Forma sportiva - obiectivele, continutul si durata perioadei pregatitoare

FORMA SPORTIVA - OBIECTIVELE, CONTINUTUL SI DURATA PERIOADEI PREGATITOARE

Perioada pregatitoare este unitatea cu ponderea cea mai importanta in cadrul macrociclului de antrenament, deoarece in timpul ei se pun bazele functionale ale viitoarelor performante.

• cresterea capacitatii functionale a organismului;
• educarea increderii in posibilitatile de afirmare;
• invatarea sau perfectionarea unor procedee tehnice
• dezvoltarea calitatilor motrice specifice implicate in practicarea ramurii de sport;
• inlaturarea ramanerilor in urma constatate la diferite alte componente ale

antrenamentului sportiv;

• pregatirea tactica.

Prima parte a perioadei pregatitoare este indreptata spre cresterea nivelului prega-

tirii fizice generale, creandu-se premizele pregatirii tehnice, tactice, fizice si psihice necesare antrenamentului specific ulterior.

Gama de exercitii este foarte larga incluzand mijloace pentru perfectionarea deprinderilor motrice de baza, a calitatilor motrice si, in general, pentru capacitatea motrica generala. Nu vor lipsi deci, exercitiile din scoala alergarii, scoala sariturii si scoala mingii, care creaza premiseleunei viitoare pregatiri specifice eficiente.

Perioada pregatitoare se imparte in doua etape:

1.     etapa de pregatire generala

2.     etapa de pregatire specifica

Etapa de pregatire generala are ca obiective:

• cresterea capacitatii functionale a organismului;
• dezvoltarea multilaterala a calitatilor motrice;
• completarea fondului de priceperi si deprinderi motrice.

Caracteristica efortului in aceasta perioada este data de marirea treptata a

volumului de efort fapt necesar pentru asigurarea stabilitatii viitoarei forme sportive. Intensitatea creste atat cat sa nu stanjeneasca cresterea volumului. In cazul cresterii accelerate a intensitatii, se forteaza intregul proces de pregatire, iar forma sportiva viitoare devine instabila.

Etapa pregatirii specifice sau precompetitionala are ca obiectiv

• instalarea formei sportive prin dezvoltarea starii de antrenament specifice;
• dezvoltarea calitatilor motrice complexe specifice ramurii de sport;
• perfectionarea pregatirii tehnico-tactice cu accent pe structurile care se vor aplica

in concursuri;

• pregatirea psihica specifica si de concurs.

Pe masura ce se apropie sfarsitul acestei etape, pregatirea capata un caracter inte-

gral, concursul intrand organic in componenta acesteia. Intensitatea efortului creste treptat prin renuntarea la exercitiile cu caracter general, in locul carora se introduc exercitii specifice.

Durata perioadei pregatitoare variaza in functie de nivelul pregatii sportivilor, de durata calendarului competitional si de numarul de macrocicluri pe parcursul unui an. In cazul copiilor, perioada pregatitoare poate dura intre 3-6 luni, in timp ce la sportivii avansati de inalta performanta 1-2 luni, sau mai putin. In macrocicluri, perioada pregatitoare se intinde intre 5-6 luni, iar in cazul periodizarilor din bicicluri intre 2-3 luni.

OBIECTIVELE, CONTINUTUL SI DURATA PERIOADEI COMPETITIONALE

Corespunzator obiectivului fundamental al acestei perioade, care este mentinerea formei sportive, se programeaza continutul antrenamentului pentru realizarea urmatoarelor sarcini:

• perfectionarea tuturor calitatilor, depriderilor si priceperilor pe fondul stabilitatii

relative a formei sportive;

• perfectionarea in continuare a capacitatii de adaptare a organismului la eforturile

specifice impuse de concursuri;

• perfectionarea pregatirii integrale (de concurs).

In aceasta perioada pregatirea fizica este orientata in directia pregatirii functionale

sau, mai bine zis, dezvoltarii capacitatii de efort maxim cu caracter specific.

• consolidarea priceperilor si deprinderilor
• dezvoltarea capacitatii de aplicare in conditii variate, create de concursuri;
• dezvoltarea gandirii tactice si a pregatirii psihologice de concurs.

Toate laturile pregatirii sportivului se coreleaza strans in aceasta perioada,

manifestandu-se sub forma pregatirii integrale care este evidentiata prin concurs. Dupa obtinerea formei sportive, concursul devine mijlocul si metoda esentiala pentru perfectionare.

Dintre toate concursurile la care participa sportivul in perioada competitionala, majoritatea au un caracter de pregatire si verificare, utilizate pentru apropierea si acomodarea cu concursurile de baza.

Intervalul dintre concursurile cu caracter pregatitor este mult mai mic decat dintre concursurile de varf.

Formatiunea structurala de baza a perioadei competitionale o constituie mezociclul competitional care include microciclul de apropiere (dinaintea concursului) sau microciclurile in care se planifica starturi pregatitoare, concursul si microciclul de descarcare, postcompetitional. In cazul in care perioada competitionala este de mai lunga durata (4-6 luni), in afara mezociclurilor competitionale, se planifica mezocicluri intermediare care asigura:

• stimuli puternici de crestere a nivelului general de crestere a nivelului general de antrenament;
• prevenirea supraincordarii in cazul unui numar mare de starturi in mezociclurile competitionale;
• prevenirea monotoniei.

Mezociclurile intermediare produc comutari importante in pregatire pentru

schimbarea partiala a formelor de pregatire, a continutului si conditiilor activitatii, creand in acelasi timp conditii pentru urmatoarele mezocicluri competitionale.  

OBIECTIVELE, CONTINUTUL SI DURATA PERIOADEI DE TRANZITIE

• asigurarea odihnei active.

Perioada de tranzitie trebuie sa asigure legatura dintre doua macrocicluri

concomitent cu asigurarea fazei de supracompensare pentru faza urmatoare de efort. Aceasta este mai lunga in cazul copiilor, ajungand pana la 5-6 saptamani si mai scurta in cazul sportivilor consacrati, intre 1-2 saptamani.

Dintre mijloacele utilizate amintim jocurile sportive, excursiile, inotul asociate cu actiuni cultural-educative si distractive.