatii. Tipul fundamental de activitati reprezinta adaptarea la noul orar de activitati.familiale, sociale iar relatiile se diferentiaza in stadiile diferite ale acestui ciclu.

Observatiile au dovedit ca imbatranirea este diferita de la o persoana la alta in arii geografice diferite, nivele culturale, de instructie, economice etc.

Subidentitatile sociale, culturale, profesionale, maritale si parentale se modifica in fiecare dintre cele 3 stadii.

 a) Stadiul de trecere spre batranete (65-75)

Subidentitatile profesionale se dezoficializeaza si se integreaza in cea social-obsteasca. Ramane esentiala subidentitatea maritala constatandu-se o reintoarcere a unuia catre celalalt. Subidentitatea parentala ramane expansiva datorita aparitiei nepotilor. Inceteaza caracteristicile reproductive la barbati. Este o perioada de fragilitate biologica cu frecvente tulburari de inima, respiratorii, cancer, degenerescente ale articulatiilor (reumatism). Barbatii sunt mai preocupati de sanatatea lor, iar femeile de sanatatea sotului, pierderea partenerului de viata ocupand primul loc in factorul de stres.

b). Stadiul batranetii medii (75-85)

In acest stadiu subidentitatea parentala se contracta usor, cea sociala si profesionala se exercita in teritoriul accesibil iar cea maritala ramane esentiala. Se reduce mobilitatea in spatiu datorita bolilor degenerescente, creste mortalitatea datorita accidentelor datorate slabirii acuitatilor senzoriale, mobilitatii, fragilitatii organismului si a gripelor de primavara si toamna.

c). Stadiul marii batraneti sau ale longevivilor (peste 85 de ani)

Se remarca prin subidentitati suprapuse, confucionism, disolutie de sine. Desi exista o crestere a duratei de viata in cele mai multe state cu standarde economice inalte sau cu traditii si obiceiuri alimentare si de viata solide, durata de viata este inca dinamica. Astfel in Japonia sunt cunoscute surorile gemene ce au fost aniversate la 115 ani iar in Anglia a fost inregistrata cea mai longeviva femeie 126 ani. La noi in tara este cunoscuta longevitatea Cellei Delavrancea sau a artistei Sonia Dumitrescu-Tinica, Lucia Sturza Bulandra etc.

Observatiile comune, relatarile scriitorilor, medicilor si filozofilor au permis strangerea unor informatii importante privind batranetea, varsta intelepciunii, moment al bilanturilor, impacarea si detasarea treptata de lume, anticamera mortii.

Observatiile comune pot concentra conceptii cu privire la batranete, recomandari cu privire la persoanele acestor varste si referiri cu privire la modul in care comunitatile sociale percepeau batranetea. Cel mai adesea batranetea era respectata desi in functie de conditiile economice batranii erau considerati o povara pe capul familiei sau a societatii si lasati sa moara sau sa se sinucida.

Sec. XVIII realizeaza explorari sistematizate asupra acestei varste mai ales pe directia medicinii si a protectiei sociale a batranilor.

Sec. XIX contureaza dezvoltari ale descoperirilor biologice si medicale, batranetea si saracia capatand semnificatii sociale noi datorita studiilor de economie. Se contureaza ideea ca viata este supusa unor legi iar batranetea este un ciclu natural, prelungirea vietii fiind posibila doar in anumite limite si conditii.

Sec. XX cu statisticile populatiei au evidentiat piramida varstelor. Tot in acest secol dezvoltarea medicinei, endocrinologiei, neurologiei, anatomiei normale, patologice si de degenerescenta au adus date noi cu privire la varstele a III-a - batranetea.

Dezvoltarea social-economica, cresterea nivelului de trai a dus la modificarea mediei de varsta si a sporirii sperantei de longevitate. A aparut o ramura noua a medicinei geniatria care se refera la aspectele medicale si de ingrijire a persoanelor in varsta.

Pensionarea, iesirea din munca activa produce modificari in conditiile de existenta, fenomenul pensionarii devenind un fenomen social-universal ce ridica probleme diferite.

Organismul uman, pe masura ce inainteaza in varsta, sufera o serie de modificari legate de declinul functiilor fiziologice, ceea ce determina o scadere a capacitatii de raspuns la stres si o crestere a incidentei bolilor. Se diminueaza capacitatea fizica, functiile pulmonare, cardiace, renale, sexuale, endocrine, auditive, vizuale.

Batranii sunt extrem de sensibili si vulnerabili, devenind dificil de ingrijit atat de personalul medical cat si de familie. In timp se produce pierderea abilitatii pentru activitatile zilnice (capacitatea de a se spala singuri, de a se imbraca, de a merge la toaleta, de a-si curata locuinta. Imobilizarea la pat poate duce la accentuarea depresiei si izolarea sociala a acestor oameni. Se pune intrebrea: trebuie sa ne temem de batranete? Batranetea este o etapa inevitabila in viata noastra, dar o putem face mai usoara si putem sa fim cat mai putin dependenti de ceilalti. Acest lucru este posibil printr-un program bine ales de exercitii fizice adaptat nivelului individual de rezistenta, sub directa supraveghere medicala. In acest mod se

pastreaza functiile organismului, se previn bolile cardiovasculare, este combatuta obezitatea, scade mortalitatea.

Alimentatia trebuie adaptata si ea varstei, fara excese de grasimi animale (carne de pore grasa, untura, unt), dulciuri concentrate

(ciocolata, prajituri de cofetarie), cu continut bogat in fructe si

legume. Cantitatea de lichide trebuie sa fie minimum 1,5 litri pe zi. Vizitele medicale sunt mai mult decat necesare dupa varsta de 65 de ani, in special examenele oftalmologice. O data pe an este necesara testarea acuitatii vizuale, testarea acuitatii auditive, efectuarea unei mamografii, iar pentru femei, un examen citologic vaginal Babes Papanicolau.

Deosebit de importante sunt controlul riguros al tensiunii arteriale,testarea glicemiei, colesterolului si lipidelor.

Avand in vedere ca dupa 65 de ani infectiile respiratorii sunt mult mai severe, se recomanda vaccinarea antigripala si

antipneumococica.

Dupa varsta de 75 de ani caderile constituie o cauza frecventa de dependenta la pat, ele putand fi prevenite printr-un control al

tensiunii arteriale si a bolilor cardiace, prin eliminarea obstacolelor, bailor nesigure, scarilor din interiorul locuintelor, prin rezolvarea in timp util a problemelor reumatologice si oftalmologice.

Varsta a Ill-a nu reprezinta o boala, nu trebuie privita cu pesimism.

Chiar daca procesul imbatranirii nu poate fi oprit, imbunatatirea

calitatii vietii oamenilor in varsta trebuie sa ramana o preocupare permanent! a fiecaruia, dar si a serviciilor de sanatate. Indiferent de viata sexuala avuta la tinerete, varsta inaintata afecteaza viata sexuala. Schimbarile se resimt atat la barbati, cat si la femei.

Schimbarile raspunsului sexual la barbati

Exista o serie de modificari care influenteaza buna desfasurare a actului sexual intre care trebuie amintite:

- modificarile prostatei, care in jurul varstei de 50 de ani isi pierde

- elasticitatea, produce mai putina plasma seminala si o elimina cu mai putina forta in timpul ejacularii;

Modificari ale testosteronului se manifests prin scaderea apetitului sexual. Diminuarea apetitului sexual poate avea si alte cauze cum ar fi: factorii de stres, conditiile medicale sau medicatia care are ca efect reducerea interesului pentru sex. Un mic procent de barbati vor beneficia de medicatia cu testosteron pentru cresterea apetitului sexual, dar aceasta terapie nu va spori erectia sau abilitatea de a obtine sau intensifica orgasmul.

La barbati, activitatea sexuala descreste progresiv cu varsta. Acest fapt a fost dovedit de reducerea interesului si a implicarii in probleme sexuale, dificultatea obtinerii erectiei si reducerea satisfactiei sexuale. Perioada aceasta este cunoscuta sub denumirea de andropauza.

Nu exista o varsta precisa a declinului potentei sexuale la barbat dar exista anumiti factori, extra-fiziologici, care o pot influenta: starea sociala, economics, atitudinea partenerei, educatia, starea civila. Tulburarile se instaleaza de obicei lent, rareori brusc. Uneori perioadele de declin alterneaza cu reveniri spontane, dar trecatoare. Frecventa raporturilor sexuale scade progresiv. Odata cu avansarea in varsta, stimulii erotogeni trebuie sa fie de maimare intensitate pentru a produce un raspuns, iar episoadele deerectie spontane isi reduc frecventa sau dispar. Durata fazei latentecreste si erectia nu mai este completa. Paradoxal, timpul de ejacularepoate fi prelungit, imbunatatind calitatea actului sexual, dar semareste si timpul necesar pentru a atinge urmatoarea erectie. Andropauza este o perioada de bulversare in care se rupe echilibrulorganismului adult si se restabileste un altul, cel al varstei a Ill-a.

Tulburarile de andropauza sunt mult mai severe la cei cu patologie asociata (cardiopatie, diabet zaharat, interventii chirurgicale de prostata, ateroscleroza) si la cei carora li se administraza medicamente care inhiba actiunea androgenilor (hormoni masculini). Consumatorii cronici de alcool pot avea o reducere a activitatii sexuale suplimentara fata de cea diminuata de varsta. In ultimii ani s-a mai descris asa-zisul sindrom YUPPIE, definit ca o dorinta sexuala (sau de a face sex) diminuata. A aparut in contextul stresului modern, al grijii excesive pentru pastrarea locului de munca, al dorintei de ridicare a standardului de viata, precum si a oboselii cronice specifice ritmului alert al vietii cotidiene contemporane. La aparitia unor tulburari de tipul: potenta scazuta sau absenta, nervozitate, libidou diminuat sau absent, irascibilitate, oboseala fizica si intelectuala, depresie, scaderea memoriei si a capacitatii de concentrare, barbatul trebuie sa se adreseze medicului pentru a-si ameliora simptomatologia.

Schimbarile raspunsului sexual la femei

Modificari hormonale: femeile ajung la menopauza atunci cand ovarele semnalizeaza sfarsitul perioadei in care poate fi procreat un copil, prin scaderea estrogenului. Pentru unele femei fenomenul este unul abia sesizabil, singura modificare fiind oprirea menstruatiei. Pentru altele, aparitia simptomelor ca bufeurile, schimbarile de stare si momentele dureroase fac ca menopauza sa fie o etapa si mai dificila. Vestea buna este ca activitatea sexuala a femeilor poate creste in timp ce nivelul estrogenului scade. In plus, fara riscul de a ramane insarcinate, multe femei descopera o libertate pe care nu au avut-o pana atunci.

Modificari vaginale: apar odata cu inceputul menopauzei, prin slabirea tesurului vaginal si o diminuare pana la disparitia totala a lubrefierii vaginale. Ambele probleme pot fi incetinite prin tratament hormonal. Modificari fizice si de proprie imagine: se refera la acceptarea schimbarilor fizice provocate de trecerea anilor de catre persoanele in cauza sau de catre partenerii lor. Este vorba de cresterea in greutate, aparitia calvitiei, scaderea tonusului muscular si a rezistentei fizice, aparitia osteoporozei si altele.

Menopauza este o stare fiziologica normala caracterizata prin incetarea menstrual, care intervine de regula intre 45 si 50 de ani. Ea este precedata de cativa ani de premenopauza, stare de multe ori critica, caracterizata prin cicluri menstruale neregulate, insotite de astenie, irascibilitate, anxietate, uneori chiar de depresie psihica. Aceste fenomene sunt insotite de senzatia de ameteala sau de lesin, de transpiratii nocturne si de o stare de hipersensibilitate, cu consecinte in relatiile cu cei din jur. Pot surveni chiar si tulburari cardiace (dureri precordials aritmie, palpitatii), respiratorii (senzatie de opresiune toracica) si bufeuri. La toate aceste simptome subiective se mai adauga si simptomele obiective, caracteristice menopauzei, ca: ingrasarea (cresterea ponderala cu 8-10 kg in cateva luni), tulburari ale tensiunii arteriale, edeme (in special ale picioarelor), evidente mai ales seara.

In toate aceste simptome caracteristice premenopauzei si menopauzei, numeroase specii de plante si produse fitoterapeutice pot contribui, atat preventiv cat si curativ, la diminuarea si ameliorarea simptomelor atat de suparatoare pentru majoritatea femeilor in aceasta stare fiziologica, de altfel normala. Dintre speciile de plante recomandate in tratamentul pronlactic si curativ al acestor simptome, se pot specifica: coada soricelului, pelinul, arnica, paducelul, sunatoarea, rozmarinul, Valeriana, talpa gastii si altele.

Batranetea, ca etapa a vietii, reprezinta, nu doar un program genetic al individului, ci mai ales, o traire, o stare emotionala si mentala. Iesirea la pensie reprezinta si ea, un prag, nu de putine ori, dramatic. Iesirea din campul muncii si al colectivului de cunostinte si intrarea, practic, intr-o stare pe care multi dintre ei o considera, inutila, poate sa reprezinte un moment dificil. Impacrul acestui prag asupra persoanelor in varsta, difera, firesc, de mai multe variabile: personalitatea si temperamentul persoanei, mediul in care traieste, prezenta nepotilor, starea de sanatate si de multe ori, nivelul intelectual.

Pe de alta parte, impactul inaintarii in varsta este in stransa legatura cu ideile pe care persoana le are despre aceasta etapa. Ea poate sa fie privita ca o pauza bine meritata, in care sa te poti ocupa de lucrurile de care nu ai avut timp pana acum, o etapa a intelepciunii. O veche zicala romaneasca spune: Cine nu are batrani sa isi cumpere'. Batranetea are si ea, ca toate etapele vietii, avantaje si dezavantaje. In ultima categorie pot fi incadrate scaderea vitezei de memorare, afectarea reproducerii informatiilor memorate. Volumul atentiei este si el afectat, in sensul scaderii, in efectuarea sarcinilor complexe. Persoanele in varsta sunt mai lente, in ceea ce priveste viteza de reactie cat si rapiditatea initierii reactiilor. In cazul unor antrenamente, insa, viteza de reactie poate sa creasca. In ceea ce priveste intelepciunea, inteleasa ca intuitie exceptionala a naturii umane, a vietii, o judecata corecta asupra desfasurarii evenimentelor, capacitatea de a da sfaturi si a face comentarii corecte, aceasta tine de maturizare si experienta. Studiile au demonstrat incredere in sine, implicarea in sarcini cognitive, exteriorizari si caldura in relatia cu ceilalti

Sa inteleaga aspectele social economice ale      batranetii

Cuvinte cheie : asistenta sociala, ajutor

Speranta de viata creste.Apar insa numeroase probleme, mai ales cea a imbatranirii populatiei. In Franta, de exemplu, populatia de peste 50 de ani va creste cu 75%, iar pana in 2040 va putea numara 10 milioane de persoane de peste 75 ani. Astfel pana la cinci generatii vor trai laolalta, cu toate tensiunile si divergentele pe care le presupune acest lucru. Cresterea numarului de persoane in varsta ridica probleme sociale diverse, dar pot ridica in acelasi timp si probleme individuale de familie.

Pensionarea a fost introdusa in Germania 1889 apoi Danemarca, Anglia si SUA, tari cu potential economic, in care pensionarea era conceputa ca o asistenta sociala platita din taxele generale ale oamenilor doar celor cu venituri mici. Ulterior s-au creat fonduri de pensii din contributiile in timpul vietii de munca, pensia devenind un drept inalienabil. Mult mai tarziu cota de pensionare s-a extins si la membrii familiei, copii, sotie si chiar parinti, batrani si bolnavi.

Exista o serie de aspecte sociale ale batranetii:

·     de crestere a varstei si de protejare sociala a batranilor

·     de folosire sociala a experientei profesionale si sociale

·     de profilaxie a batranetii si lupta impotriva bolilor de degenerescenta

Prestatii acordate batranilor, bolnavilor cronici si famililor numeroase in diferite tari.

Din Psihologie Medicala si Asistenta Sociala, Dr. Ruxandra Rascanu, Editura Societatea Stiinta si Tehnica Bucuresti 1997 p.324-334

Ajutor gospodaresc

Ajutorul gospodaresc este o forma de ocrotire a varstnicilor si bolnavilor cronici, organizat in Austria, Belgia, Danemarca, Elvetia, Franta, Finlanda, Germania, Italia, Olanda, Spania, Japonia, Cehia si in alte tari.

Se precizeaza ca:

- in Danemarca sunt organizate servicii de ajutor gospodaresc de catre fiecare organ local;

- in Finlanda sunt organizate centre de ajutor la domiciliu de catre comune, organizatii voluntare, Crucea Rosie finlandeza;

- in Olanda sunt organizate servicii auxiliare pentru menaj;

- in Franta, aceasta forma de prestatie se acorda in cadrul echipei mobile mixte care se ocupa de batrani la domiciliu;

- in Japonia, inca din anul 1970 existau 6000 de agentii sociale care acordau aceasta forma de prestatie.

Ajutoare medicale gratuite

Ajutoarele medicale gratuite pentru batrani se acorda in diferite tari sub forme variate, astfel: Austria, Cehia, Germania

- ingrijire la domiciliu; Belgia

- examen medical periodic;

- spitalizare la domiciliu - servicii organizate experimental in anumite regiuni ale tarii, in cadrul carora se asigura si ajutorul gospodaresc.

Franta

- spitalizare la domiciliu;

- ingrijire la domiciliu;

- spital de zi;

- centre de zi pentru tratament, cu sectii de geriatrie si psihiatrie;

- centre de consultatie: geriatrie si psihiatrie.

Finlanda

- programe de recuperare prin tratamente ambulatorii. Italia

- asistenta medicala la domiciliu;

- ingrijire la domiciliu;

- consultatii de geriatrie;

- spitale de zi - asigura transportul batranilor la unitate, aplicand tratamente celor bolnavi care n-au nevoie de spitalizare;

- spitale de geriatrie;

- institut de geriatrie pentru batranii bolnavi cronic;

- sectii de geriatrie la camine.

Olanda

- asistenta medicala la domiciliu - medicul de familie;

- asigurarea tratamentelor si a igienei de catre infirmiere;

- spitale de zi;

- informatii privind igiena si regimul alimentar (dietetic) in centre special create.

Spania

- centre de geriatrie in fiecare regiune a tarii;

- institutii de ingrijire pentru pensionarii ce nu se autoservesc;

- institutii de geriatrie pentru readaptare;

- spitale de zi pentru tratament de readaptare.

Canada

- asistenta stomatologica gratuita - examinare anuala.

Japonia

- consult medical anual pentru toate persoanele in varsta de peste 65 de ani; examinare, diagnostic, indrumare si tratament pe baza unui program national aplicat de prefecturi si autoritatile locale;

- asistenta medicala la domiciliu.

Locuinte pentru batrani Danemarca

- apartamente supravegheate asemanatoate cu caminele-hotel;

- apartamente pentru ingrijiri destinate celor bolnavi cronic ce necesita o ingrijire calificata (fara spitalizare);

- blocuri cu apartamente pentru pensionari sau camin-hotel pentru batrani invalizi si camine-hotel pentru cei cu invaliditati grave, aici asigurandu-li-se ingrijirea medicala corespunzatoare;

- service-flats - apartamente independente, special echipate si adaptate pentru batranii cu deficiente fizice. Acestia au acces la servicii comune, primesc ingrijiri si alte servicii in mod rapid (in apartament exista instalatii speciale de apa).

Elvetia

- apartamente pentru varstnici - inca din 1970 existau la Ziirich, 1 061 de asemenea apartamente.

Franta

- camine-hotel.

Germania

- locuinte adaptate pentru batrani;

- apartamente in caminele de batrani;

- camere particulare in caminele de pensionari cu pret mai mic platibil in rate;

- apartamente pentru varstnici, construite sub forma unui complex special in interiorul unui cartier, administrate de o persoana competenta; in Hamburg exista cea. 1.000 apartamente;

- cartier de locuinte adaptate batranilor cu deficiente fizice - in Berlin;

- blocuri de locuinte: (3 blocuri cu 750 locuri fiecare la Stuttgart).

Italia

- camine hotel. Norvegia

- "service-flats' - locatarii sunt abonati la un sistem de servicii. Marea Britanie

- case mari vechi, transformate in apartamente adaptate pentru varstnici, cu bucatarie si baie comune (chiria mica, accesibila locatarilor).

Olanda

- "service-flats - locatarii sunt abonati la un sistem de servicii;

- locuinte pentru batrani cu instalatie de apel la intrare (sisteme de alarma), care atrage atentia trecatorilor ca o persoana batrana solicita ajutor.

Spania

- cartier de locuinte adaptate pentru batrani, situat la periferia Madridului;

Suedia

- "service-flats' - locatarii sun* ibonati la un sistem de servicii;

- camine-hotel, in cadrul ' i complex pentru varstnici.

- se asigura un pranz zilnic (mancare calda) persoanelor de peste 60 ani la un pret in jur de 1,50 dolari, in centre publice, iar batranilor deficienti li se serveste masa la domiciliu; cei lipsiti de venit primesc gratuit mancarea.

Italia

- centru pentru varstnici cu program de zi care ofera servicii de tip: ingrijiri medicale si igienice; club-activitati recreative, culturale si ocupationale; cantina, spalatorie, baza operativa pentru acordarea unor servicii la domiciliu (servirea mesei, spalarea lenjeriei etc).

Norvegia, Suedia si Danemarca

- centre de ingrijire organizat pe 3 sectii;

- activitati recreative de gen club; service-flats - servirea mesei, spalarea lenjeriei etc; exista cateva apartamente destinate batranilor care trebuie ingrijiti.

Olanda

- centre pentru varstnici cu sali pentru: gimnastica, pedichiura, baie, sufragerie, activitati recreative, consultatii medicale.

De asemenea s-au infiintat centre de zi si cluburi pentru batrani, inlesniri privind transportul batranilor, ajutoare in bani, case de odihna, o serie de msuri privind asigurarea mesei pentru batrani

Sa cunoasca caracteristicile biologice si psihologice ale varstnicului;

Sa cunoasca problemele legate de pensionare

Sa cunoasxca tipologia batranilor.

Cuvinte cheie: fragilitate, vulnerabilitate

Caracteristicile biologice

In imbatranire un rol important il joaca imbatranirea celulelor, tesuturilor si organelor. Astfel celulele epidermei se inmultesc mai lent, pot aparea modificari ale culorii sau proliferari anahice (negi). Celulele ficatului, rinichilor, tiroidei au atrofieri iar celulele sistemului nervos central sufera o distrugere irecuperabila lenta.

Tesuturile manifesta un exces de tesut adipos in inima si ficat iar in batranetea inaintata o golire a depozitelor grase insotita de degenerari, atrofii si leziuni. Saraceste cantitatea de apa, scade, apar depuneri de colesterol si de calciu. La nivelul creierului si a muschilor scade continutul de azot fosforic ducand la scaderea permeabilitatii.

Organele sufera o fragilitate, debilizare (ficat, rinichi, stomac, inima). Se produc modificari ale somnului si ale functiilor lui recuperative. Astfel insomnia este simptomul decalajului fiziologic si psihologic. Durata somnului creste fara a fi profund. Visul este confuz cu stergerea granitelor dintre realitate si planul subiectiv. Apar accentuari ale gesturilor preparatorii.

In exterior se observa evidente modificari ale aspectului pielii, ridare, pigmentare, spargeri de vase capilare (apar pete violacee). Ridurile suprapunandu-se peste amprentele pliurilor mimicii dau fetei un aspect tragic, adesea asimetric. Si restul pielii isi pierde elasticitatea, mai ales sub brat si sub pantec, aspect accelerat si de alimentatia saraca in vitamine si legume proaspete si de o digestie dificila.

Procesul de incaruntire (inceput uneori la 35 ani) se amplifica mai ales la persoanele suferinde cu tensiuni psihice sau la care exista o programare ereditara in acest sens. Apare rarirea si caderea parului frecventa la barbati.

Miscarile devin greoaie, lipsite de suplete, scade capacitatea de efort, muschii devin mai scurti explicand "micsorarea". Oasele devin fragile datorita decalcifierilor ce provoaca dureri de coloana sciatice sau reumatismale. Fragilitatea ii face vulnerabili la fracturi. Pierderea danturii ingreuneaza digestia si modifica aspectul fetei. Toate organele interne sufera fenomenul de degradare (la nivelul inimii dupa 55 ani sunt dese infarcturile miocardice, ateroderoza cu hemoragii mai ales in cazul unei alimentari nerationale).

Respiratia scade in eficienta producand efecte de degradare a intregului oraganism si aparitia de bronsite si enfizeme pulmonare.

Digestia se modifica, scade pofta de mancare, defecatia si urinarea sufera existand obligatia unei alimentatii cu proteine si vitamine.

Metabolismul bazal creste, termoreglarea este mai putin activa, batranii suferind de frig.

Degradarea si imbatranirea sistemului nervos, dataorita degradarii celulelor nervoase este ireversibila. Degradarea functiilor creierului duce la scaderea capacitatii de adaptare a organismului, diminuarea, organelor de simt. Exista o modificare cu varsta a caracteristicilor temperamentale, a echilibrului emotional, a scaderii energiei instinctelor. Imbatranirea aduce scaderea reactivitatii si impreionabilitatii conturand un temperament cu note flegmatice.

Caracteristicile psihologice

Planul senzorial tinde sa se echilibreze pe baza experientei senzoriale acumulate. Se manifesta intr-o prima etapa o screloza a receptorilor senzoriali urmata de diminuarea activitatii nervoase superioare. Prima degradare o inregistreaza vazul mai ales la persoanele care suprasolicita vederea sau care lucreaza in mediul toxic. Scade capacitatea de modificare a cristalinului, claritatea imagini, diferentierea culorilor, reducerea campului vizual. Apar boli degenerative ale ochilui ca glaucomul, cataracta sau dezlipirile de retina. Dupa 70 de ani poate avea loc o revenire discreta a vederii, o reechilibrare vizuala.

Auzul se modifica prin scaderea sensibilitatii datorita screlozarii urechii interne, auz fonematic mai slab (nu intelege ce vorbesti) prelucrarea informatiilor fiind mai dificila si creeand stari de disconfort, relativa izolare. Si auzul si vazul se pot insa proteza.

Sensibilitatea tactila se degradeaza scazand sensibilitatea la cald, rece si la durere. Se conserva insa sensibilitatea pentru domenii de mare experienta senzoriala. In evaluarea greutatilor se observa o lipsa de abilitate analitaica si o slaba diferentiere a stimulilor complecsi (la figura dubla batrana nu vede dacat una). Scad performantele miscarilor, continuitatea, timpul de reactie, dar nu sunt degradate deprinderile motorii ale experientelor acumulate. Aceasta explica numarul mare al conducatorilor auto de peste 65 de ani mai ales femei. Din cadrul proceselor de cunoastere de nivel intelectual, memoria este cea mai fragila la deteriorare, mai ales cea de scurta durata (uita unde a pus un obiect azi). Memoria de lunga durata este mai rezistenta dar cu asociatii confuze. Gandirea devine mai lenta, atentia mai putin distributiva, vorbirea mai rara cu pauze lungi. Creste emotivitatea, nervozitatea, irascibilitatea, se manifesta slaba cooperarea, anxietate, capricii, dependente de moment. Persoanele in varsta active isi mentin luciditatea si echilibrul psihic. Declinul este determinat de factori subiectivi, de structura anatomo fiziologica a individului, de conditiile de mediu natural, social si cultural in care traieste dar si de rezistenta genetica.

Inteligenta

Se poate mentine relativa activa. Fluxul ideilor insa scade si teama de angajare in discursuri verbale. Emil Verza si Ursula Schiopu au pus in evidenta cateva caracteristici de gandire la batrani:

-cresterea subiectivitatii,

-operearea cu categorii absolute (bine - rau, adevarat - fals);

-inflexibilitatea opiniilor si rationamentelor;

-scaderea fluentei ideilor;

-scaderea capacitatii de demonstrare;

Persoanele cu nivel de instructie si cultura redus au un declin intelectual mai puternic. Exista placerea pentru calatorii, filme, citit, conduite de spectator (batranii care ies pe banca). Se deterioreaza aprecierea timpului dar nu si a timpului legat de ritmurile biologice (masa, somn). Apare tendinta de fabulare cu privire la trecutul lor, batranii devenind avizi de consacrari generale si onoruri. H. Wallon spune ca putini oameni stiu imbatranii frumos.

Masurarea deteriorarii intelectuale se poate face fie folosind matricele progresive Raven, fie prin raportarea performantelor de la 60 - 70 de ani la nivelul maxim al performantelor persoanei in cauza.

In relatiile cu cei din jur apare regretul pentru perioadele fericite, teama fata de moarte, spaima fata de inutilitate care da un caracter tragic, de tristete si un sentiment de fustrare. Apare exagerarea sinelui; raportarea la propria persoana, a tuturor faptelor, se inhiba latura comunicationala, persoanele parand reci, insensibile.

La batrani apar amneziile infantile, de origine infantila, uitand momente penibile din viata. De asemenea apare fenomenul de perseverare, de negativism, accentuat cand I se atrage atentia de cei din jur. Apare si ideea de persecutie legata de faptul ca are impresia ca nimic din ce spune sau face nu este pe placul altora.

Comportamentul poate fi aberant, manifestat prin parasirea domiciliului, vagabondaj, consum de alcool, sau tentative de viol si perversiunii sexuale. Exista si comportamente dominate de agresivitate, indreptate impotriva altora sau a propriei persoane sub forma automutilarilor sau suicidului. Mai mult la barbatii de peste 60 de ani.

Probleme legate de pensionare

Longevitate ridica probleme ce se refera la fondurile sociale alocate din buget, la fondurile de asistenta medicala ce sunt necesare intrucat batranetea este incarcata de boli si cerinte de asistenta medicala. Pensionarea duce la scaderea veniturilor si a nivelului de trai. Situatia material economica se asociaza celei social - psihologice. Casa, locuinta devine centrul de interese (reamenajarea locuintei, ore de plimbare, activitati de loisir). Aplicandu-se cunoscute inventare de personalitate s-a realizat o tipologie a batranilor pe urmatoarele criterii: 1) Sociabilitate; 2) Subiectivism; 3) Extroversi; 4) Introversi; 5) Echilibru afectiv; 6)Vitalitate; 7) Dependenta; 8) Tendinta de aplanare sau antrenare de conflicte;

Astfel rezulta 6 tipuri de batrani:

1. Constructiv:

sociabil, echilibrat, mobil, cu vitalitate, rational, extrovertit. Este un batran frumos.

2. Dependent (neajutorat):

anxios, subiectiv, neajutorat, introvertit:

3. Defensiv:

nesociabil, anxios, lipsit de mobilitate si de vitalitate, introvertit

4. Demonstrativ:

sociabil, cu mobilitate si vitalitate, cu atitudine de conflict, rational si extrovertit.

5. Ostil:

nesociabil, anxios, conflictual, introvertit

6. Subiectiv:

latent

Stadiul terminal

La varstele inaintate, teama de moarte trece pe primul plan. Moartea la oamenii in varsta se numeste stadiul terminal si incepe cu boala ce se cunoaste a fi fatala. Sunt 3 fete ale evenimentului terminal: moartea biologica, moartea psihologica si moartea sociala.

Moartea biologica. Se refera la procesele fiziologice si medicale, degradarea progresiva a diferitelor organe. Incetarea batailor inimii, activitatii electrice a creierului, respiratia. Momentul este marcat de tensiune suprema.

Moartea psihologica. Se exprima disolutia comportamentului si constiintei de sine, apare resemnarea, oboseala, forme diferite de manifestare influentate de caracteristicile culturale. Momentul mortii este o derulare a vietii in care poate aparea un grad de cenzura, luciditate, cu accentuarea comunicarii neverbale prin privire.

Moartea sociala. Cuprinde inregistrarea vietii, inmormantarea, rezolvarea mostenirii materiale si spirituale, rezolvarea schimburilor sociale pe care le implica.

Sa cunoasca cateva lucrari si preocupari ale medicilor romani, si nu numai, privind batranetea

Cuvinte cheie: psihoze, tratamente, protectie