Conceptul dreptului - locul teoriei generale a dreptului in sistemul stiintei dreptului

Sistemul stiintei dreptului. Locul teoriei generale a dreptului in sistemul stiintei dreptului

8. Teoria generala a dreptului. Locul si rolul sau in sistemul stiintei dreptului (al stiintelor juridice)

TGD ofera o viziune de ansamblu asupra fenomenului juridic; ea pleaca de la concret si formuleaza abstractul; pleaca de la special si formuleaza generalul.

Cu toate acestea, aceasta disciplina nu trebuie considerata o mama a tuturor stiintelor ("magna mater"). Prezenta disciplinelor de ramura a dus la necesitatea existentei unei discipline care sa ofere o viziune de ansamblu. In cadrul lor se formuleaza concepte generale care servesc drept baza: raport juridic, izvor de drept, raspundere juridica, norma juridica.

litigiu=proces

este o stiinta care incearca sa descopere legi

factor deotic = formal

TGD nu are numai caracter teoretic. Ea are caracter practic pentru ca ofera solutii pentru legiuitor, imbunatateste legislatia, dar si pentru practica judiciara. In cadrul TGD se formeaza conceptele fundamentale ale dreptului dar si principiile de drept; stiintele juridice nu trebuie privite separat; exista o unitate indisolubila.

Conceptul dreptului

1. Acceptiunile notiunii de "drept"

Drept provine din latinescul "directus", "dirigo" = cale dreapta, a conduce.

Latinii foloseau termenul "jus", francezii "droit", englezii "law".

Termenul are o tripla semnificatie:

stiinta - folosit pentru a desemna totalitatea conceptelor, categoriilor, principiilor fundamentale ale dreptului.

tehnica - consta in totalitatea procedurilor folosite pentru aplicarea acestuia

In literatura de specialitate se face referire la 3 concepte de baza:

orice norma juridica ce apara anumite interese sociale si contine anumite scopuri prefigurate de norma juridica formeaza dreptul obiectiv - ratiunea unei anumite reglementari;

dreptul subiectiv - reprezinta posibilitatea recunoscuta de lege titularului de drept de a pretinde unui tert respectarea unui interes legitim

dreptul pozitiv - totalitatea normelor juridice in vigoare la un moment dat

arta - dreptul reprezinta pana la urma si arta judecatorului si a autoritatilor administrative de a aplica legea; in aplicarea legii se emit judecati de valoare asupra normelor juridice, fiind necesara interpretarea acestora; pentru a o aplica corect, o norma juridica trebuie interpretata corect prin folosirea regulilor de tehnica legislativa.

2. Originea si aparitia dreptului. Dimensiunea istorica a dreptului

in literatura de specialitate apar 2 mari intrebari:

A. Cand apare dreptul? Apare odata cu statul sau odata cu primele forme de organizare primitiva?

Au fost formulate mai multe teorii, astfel unele sustin ca dreptul apare odata cu primele forme de organizare primitiva, dat fiind faptul ca in cadrul gintilor matriarhale sau patriarhale existau anumite reguli de convietuire, acestea fiind considerate forme embrionare ale dreptului, adica un minim de norme juridice. Astfel s-a subliniat ca aceste norme gentilice privind organizarea gentilica in relatiile dintre seful si membrii gintii, s-au dezvoltat ulterior la nivelul tribului; au dus la formarea totemelor; formeaza un sistem in doctrina, un concept de sisteme al totemismului de clan.

Aceste reguli au dus la formarea unor anumite interdictii, prohibitii, numite tabu-uri. Cu timpul aceste tabu-uri s-au extins la anumite obiective personale ale sefului de grup, incalcarea acestora determinand aplicarea de sanctiuni.

in opinia autorilor existenta prohibitiilor ar insemna prezenta unor norme de drept embrionare

Dreptul apare odata cu statul? -  nu putem vorbi de existenta normelor juridice decat in prezenta acelei organizari sociale care este capabila sa le apere atunci cand acestea sunt incalcate; acea organizare sociala trebuie sa fie capabila sa puna in aplicare continutul. Statul este singura forma de organizare sociala care are un aparat distinct ce are misiunea de a stabili ordinea de drept capabila sa asigure indeplinirea normelor juridice cu forta-

Marile state antice au demonstrat fiecare in parte existenta unui aparat statal investit cu forta de constrangere care sa apere dreptul. Dreptul se afla in stransa corelatie cu statul, reglementeaza principalele puteri ale statului; in cazul gintilor nu se poate vorbi de existenta unui aparat statal care sa asigure cu forta indeplinirea regulilor de convietuire sociala.

Normele juridice au caracter obligatoriu; numai statul poate asigura obligativitatea lor; ginta si tribul nu dispuneau de o autoritate speciala capabila sa asigure obligativitatea.

B. Dreptul este apanajul exclusiv al statului sau este creat si de alte institutii nestatale? pluralismul juritic -> sustine ca dreptul nu este numai creatia statului ci si creatia unor organizatii nestatale; teoriile moniste -> dreptul este creatia exclusiva a statului

Apreciem ca dreptul reprezinta un proces complex de creatie care uneori presupune nu numai contributia organelor statale ci si a cetatenilor (dreptul de initiativa legislativa - Constitutie).

4. Dimensiunea sociala a dreptului

Dreptul are un caracter social, rolul sau este acela de a disciplina comportamentul uman in situatiile sociale. Notiunea juridica are 3 elemente:

a)      dreptul = o stare de constiinta; el se afla mai mult la nivelul constiintei legiuitorului care inainte de a aproba o lege, supune interesele sociale unui proces de selectie si valorizare.

Constiinta juridica are rolul de receptor la sistemul pe care il emite societatea in vederea reglementarii, dar si de filtru care se interpune intre stimuli.

Constiinta juridica cunoaste mai multe ipostaze:

cognitiva - o forma de cunoastere specifica

actionala - dreptul aplica legea

cultural-psihologica

Constiinta juridica are mai multe functii:

normativa - creaza drept

creatoare-anticipativa - stabileste prioritatile in reglementare

b)      Dreptul - element al juridicului pentru ca el stabileste cadrul normativ al relatiilor din societate.

c)       Relatiile juridice (ordinea de drept) sunt raporturi sau situatii juridice care concretizeaza dreptul.

5. Factorii de configurare a dreptului

1. Cadrul Natural - cuprinde mai multi factori:

- geografic - exista anumite elemente ale acestor factori -> determina adoptarea unor legi -> legea privind cadrul natural (protectia Deltei Dunarii). In doctrina s-a subliniat ca nu trebuie sa se exagereze cu acest factor. Pascal: "hazlie ar fi justitia care ar depinde de un munte sau un rau".

- demografic - influenteaza dreptul prin acte normative de crestere a potentialului demografic implicand legislatia -> in tarile nordice + Romania se favorizeaza cresterea demografica oferindu-se concediul de maternitate si paternitate.

2. Cadrul Social-Politic - factori:

- economic - influenteaza dreptul prin conditiile materiale de existenta

ex: in economia de tip liberal: - legea cererii si a ofertei; - noninterventia statului in economie

- ideologic - contribuie la configurarea dreptului in functie de norma de ideologie existenta la un moment dat

ex: ideologii precum: nazista, liberala, nonliberala - au impus cate o legislatie

- cultural; politic - prin structuri organizatorice ale societatii

grupuri de interese = acea structura grupata care in baza unei atitudini comune, transmite unei alte structuri anumite scopuri in vederea realizarii lor (retele de influenta)

grupuri de presiune = urmaresc impunerea propriilor interese in sfera politicului; desi afirma ca nu urmaresc puterea, ele isi transmit interesele catre autoritatile decizionale avand o permanenta influenta (sidicate, ONG-uri)

partidele politice - fie ca acced sau nu la putere in urma jocului electoral, influenteaza adoptarea de norme juridice in anumite domenii

3. Cadrul Uman

- este facut de oameni pentru oameni

- Dreptul, prin prescriptiile sale stabileste o conduita tip pe care o impune ca fiind obligatorie tuturor membrilor societatii

Aceasta conduita are rolul de a disciplina comportamentul uman si creaza anumite statuturi (cadru militar, cadru didactic, etc)

Dreptul este cel care reglementeaza drepturile si libertatile fundamentale ale omului, fiind un compus de norme obligatorii, pentru buna functionare a societatii si reprezinta o garantie a statului de drept.

6. Esenta, continutul si forma dreptului

Esenta dreptului

consta in calitatea juridica a vointei societatii oficializate de stat

vointa generala a societatii - rezultatul vointelor sociale supuse unui proces de selectie si ierarhizare

caracterul juridic al vointei determina esenta dreptului pentru ca el este cel care duce la reglementarea de norme juridice

Continutul dreptului

unii autori afirma: "continutul dreptului = normele juridice"

continutul normativ (Hans Kelsen) - "singura relatie a dreptului este cea cu statul" - afirmatie ce nu poate fi sustinuta pentru ca dreptul nu poate fi redus doar la un continut normativ, dreptul continand pe langa normele juridice si raporturi juridice si situatii juridice

este mai stufos decat esenta dreptului

Law as culture: 3 teorii:

dreptul are o precedenta fata de cultura pentru ca el configureaza spatiul cultural "Les fleurs du mal" - Baudelaire

cultura detine dreptul: dreptul se gaseste intr-un mediu lingvistic

"law as culture as law" - nu putem distinge ce e drept si ce e cultura

o alta analiza - implica puterea: dreptul

-> puterea -> e stabil; se exercita prin institutii

-> cultura -> puterea e ceva dinamic

Legea opereaza cu formule vag formulate: interes public

Dreptul, pe langa continutul normativ, mai cuprinde factori culturali.

Dreptul = percept al ratiunii

Forma dreptului

reprezinta modul de exteriorizare al continutului dreptului. Structura:

interna: modul de structurare a continutului dreptului pe ramuri de drept si in institutii juridice. in interiorul ramurelor se gasesc institutii juridice;

externa: modalitati de exprimare:

a.       izvoarele dreptului, legea, cutuma, jurisprudenta si doctrina - reprezinta concretizarea continutului dreptului catre destinatarii acesteia.

b.      incorporarile rezultate in urma procesului de sistematizare a legislatiei

c.       fata juridica a actului normativ in care sunt cuprinse normele juridice: legi, ordonante de guvern, hotarari, ordine ale ministrilor, prefectilor; hotarari ale consiliului judetean, local; dispozitii ale primarului

d.      regulile si procedeele de tehnica legislativa

7. Tipologia dreptului

- tipologizarea dreptului = structurarea dupa anumite criterii care pun in evidenta existenta anumitor trasaturi caracteristice ale sistemului de drept

criterii:

a.       al relatiilor sociale caracteristice fiecarei epoci istorice in parte. Astfel intalnim pentru:

epoca antica: sistem de drept sclavagist, feudal

epoca moderna: modern si drept contemporan

b.      apartenenta la un bazin de civilizatie juridica - sistemul dreptului se imparte in sistem de drept:

romano-germanic (civile law) - laic

anglo-saxon - laic

musulman (islamic)

hindus

japonez

chinez

Africa neagra, Madagascar

1. Romano-germanic -> s-a format ca urmare a receptarii dreptului roman in Europa prin intermediul special al scolii glosatorilor si postglosatorilor

structura:            a. sistem de drept de inspiratie franceza

b. sistem germano-italiano-elvetian

c. sistemul tarilor nordice

- are la baza codul civil francez (1804) adoptat de Napoleon

- a creat o bresa in gandirea juridica a epocii astfel incat a schimbat radical prin dispozitiile sale conceptia existenta pana atunci

- a fost introdus in Belgia, Luxemburg, Romania, Italia, Austria

- codul civil german, important deoarece a preluat multe din institutiile dreptului roman dar si multe institutii noi: Elvetia

- in Europa nordica - codul civil german

2. Anglo-saxon are structura:

a. common law: precedentele judiciare sau solutiile pronuntate de instantele judecatoresti in probleme de drept

b. equity law: regulile de drept existente inainte de unificarea jurisdictiei engleze

c. statutary law: regulile de drept cuprinse in legile scrise, statute sau regulamente

Sistemul anglo-saxon difera de cel germanic, unde principalul izvor de drept este legea scrisa; in cel anglo-saxon un rol important il are obiceiul; practica judecatoreasca are rol de precedent cu valoare obligatorie

Legea scrisa, desi nu ocupa rolul central intre izvoarele acestui sistem de drept trebuie privita ca o "lex specialis".

ex: constitutia Marii Britanii are o parte cutumiara si una scrisa formata din Magna Charta Libertatum; acestea au valoare egala.

Document online: Generalitati privind incheierea contractului individual de munca Document online: Obiectul contractului de vanzare cumparare

3. Islamic -> spre deosebire de celelalte doua este un sistem de inspiratie religioasa. Cuprinde mai multe parti:

a. Coranul - 6342 versete; 500 sunt de drept; cuprinde revelatii pe care Alah le-a facut profetului Mahomed

b. Sunna - cuprinde revelatiile si regulile de convietuire sociala transmise de Mahomed profetilor.

c. Idjma - cuprinde regulile transmise de profeti autoritatilor statale

d. Idjitihad - jurisprudenta

Exista tendinte de laicizare in sensul reglementarii institutiilor juridice in mod distinct fata de conceptia religioasa. ex: Turcia, Tunisia

institutia proprietatii - o reglementare diferita de ambele sisteme; singurul proprietar: Alah

institutia casatoriei - contractualizata; sotia - un bun care se cumpara

Dreptul comunitar - a luat nastere dupa al II-lea Razboi Mondial, s-au pus bazele unei uniuni economice a carbunelui si otelului; ulterior, uniunea economica s-a extins si la alte domenii; acum este o uniune politica si monetara; a dat nastere la un sistem de drept nou.

Dreptul comunitar se imparte in:

a. originar - cuprinde totalitatea tratatelor constitutive ale comunitatilor economice europene si ale Uniunii Europene.

b. derivat - actele normative europene adoptate in baza tratatului de constituire: reglementari, dispozitii

Dreptul comunitar are la baza principiile generale ale dreptului dar si unele speciale: principiul subsidiaritatii, solidaritatii.

Dreptul national - principiul egalitatii intre state

Uniunea Europeana a semnat aducerea din plan national in plan supranational a unor probleme care vor dobandi reglementare comuna: politica externa, securitatea interna, justitia, moneda nationala.

Institutiile Uniunii Europene - reflecta modelul national:

Puterea Legislativa: Parlamentul European si Consiliul European

Puterea Executiva: Comisia Europeana

Puterea judecatoreasca: Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene; se imparte in:

Curtea de Justitie propriu-zisa

Tribunalul de prima instanta

Tribunalul functiei publice

8. Sistemul Dreptului

8.1 Notiunea sistemului dreptului

- asa cum in cazul legislatiei se foloseste notiunea de sistem legislativ iar in cazul juridicului notiunea de sistem juridic si in cazul dreptului, sistematizarea normelor juridice formeaza sistemul dreptului.

Norma juridica este elementul fundamental; in doctrina s-a spus ca norma juridica reprezinta sistemul elementelor de drept.

8.2 Criteriile de structurare a sistemului de drept

a. ramura de drept: ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale folosind metoda comuna de reglementare si un principiu comun.

obiectul de reglementare = relatiile sociale dintr-un anumit domeniu

metoda de reglementare = atitudinea fata de conduita, comportamentul reglementate de norma

principiile de ramura = principii comune aplicabile ramurei respective

b. institutia juridica = in cadrul ramurii; grupare de norme juridice; ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatii sociale inrudite intre ele in baza unor metode de reglementare si a unor principii ale ramurii din care fac parte; principii speciale fiecarei ramuri

8.3 Diviziunea dreptului in drept public si drept privat

A.      Drept public = constitutional, financiar, penal

B.      Drept privat = muncii, protectia consumatorului

Criterii de distinctie: in doctrina sunt mai multe criterii:

a. cel general - criteriul interesului ocrotit de norma juridica -> normele dreptului public - interes general al societatii; cel privat - interes particular.

dreptul privat se caracterizeaza printr-o mai mare flexibilitate pentru ca, ocrotind un interes al particularilor, contine reglementari mai deschise si de mai mare stabilitate decat normele dreptului public pentru ca ceea ce astazi este de interes public maine poate sa nu mai fie; prin urmare normele de drept public sunt supuse instabilitatii mult mai mult.

b. cel al utilitatii sociale; retactiunii bunurilor -> bunuri care prin natura lor servesc unui scop public si pot fi reglementate unor norme ale dreptului public. !?

9. Definitia dreptului

- inca din dreptul roman, dreptul se definea ca fiind arta binelui si echitabilului; in acea vreme dreptul se confunda cu moralul.

- intalnirea juridica cu dreptul a evoluat distingandu-se de morala treptat.

Scoala dreptului natural - sustinea ca dreptul este de fapt un drept natural, cu caracter indiscutabil preexistent omului, cu care ne nastem si pe care il transmitem mai departe; dreptul este considerat un produs al ratiunii.

Scoala istorica a dreptului - dreptul nu este niciun produs al ratiunii si nici un drept natural, ci el este un produs istoric al societatii, rezultatul spiritului poporului (folk-raif = popor-spirit) -> dreptul este rezultatul omului.

Dreptul este ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale din principalele domenii ale vietii sociale, norme asigurate si garantate de catre stat si care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman intr-un climat capabil sa asigure apararea drepturilor fundamentale ale omului, coexistenta libertatilor si statornicia spiritului de dreptate.

ansamblu de norme juridice asigurate si garantate de stat

scopul normelor juridice - disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii sociale

normele juridice trebuie sa conlucreze la realizarea statului de drept:

asigurarea coexistentei libertatilor

asigurarea dreptatii

apararea drepturilor fundamentale

Capitolul 4. Dreptul si statul

4. Puterea de stat

In antichitate se facea distinctie intre "autoritas" si "potestas"; titularul puterii era poporul care o exercita prin intermediul reprezentantilor sai care exercitau cele trei functii ale statului; puterea nu se instraina niciodata de la popor.

Prezinta urmatoarele trasaturi:

caracter politic

sfera generala de aplicabilitate

agentii specializati care o realizeaza

este suverana

Este exercitata prin intermediul unor agenti statali cu competente delimitate

Suveranitatea: 2 componente:

externa - se manifesta pe plan international prin egalitatea statului cu alte state si prin independenta

interna - puterea de comanda a statului, in interiorul teritoriului, de a adopta legi si de a exercita forta de constrangere, suprematie

5. Exercitarea puterii de stat. Separatia, echilibrul si cooperarea puterilor

Principii de organizare si functionare a instantelor judecatoresti

Jurisdictiile nationale si internationale

Justitia este inerenta societatii; realizeaza cea de-a III-a functie a statului si functioneaza ca un serviciu public. Insantele judiciare cunosc patru principii de organizare si tot atatea de functionare.

Principii de organizare

Principiul separatiei

Principiul ierarhiei jurisdictiilor

Principiul neutralitatii

Principiul colegialitatii

1. Separarea de cele administrative; drept comun

separarea magistratilor judecatori si magistratilor procurori

In Romania functioneaza separarea functiilor de magistrat.

2. Presupune exercitarea controlului judiciar asupra solutiilor de catre instantele superioare; existenta dublului sau chiar triplului grad de jurisdictie.

3. Neutralitate tehnica, sociala si politica. Tehnica: judecatorul trebuie sa se abtina de la orice manifestare a opiniilor sale. Sociala si politica: neutru de presiunile sociale si puterea politica.

4. Procesele sunt judecate de 2 sau mai multi judecatori; asigurarea independentei actului de justitie. Cu toate acestea in legislatia statelor europene se observa adoptarea solutiei judecatorului unic sau a completului unic pentru judecarea cazurilor de mai mica importanta.

Principii de functionare

Principiul egalitatii

Principiul gratuitatii

Principiul independentei si impartialitatii

Principiul continuitatii

1. Fiecare justitiar este egal in fata legii, are dreptul natural la un judecator; are dreptul la un acces nelimitat; egal de a apela la un judecator.

2. Justitia este gratuita; in materie civila si comerciala in functie de valoarea obiectului litigiului se poate percepe o taxa.

3. este consacrat prin constitutie; justitia este unica, egala si impartiala pentru toti; judecatorii sunt independenti si se supun numai legii; un judecator nu poate fi mutat, detasat fara acordul lui; odata inzestrat cu judecarea unei cauze este liber sa pronunte o solutie in temeiul legii; nu i se pot impune solutii.

4. activitatea justitiei se desfasoara in mod continuu, fara intrerupere; este reglementata vacanta judiciara; aceasta nu e o intrerupere a serviciului public al justitiei deoarece nu reprezinta decat un drept al magistratilor; pentru cauzele urgente, in materie penala, judecata va continua si pe perioada vacantei judiciare.

Jurisdictiile nationale si internationale

ordinare: judecatorii; tribunale; curti de apel; Inalta Curte de Casatie si Justitie;

judecatorii: litigii (civil); infractiuni (penal)

tribunale: fapte prevazute de lege in competenta lor; are calitatea de prima instanta; judeca apelurile sau recursurile

curtile de apel: judeca, in prima instanta faptele prevazute de lege in competenta lor; de asemenea apelurile si recursurile pronuntate de tribunale; recursurile impotriva hotararii pronuntate de tribunale ca instante de apel

Inalta Curte de Casatie si Justitie: judeca recursurile declarate importante si hotarate de Curtile de Apel. Sectia penala judeca in prima instanta faptele prevazute de lege in competenta ei.

Are completul de 9 judecatori; 4 sectii: PENAL; ADMINISTRATIV-CONTENCIOS; CIVIL, FISCAL

Exista tribunale militare, tribunalul pentru minori si cauzele de familie cu sediul la Brasov.

Complete specializate, sectii specializate pentru litigiile de munca si judecarea cauzelor minore

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Strasbourg) - judeca litigiile privind aplicarea conventiei drepturilor omului in statele europene.

Jurisdictii internationale -> Haga - 15 judecatori, dubla competenta contencioasa (judeca litigii) si necontencioasa (ofera consultanta juridica).

-> Curtea Europeana; Curte de justitie a U.E. - sediul Luxemburg

3 instante in comptenta: Curtea de Justitie (litigiile privind principiile dreptului comunitar); intrebarea prejudiciara = solicitarea din partea instantelor nationale ale statelor membre de a interpreta o norma de drept comunitar; tribunalul de prima instanta - dreptul concurentei comunitare si litigiile privind marea teritoriala.

-> Tribunalul Functiei Publice - judeca litigiile dintre functionarii europeni si nu nationali; institutiile europene

deciziile sunt obligatorii pentru statele membre

8. Forma statului

a. de guvernamant

b. structura de stat

c. regimul politic

- reprezinta modalitatea de alcatuire si organizare a elementelor statului.

a. forma de guvernamant = modul de organizare a organelor statului, astfel statul are ca forma de guvernamant monarhia sau republica.

b. structura de stat = modul de divizare a statului in unitati administrativ-teritoriale; raportul dintre stat si aceste autoritati; state cu structura: simpla (autoritara), compusa (federala)

c. regimul politic = determina aparitia mai multor tipuri de state

* totalitare; democratice

* parlamentar, prezidential, semiprezidential

Capitolul 7. Dreptul in sistemul normativ social

2. Sistemul normelor sociale

2.1 Corelatia normelor juridice cu cele etice

Inca din Antichitate se observa o impletire a dreptului cu morala, plecand de la aceasta conceptie, s-a considerat ca dreptul reprezinta un minim de morala, ca normele juridice ar fi defapt norme morale insusite de stat si transformate in norme obligatorii; astfel in literatura de specialitate s-au conturat 2 categorii de conceptii:

a.       cele moraliste despre drept - dreptul cuprinde in mod necesar si obligatoriu  un minim de morala; el reprezinta o transpunere a principiilor morale

b.      cele pozitiviste despre drept - normele dreptului sunt create de stat separate de morala; altceva decat morala; dreptul nu se confunda cu morala; singura relatie a dreptului este cea cu statul

Capitolul 8. Norma Juridica

1. Notiunea si trasaturile normei juridice

Norma juridica este acea regula de conduita cu caracter general si obligatoriu care are ca scop realizarea intereselor sociale si a carei indeplinire se realizeaza pe cale statala in caz de nevoie prin forta de constrangere a statului. Din definitie reies trasaturile normei juridice:

1.1. Norma juridica are un caracter general si impersonal

Norma juridica reglementeaza acele situatii care reprezinta un comportament repetat de majoritatea membrilor societatii, unanim acceptat de acestia ca fiindu-le aplicabil indiferent de statutul personal al fiecaruia; reprezinta reglementarea intereselor generale ale societatii; nu are caracter personal.

Caracterul general si impersonal nu dispare daca norma juridica nu se aplica intregului teritoriu; norma juridica poate fi destinatara unei anumite categorii de subiecte de drept.

Caracterul general si impersonal se mentine si atunci cand norma juridica se aplica unei anumite persoane: ministri, presedintele Curtii Constitutionale, pentru ca este avuta in vedere nu persoana, ci functia pe care o exercita.

Acest caracter nu poate fi infrant nici pe motive de autonomie locala (art. 119 Constitutie) o descentralizare a autoritatii si o desconcentrare a serviciilor publice in teritoriu.

Normele juridice emise de aceste autoritati au acelasi caracter general si impersonal; actele normative ale autoritatilor au caracter general si impersonal fiind aplicabile si autoritatilor autonome locale.

1.2. Norma juridica are un caracter tipic

Inseamna ca norma juridica reglementeaza numai comportamentele cu caracter repetat, indelungat. Norma juridica insa nu poate descrie toate situatiile, imprejurarile in care se pot produce anumite comportamente. Caracter tipic inseamna: conduita retinuta de legiuitor este in constinta sociala, considerata ca fiind generala, a tuturor membrilor.

1.3. Norma juridica implica un raport intersubiectiv

deoarece norma reprezinta o relatie intre oameni; iau nastere raporturi juridice, ceea ce duce la conturarea caracterului bilateral al normei juridice.

Caracterul bilateral pune in evidenta 2 idei:

alteritate a normei - transformarea obiectivului in subiectiv

reciprocitate - posibilitatea incheierii de raporturi juridice in baza normei

1.4. Norma juridica este obligatorie

intre toate normele sociale, numai cele juridice au caracter obligatoriu; caracter obligatoriu atunci cand regula de conduita a fost incalcata; aceasta este nestabilita prin forta de constrangere a aparatului statal; caracterul obligatoriu nu depinde de frecventa aplicarii normei juridice in timp.

1.5 Definitia normei juridice

O regula generala si obligatorie de conduita, al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie prin constrangere.

2. Structura normei juridice

2.1. Structura logica a normei juridice

din punct de vedere logico-juridic norma are 3 parti:

* ipoteza - imprejurarile in care se aplica dispozitia si sanctiunile; pot fi:

** absolut determinate - descrie toate imprejurarile

** relativ determinate - cuprinde cu titlu semnificativ

* dispozitia - comandamentul normei; actiune sau obligatie de abtinere; poate fi:

** absolut determinata - toate ap. !?

** relativ determinata - partial

* sanctiunea - poate fi absolut sau relativ determinata si mai poate avea:

** consecinte nefavorabile ale incalcarii dispozitiei (sanctiune negativa)

** masuri de stimulare (sanctiune pozitiva)

Dupa ramura de drept: sanctiuni civile si penale;

Sanctiunile mai pot fi:

alternative - ex: amenda penala sau inchisoare

cumulative - inchisoare de la 5 la 10 ani si decaderea din drepturi politice

2.2. Structura tehnico-legislativa

in literatura de specialitate s-a pus problema structurii unor norme speciale, cele penale si de drept international.

In cazul normelor penale: structura dihotomica (doar dispozitie si sanctiune, ipoteza fiind inteleasa); altii cred ca e trihotomica - normele de drept international; lipsa sanctiunii; au inceput sa fie reglementate;

indiferent de ramura de drept; normele juridice sunt structurate in articole (unitate de baza) si articolele in aliniate

o norma juridica cuprinde unul sau mai multe articole

3. Clasificare (vezi manualul - asa scrie in curs)

4. Actiunea normei juridice

4.1. Actiunea in timp a normei juridice

A. Intrarea in vigoare a normei juridice

intra in vigoare la data aducerii ei la cunostinta publica sau la o data ulterioara cuprinsa in norma; in Romania intra in vigoare la a treia zi de la data publicarii lor in Monitorul Oficial.

In literatura de specialitate in vedere cu momentul intrarii in vigoare -> principiul nemo censetur ignorare legem (jus) - nimeni nu se poate scuza invocand necunoasterea legii. exceptii: atunci cand o parte a teritoriului este izolata (calamitati naturale), legea nu poate fi adusa la cunoastere.

eroare de drept -> atunci cand una dintre parti se afla in eroare cu privire la cunostintele juridice ale legii cu ocazia incheierii unui act juridic.

B. Principiile actiunii in timp a normei juridice

norma juridica are caracter activ. nu reactiveaza si nici nu ultraactioneaza. este guvernata de 2 principii:

-> principiul neretroactivitatii legii. norma juridica nu se aplica situatiilor juridice anterioare ei

-> principiul neultraactivitatii - nu se aplica situatiilor juridice create dupa iesirea ei din vigoare

C. Exceptii de la principiul neretroactivitatii normei juridice

normele juridice au un caracter interpretativ (norme care interpreteaza legea); se aplica situatiilor existente anterior intrarii lor in vigoare: norme penale discriminatorii, norme contraventionale, norme mai favorabile condamnarii infractorului

D. Iesirea din vigoare a normei juridice

ajungerea la termen; caderea in desuetudine; abrogarea expresa (directa sau indirecta) sau tacita;

abrogare directa -> cand legiuitorul prevede in mod clar nominalizand normele juridice

abrogare indirecta -> cand legiuitorul precizeaza ca la data intrarii in vigoare se abroga orice alte dispozitii contrare

in cazul abrogarii tacite autorul "tace" -> contrarietatea dispozitiilor, legea noua reprezentand ultima vointa si cea reala a legiuitorului

4.2. Actiunea normelor juridice in spatiu si asupra persoanelor

Aplicarea normei in spatiu

asupra intregii populatii si pe intregul teritoriu; exceptia extrateritorialitatii: in anumite situatii legea nationala se aplica si asupra unei parti din teritorii aflate in alte state: misiuni diplomatice, consulate, bordul navelor si aeronavelor.

Aplicarea normei asupra persoanelor

legea nationala se aplica asupra cetatenilor si asupra strainilor aflati pe teritoriul unui stat. exceptii: legea nationala se aplica cetatenilor statului respectiv: starea civila si capacitatea persoanelor.

exceptii: personalul misiunilor diplomatice si consulatelor, personalul tehnico-administrativ, personalul administrativ.

personalul diplomatic si consular se bucura de imunitate totala, imunitate de jurisdictie;

personalul tehnico-administrativ - personal de tehnica in exercitarea functiilor care le revin dar nu imunitate de jurisdictie;

personalul organizatorico-administrativ: paznic, menajera - beneficiaza de un sistem de privilegii strict in exercitarea functiilor unor legi

Regimul juridic al strainilor - aplicarea normei juridice aduce in discutie trei tipuri de regimuri juridice:

regimul national - un stat acorda strainilor aceleasi drepturi ca cetatenilor proprii, mai putin cele politice

regimul special - acordarea de catre stat cetatenilor straini unor drepturi stabilite in acorduri bilaterale si tratate

clauza natiunii celei mai favorabile - un stat acorda strainilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit cetatenilor unui stat tert, considerat ca favorizat.

Capitolul 9. Izvoarele dreptului

1. Notiunea de "izvor de drept"

Izvoare formale = forme de exteriorizare, concretizare a fenomenului juridic, a dreptului

izvoare = legea nescrisa, obiceiul juridic, cutuma

2. Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului

oficiale = legea, jurisprudenta

neoficiale = doctrina, cutuma

directe = elaboreaza, modifica sau abroga o norma juridica

indirecte =

interpretative = in doctrina judiciara

creative

2.1. Obiceiul juridic (cutuma)

precede legii scrise sau chiar dreptului; exista anumite conditii ca un obicei sa devina juridic, deci izvor de drept; fie este recunoscut de stat (oficializarea cutumei), fie este invocat direct de catre parti in fata judecatorului care il valideaza.

Conditii:

conditia materiala = practica indelungata in timp, caracter repetat

conditia subiectiva = explica o necesitate, convingerea ca acea practica are caracter obligatoriu

In dreptul public - obiceiul sau cutuma sunt mai usor de acceptat deoarece exista practica uzantelor.

In dreptul privat - numai daca legea scrisa face trimitere la ele.

2.2. Doctrina

reprezinta totalitatea opiniilor, comentariilor facute de juristi cu privire la sistemul juridic; doctrina in Evul Mediu - un important izvor; la ora actuala este un izvor indirect de drept. Opera cutumiara influenteaza atat pe legiuitor, cat si pe judecator prin solutiile propuse; anumite dezbateri cu privire la aprobarea proiectelor de lege pot duce la retinerea solutiilor propuse de autor sau pot influenta judecatorul in aplicarea legii.

2.3. Practica judiciara si precedentul judiciar

Jurisprudenta - in sistemul anglo-saxon precedentul judiciar - un izvor direct; sistemele de common-law; in sistemul romano-german - un izvor indirect; judecatorul trebuie sa respecte 2 mari principii:

judecatorul nu este obligat sa tina cont de jurisprudenta anterioara pe aceiasi problema de drept sau de propria sa jurisprudenta.

judecatorul se pronunta numai cu privire la parerile in cauza - caracter de speta

exista 2 categorii de jurisprudente cu valoare de izvor direct:

deciziile Curtii Constitutioale

deciziile Curtii Supreme de Justitie in cazul recursului in interesul legii

au caracter obligatoriu si se publica in Monitorul Oficial, partea I si sunt obligatorii

Instanta suprema pronunta mai multe categorii; numai acest tip - recursul in interesul legii reprezinta izvor; are ca obiect asigurarea interpretarii unitare a legii; cand se constata ca in practica diverselor instante judecatoresti un anumit text de lege este interpretat si aplicat in mod diferit - practica neunitara -> Procurorul General sau Curtile de Apel sesiseaza recurs in interesul legii la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Instanta se va intruni in Sectii Unite avand ca scop interpretarea textului legal; caracter obligatoriu, se publica in Monitorul Oficial

2.4. Contractul Normativ

nu trebuie confundat cu contractul din dreptul privat, care este un act juridic bilateral care produce efecte numai intre partile contractante.

Se intalneste in trei ramuri ale dreptului si are efecte obligatorii erga omnis:

a)      in dreptul constitutional - contractul normativ are forma contractului de constituire a federatiilor de stat; avand ca obiect crearea statului federal

b)      in domeniul muncii - forma contractului de munca ce se incheie la nivel national sau de ramura a economiei; contracte individuale de munca se incheie pe baza lor

c)       in dreptul international-public - contractul normativ are forma tratatelor incheiate intre state; este un izvor direct

2.5. Actul Normativ

in sistemul romano germanic este principalul izvor de drept. mai este denumit si lege in sens larg si sens restrans

largo sensu - orice act normativ indiferent de autoritatea care l-a emis in acest sens si ordonantele, decretele, hotararile de guvern, ordine ale ministrilor, prefectilor, dispozitii ale primarilor, hotarari de Consiliu Judetean si Local.

stricto sensu - actul juridic emis de parlament, legi constitutionale, organice si ordinare

O lege ca actul juridic al Parlamentului se deosebeste de celelalte acte normative prin urmatoarele trasaturi: legea are o procedura speciala de adoptare si modificare; are intotdeauna caracter normativ spre deosebire de alte acte normative care desi au aceiasi forma pot avea si caracter individual;

O hotarare a Consiliului Local sau Judetean poate avea atat caracter normativ cat si individual; forma judiciara fiind aceiasi; la fel un decret al Presedintelui dupa caz poate avea fie caracter normativ, fie individual.

3. Izvoarele dreptului comunitar (vezi manual)

Capitolul 10. Tehnica elaborarii actelor normative

1. Notiunea tehnicii juridice

Definitie: Tehnica juridica reprezinta ansamblul procedeelor, mijloacelor si metodelor prin care necesitatile vietii sociale dobandesc forma juridica exprimandu-se in continutul normei de drept in scopul asigurarii convietuirii sociale; ea priveste intregul sistem al dreptului.

2. Notiunea tehnicii legislative

Definitie: Tehnica legislativa reprezinta acea parte componenta a tehnicii juridice prin care relatiile sociale sunt reglementate ca norme de drept, cele doua notiuni nu sunt echivalente; relatia este de la intreg la parte, tehnica juridica respectiv cea legislativa; priveste strict elaborarea unui act normativ

3. Principiile legiferarii

Principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice

elaborarea unei legi presupune un amplu demers stiintific cu privire la relatiile internationale care urmeaza sa fie reglementate, forma reglementarii, studiul dreptului comparat (se studiaza legislatia altui stat in aceiasi materie), incompatibilitatea si compatibilitatea cu legislatia Uniunii Europene.

Crearea unui act normativ este precedata de o prognoza legislativa cu privire la continutul reglementarii; anticiparea efectelor posibile ale viitoarelor reglementari; costul social al viitoarei reglementari.

Concret, fundamentarea stiintifica inseamna determinarea situatiilor de fapt care urmeaza a fi reglementate; alegerea unei stari de fapt modificata in stare de drept; analiza oportunitatii adoptarii actului normativ; impactul social al noii legi.

3.2. Principiul asigurarii unui raport firesc intre dinamica si statica dreptului

Orice act normativ este elaborat pe termen lung; efectele se produc intr-un timp indelungat; dreptul se bucura de o anumita stabilitate; actele normative trebuie sa fie capabile a se adapta in permanenta intereselor sociale deoarece altfel risca sa devina anacronice; dreptul are si o parte dinamica, de aceea actele normative nu trebuie sa fie rigide; ele trebuie sa fie usor de modificat pentru a raspunde noilor interese sociale; acest lucru este valabil si in dreptul public; actele apara un interes public; ceea ce azi este de interes, maine nu mai poate fi, deci trebuie schimbat.

3.3. Principiul corelarii sistemului actelor normative

presupune evitarea polemicilor in reglementare; de asemenea noua lege trebuie sa precizeze ce se intampla cu celelalte acte normative cu care se coreleaza; astfel trebuie precizat in cuprinsul noului act normativ daca se abroga sau modifica alte acte normative emise in materia respectiva.

3.4. Principiul accesibilitatii si al economiei de mijloace in elaborarea normativa

presupune alegerea formei exterioare a actului de reglementare; alegerea modalitatii de reglementare inseamna ca legiuitorul va stabili daca relatiile sociale ce urmeaza a fi reglementate vor fi consacrate printr-o conduita permisiva, stimulativa sau imperativa (onerativa sau prohibitiva).

Alegerea stilului si limbajului normei juridice trebuie sa se faca cu economie de mijloace; limbajul trebuie sa fie clar, concentrat. Unul din procedeele folosite: stilul concis.

Ihering: "Legiuitorul trebuie sa gandeasca profund ca un filosof, dar trebuie sa se exprime clar ca un taran."

fictiunea juridica = totalitatea acelor mijloace si procedee prin care un fapt este considerat stabil

prezumtia = presupuneri emise fie de judecator fie de legiuitor, prin care se pleaca de la un fapt cunoscut si se ajunge la unul necunoscut

4. Partile constitutive ale actului normativ

expunerea de motive sau nota de fundamentare (de la ordonante in jos)

justificarea adoptarii lui

titlu - element de identificare

formula introductiva sau preambulul - oportunitatea si necesitatea actului normativ

dispozitii generale - obiectul reglementarii

dispozitii de continut - subiectul actului normativ

dispozitii finale si tranzitorii

5. Elementele de structura ale actului normativ

inseamna gruparea actelor normative in alineate si articole; o norma juridica poate fi cuprinsa intr-unul sau mai multe articole

6. Tehnica sistematizarii actelor normative

6.1. Incorporarea

presupune gruparea acestora in functie de materia reglementata (ex: legislatia in materie sanitar-veterinara)

Poate fi:               oficiala = facuta de autoritati statale

neoficiala = de un singur particular

6.2. Codificarea

opera de creatie legislativa; presupune reunirea actelor normative si transformarea lor intr-un singur act normativ, operatie ce implica corelarea dispozitiilor, abrogarea unora sau modificarea altora.

Capitolul 11. Realizarea dreptului

2. Formele realizarii dreptului

2.1. Realizarea dreptului prin activitatea de executare si respectare a legilor

respectarea dreptului de catre cetateni - aceasta forma inseamna implinirea continutului actelor normative prin libera vointa a destinatarilor normei; presupune o atitudine de conformare. Indeplinirea ei e conditionata de continutul normei, interesele sociale, contextul adoptarii normei.

este mult mai bogata aceasta forma; are mai multe modalitati de actiune; se realizeaza de catre cetateni fata de aplicarea dreptului facuta de autoritatile statale.

nu presupune emiterea unui act special juridic

realizarea dreptului nu exclude nici ea implicarea autoritatilor statale. daca respectarea normei nu se face de buna cuviinta atunci autoritatile vor interveni in restabilirea ordinii.

2.2. Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre autoritatile statului (aplicarea dreptului)

A. Notiunea aplicarii dreptului

Aplicarea dreptului inseamna un sistem de actiuni statale prin care se transpune in practica continutul normei juridice; actiuni menite sa asigure baza juridica a functionarii societatii, se realizeaza numai de catre organele statale si se concretizeaza prin emiterea unui act de aplicare.

Actul de aplicare este acela emis de un organ al statului, este un act normativ, act prin care sunt concretizate dispozitiile si sanctiunile actului normativ respectiv

B. Notiunea si trasaturile actului de aplicare a dreptului

Trasaturile actului de aplicare se desprind din comparatia cu actul normativ, actul de aplicare are caracter obligatoriu, el si efectele lui fiind in vigoare din momentul emiterii pana in momentul iesirii din vigoare.

Actul de apel:    se bazeaza pe un act normativ preexistent

act cu caracter individual

A doua forma de aplicare a dreptului reprezinta expresia vointei unilaterale a unei autoritati statale.

C. Fazele procesului de aplicare a dreptului

1. Stabilirea starii de fapt - determinarea tuturor circumstantelor de savarsire a faptelor

2. Alegerea normei juridice aplicabile - selectarea legii si a textului de lege direct aplicabile la acea stare de fapt

3. Interpretarea normei

4. Emiterea actului de aplicare - emiterea actului de aplicare atat de organele administratiei publice cat si organele judecatoresti

Capitolul 12. Interpretarea normelor juridice

1. Notiunea si ratiunea (necesitatea) interpretarii actelor juridice

Interpretarea normei juridice - stabilirea sensului continutului normei prin folosirea unor modalitati speciale pentru a desprinde care a fost vointa reala a legiuitorului. Aceasta modalitate de interpretare este necesara pentru a asigura o corecta aplicare a legii si un caracter unitar.

2. Felurile (genurile) interpretarii normelor juridice

a)      oficiala - cea data de autoritatea statala

b)      neoficiala - poate fi facuta de orice persoana

c)       autentica - este facuta de insusi organul emitent al actului normativ

d)      cauzala - facuta de instantele judecatoresti

3. Metodele interpretarii normelor juridice

a nu se confunda cu Metodele cercetarii stiintifice a fenomenului juridic

3.1. Metoda gramaticala

stabilirea sensului normei de drept prin analiza morfologica si sintactica a textului de lege

3.2. Metoda sistematica

stabilirea sensului normei prin incadrarea ei in contextul si in economia actului normativ din care face parte; incadrarea legii interpretate in economia altor acte normative precum si corelarea cu acestea

3.3. Metoda istorica

stabilirea sensului normei interpretate prin analizarea conditiilor economice, sociale si politice in care a fost adoptata, analizandu-se inclusiv conditii de oportunitate; astfel se studiaza dezbaterile parlamentare

3.4. Metoda logica

folosirea mai multor argumente:

a.       reducerea la absurd - dovedirea adevarului tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice

b.      per a contrario (principiul tertului exclus) - din 2 teze una este adevarata, cealalta este falsa, a treia cale nu exista

c.       a majori ad minus - cine poate mai mult poate si mai putin

d.      a minori ad minus - daca legea interzice mai putin, atunci ea interzice si mai mult

e.      a fortiori - legea se aplica cu atat mai mult la o situatie neprecizata expres de lege

f.        a pari - in situatii identice solutiile judecatorului trebuie sa fie identice

3.5. Analogia

atunci cand in solutionarea unui caz nu exista norma juridica direct aplicabila, litigiul poate fi solutionat prin analogie. Analogia presupune 2 forme:

analogia legis - solutionarea litigiului prin aplicarea unor norme juridice asemanatoare emise pentru o alta situatie juridica

analogia iuris - judecatorul va solutiona litigiul aflat pe rol prin aplicarea principiilor de lege fie a altor genuri fie a celor de ramura

4. Rezultatele (limitele) interpretarii normelor juridice

in functie de metodele de interpretare:

a.       literara - ad litteram

b.      extensiva - in urma interpretarii sub incidenta juridica, exista mai multe situatii decat cele expres interpretate de lege

c.       restrictiva - legiuitorul a vrut ca sub incidenta legii sa intre mai multe sisteme