Aspecte generale ale infractiunii

Aspecte generale ale infractiunii

Potrivit legislatiei noastre penale, infractiunea constituie unica baza pe care se poate naste raspunderea penala, reprezentand mediul ei unic si exclusiv.

Prin definitia infractiunii se stabileste regula de drept potrivit careia orice fapta care va fi incriminata trebuie sa intruneasca trasaturile caracteristice care o deosebesc de alte fapte (contraventii, abateri) ce pot fi combatute prin alte mijloace nepenale.

O fapta constituie infractiune daca sunt indeplinite urmatoarele conditii

sa fie prevazute de legea penala ca infractiune

Astfel orice infractiune trebuie sa fie prevazuta de legea penala ca atare, dar nu orice fapta prevazuta de legea penala este si infractiune.

fapta sa prezinte un pericol social

Prin pericol social trebuie inteles orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre urmatoarele valori : Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, precum si intreaga ordine de drept. La stabilirea gradului de periculozitate trebuie sa se tina seama si de modul, mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care a fost comisa fapta, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce precum si de persoana faptuitorului[1] .

Dintre faptele care prezinta pericol social cel mai inalt grad il are infractiunea. Ea este cea mai periculoasa fapta antisociala care se pedepseste cel mai grav, cu inchisoare sau amenda penala. Fapte antisociale mai pot fi : abaterile disciplinare, abaterile contraventionale, delictele civile etc, ce au sanctiuni cu pedepse mai putin grave.

fapta sa fie savarsita cu vinovatie

La savarsirea unei infractiuni de presa pot participa mai multe persoane, de la autorul materialului incriminat mergand pe linie ierarhica pana la redactorul sef si chiar persoane din afara redactiei (cele care au acordat un interviu sau care au calitatea de instigatori ori complici). Contributia acestor persoane la savarsirea infractiunii poate consta in acte de executare directa si nemijlocita (autorul), in acte de inlesnire, spijinire materiala si morala (complicele sau) sau in acte de determinare la savarsirea infractiunii (instigatorul).

In infractiunile de presa toate formele de participatie sunt posibile, iar raspunderea penala revine asadar tuturor participantilor. Natura si cuantumul sanctiunii se stabileste de instanta competenta in functie de contributia fiecarui participant.

Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al infractiunii si cuprinde atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savarsita si de urmarile acesteia. Vinovatia imbraca doua forme principale : intentia si culpa.

Intentia este definita de art.19, pct.1, cod penal si reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului rezultand din prevederea rezultatului faptei sale si urmarirea acelui rezultat prin savarsirea faptei ori numai acceptarea acelui rezultat. Ea este cunoscuta in legislatie sub doua forme :

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

intentia directa - prevazuta in art.19, pct.1, lit.a, cod penal - prevederea rezultatului faptei si urmarirea acelui rezultat prin savarsirea faptei;

intentia indirecta - art.19,pct.1,lit.b, cod penal - prevederea rezultatului de catre faptuitor, rezultat care nu mai este urmarit ci se accepta posibilitatea producerii lui.

Culpa este si ea cunoscuta in legislatie sub doua modalitati :

culpa cu prevedere (din imprudenta) - se caracterizeaza prin aceea ca faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, rezultat pe care nu-l urmareste, nu-l accepta si considera fara nici un temei ca acesta nu se va produce ;

culpa din neglijenta - se caracterizeaza prin aceea ca faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada.

In marea majoritate a cazurilor , savarsirea infractiunii atrage automat raspunderea penala a autorului, respectiv a participantilor. Exista insa si infractiuni, ca de exemplu : calomnia, insulta,  in cazul carora punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de plangerea persoanei vatamate.

La savarsirea unor infractiuni de presa pot participa multe persoane, de la autorul materialului incriminat si, mergand pe linie ierarhica, pana la redactorul sef sau chiar persoane din afara redactiei (cele care au acordat un interviu sau care au calitatea de instigatori, complici). Contributia acestor persoane la savarsirea infractiunii poate consta in:

acte de executare directa (autorul) ;

acte de inlesnire, de sprijinire materiala si morala (complicele)

acte de determinare la savarsirea infractiunii (instigatorul).

In infractiunile de presa toate aceste forme de participatie prezentate mai sus sunt posibile, iar raspunderea penala revine tuturor participantilor, natura si cuantumul sanctiunii fiind stabilite de instanta competenta in functie de contributia fiecarui participant[2].