Telul absolut

Pentru a evita orice posibila neintelegere a categoriilor praxeologice, pare util sa accentuez un truism.

Praxeologia, asemenea stiintelor istorice ale actiunii umane, se ocupa de actiunea umana deliberata. Daca ea mentioneaza telurile, ceea ce are in vedere sunt telurile urmarite de oamenii care actioneaza. Daca vorbeste despre semnificatie, se refera la semnificatia atribuita actiunilor lor de oamenii care actioneaza.

Praxeologia si istoria sunt manifestari ale mintii umane si, ca atare, sunt conditionate de capacitatile intelectuale ale muritorilor. Praxeologia si istoria nu pretind sa cunoasca ceva despre intentiile unei minti absolute si obiective, despre semnificatia obiectiva inerenta cursului evenimentelor si evolutiei istorice, sau despre planurile pe care Dumnezeu, sau Natura, sau Spiritul lumii, sau Destinul [p.29] manifest, urmaresc sa-l realizeze dirijand universul uman. Ele nu au nimic in comun cu asa numita fiozofie a istoriei. Spre deosebire de lucrarile unor Hegel, Comte, Marx si ale unei sumedenii de alti autori, praxeologia si istoria nu pretind ca reveleaza informatii despre semnificatia adevarata, obiectiva si absoluta a vietii si a istoriei. [11]

Omul vegetativ

Anumite filozofii ii indruma pe oameni sa caute, ca tel ultim de conduita, renuntarea completa la orice actiune. Ele privesc viata ca pe un rau absolut, plin de durere, suferinte si angoase si neaga apodictic posibilitatea ca vreun efort uman sa o faca mai tolerabila. Fericirea poate fi atinsa numai odata cu extinctia completa a existentei constiente, a volitiunii si a vietii. Singura cale spre beatitudine si mantuire este de a deveni perfect pasiv, indiferent si inert, asemenea plantelor. Binele suveran este abandonul gandirii si al actiunii.

Aceasta este esenta invataturilor diferitelor filozofii indiene, in deosebi a budismului, si a lui Schopenhauer. Praxeologia nu are a le comenta. Ea este neutra in ce priveste toate judecatile de valoare si alegerea telurilor ultime. Sarcina ei nu este de a aproba sau de a dezaproba, ci de a descrie ceea ce este.

Obiectul de studiu al praxeologiei este actiunea umana. Ea se ocupa de omul care actioneaza, nu de omul transformat intr-o planta si redus doar la o existenta vegetativa.

NOTE

1. Cf. Locke, An Essay Concerning Human Understanding, Ed. Fraser, Oxford, 1894, I, 331-333; Leibniz, Nouveaux essais sur l'entendement humain, Ed. Flammarion, p. 119.

2. Cf. Feuerbach, Sämmtliche Werke, Ed. Bolin und Jodl, Stuttgart, 1907, X, 231.

3. Cf. William McDougall, An Introduction to Social Psychology, 14^th ed, Boston, 1921, p. 11.

4. Cf. Mises, Epistemological Problems of Economics, trans. by G. Reisman, New York, 1960, pp. 52 ff.

5. In asemenea cazuri un rol important il joaca imprejurarea ca cele doua satisfactii avute in vedere - cea anticipata de pe urma cedarii in fata impulsului si cea anticipata de pe urma evitarii consecintelor sale indezirabile - nu sunt simultane. A se vedea mai jos, pp. 479-490

6. Referitor la erorile implicate in legea de fier a salariilor, a se vedea mai jos, pp. 603 f.; asupra interpretarii gresite a teoriei malthusiene a se vedea mai jos, pp. 667-672.

7. Vom vedea mai tarziu (pp. 49-58) cum abordeaza stiintele sociale empirice datele ultime.

8. Cf. Alfred Schütz, Der Sinnhafte Aufbau der Sozialen Welt, Viena, 1932, p. 18.

9. Cf. Karel Englis, Begründung der Teleologie als Form des empirischen Erkennes, Brünn, 1930, pp. 15 ff.

10. "La vie est une cause première qui nous échappe comme toutes les causes premières et dont la science expérimentale n'a pas à se préoccuper." Claude Bernard, La Science expérimentale, Paris, 1878, p. 137.

11. Referitor la filozofia istoriei, cf. Mises, Theory and History, New Haven, 1957, pp. 159 ff.