Conflictul de calificari, conflictul in spatiu al normei conflictuale si institutia retrimiterii

Conflictul de calificari

Definitie

Exista atunci cand notiunile din continutul sau din legaturile normei conflictiale au inteles diferit in sistemele de drept susceptibile de a se aplica unui raport juridic. [Exista conflict de calificari cand aceeasi notiune de drept primeste inteles diferit in cele 2 sisteme de drept susceptibile de a se aplica unui raport juridic.]

Exemple :

Speta lider (leading case) privind testamentul olandez, solutionata in Franta secolului XIX - in urma acestei situatii doctrina a conceput institutia calificarii. Conflictul a aparut ca urmare a intelesului diferit atribuit termenului de "testament olograf", care este calificat in mod diferit. Unul dintre sisteme il califica ca o problema de capacitate a testatorului de a intocmi testament olograf,iar celalalt sistem il califica ca o problema de forma a testamentului (exteriorizare a vointei). Aceasta calificare diferita a determinat norme conflictuale diferite.

*Problemele de capacitate=> supuse normei conflictuale privind capacitatea.

*Problemele de forma=> legii locului incheierii actului (locus regit actum)

In material prescriptiei, calificarea in dreptul roman este o problema de fond iar in common law  apare ca fiind o problema de procedura.

Dreptul statului de a culege o succesiune vacanta - este o problema de drept succesoral, sau poate fi calificata ca un drept originar al statului de a culege bunurile fara stapan de pe teritoriul sau, caz in care dreptul este supus locului situarii bunului.

Casatoria religioasa. Daca este calificata ca o problema de fond a casatoriei ( capacitatea viitorilor soti), este supusa legii capacitatii. Daca este calificata ca o problema de forma=> legii locului unde casatoria se incheie.

Notiunile de drept din legatura normei conflictuale pot primi calificari diferite.

Ex:

Sediul social este susceptibil de acceptiuni diferite in functie de locul de instituire (sediu real, sediu statutar etc)

Importanta solutionarii conflictului de calificari :

Difera dupa cum este vorba de un conflict de calificari privind continutul sau de un conflict privind legatura.

Continutul => in functie de interpretari, calificari, norma conflictuala se schimba. In acest caz, norma confl. duce la un alt sistem de drept.

Legatura => nu se schimba norma conflictuala. [ Statutul organic este supus legii sediului social, dupa cum acesta se afla intr-o tara sau in alta]

Legea dupa care se solutioneaza conflictul de calificari.

REGULA : este prevazuta in articolul 3 - Legea 10,( legea aplicabila este cea a instantei sesizate) si in Noul Cod Civil - art. 2558 (aceeasi solutie).

ARGUMENTE : 1) Normele conflictuale sunt cuprinse in sistemul de drept al instantei sesizate.In consecinta, interpretarea calificarii trebuie facuta dupa sistemul de drept in care norma conflictuala este inclusa.

2) Reductio ad absurdum a solutiei alternative=> calificari dupa lex causae. Nu putem califica dupa lex causae, deoarece nu este cunoscuta, ci este determinata de norma conflictuala ca urmare a solutionarii conflictului de calificare. (!)

EXCEPTII :

a)     Calificarea prin vointa partilor, in situatia in care partile stabilesc continutul notiunii iar judecatorul/arbitrul este obligat, de principiu, sa respecte calificarea data de catre parti.

b)     Calificarea legala se face intr-o conventie internationala, reglemenatari UE, legi interne. Se va califica dupa dispozitiile legale. Ex: art 19, Roma I -" Resedinta obisnuita a societatii/ altor organisme constituite sau nu in persoane juridice este situata la sediul administratiei lor centrale. '

c)      Calificare secundara se face ulterior aplicarii normei conflictuale, dupa ce sistemul de drept aplicabil a fost stabilit, calificarea facandu-se potrivit lui lex causae. [Se face secundum stabilirii sistemului de drept aplicabil si eventual unei calificari principale]

Exemplu : legea 105 - art 150 in privinta stabilirii naturii mobile sau imobile a unui bun, cat si continutul drepturilor reale asupra bunului, se determina in conformitate cu legea locului unde se afla bunurile.

Legea 105, art 112 - califica notiunea de cetatenie, determina cetatenia dupa legea statului a carei cetatenie se invoca.

d)     Institutiile juridice necunoscute dreptului forului se califica dupa sistemul de drept care le cunoaste. Ex: In dr. roman, institutia "Trust".

Proiect: Forma si inregistrarea contractului individual de munca Document online: Contractul de mandat

e)     Calificarea pe care o fac arbitrii , in arbitrajul international ad-hoc (neexistand lex fori)

Conflictul in spatiu al normei conflictuale si institutia retrimiterii

Conflictul in spatiu apare dupa conflictul de calificari si dupa conflictul de legi.

Exista un conflict in spatiu al normei conflictuale cand sistemele de drept in prezenta contin norme conflictuale care au puncte de legatura diferite. Vorbim despre conflict in spatiu deoarece exista norme conflictuale in ambele sisteme, norme conflictuale care coexista in spatiu.

Exista si un conflict al normei in timp.

Conflictul in spatiu al normei conflictuale este de 2 feluri : pozitiv si negativ.

Conflict pozitiv -atunci cand o norma conflictuala sau fiecare dintre cele doua sisteme trimit la propriul sau sistem de drept.

Exemplu: probleme de stare civila, capacitate a unui cetatean roman domiciliat in Anglia. Conform dr. ro, stare civila, capacitatea sunt guvernate de legea cetateniei. Instanta romana va aplica legea cetateniei si legea romana. Daca instanta engleza este sesizata, stare civila, capacitatea, sunt supuse legii domiciliului si se aplica legea engleza. Fiecare n.c. trimite la propriul sau sistem de drept. In acest caz nu exista retrimitere, conflictul solutionandu-se pe principiul litispendentei internationale

(instanta mai intai sesizata)

Conflict negativ- atunci cand normele conflictuale din cele doua sisteme de drept trimit fiecare la celalalt sistem de drept, sau trimit la dreptul unui stat tert. [prima conditie a institutii retrimiterii]

Pentru ca sa existe retrimitere, trebuie indeplinita o a doua conditie ce tine de sensul trimiterii.

Trimiterea de catre norma romana la un sistem de drept strain se face in 2 sensuri:

a)     Cand norma conflictuala romana trimite la intregul sistem de drept strain, inclusiv la norma conflictuala. In acest caz poate exista retrimitere.

b)     Cand n.c. romana trimite numai la dreptul material strain, nu si la normele sale conflictuale. Nu exista retrimitere, deoarece este facuta de n.c. straina, iar daca n.c. straina nu exista, nu se pune problema trimiterii.

Sensul trimiterii= o problema de calificare, data de lex fori.

-daca trimiterea se face la intregul dr. strain ( retr. exista) sau la dr. material strain( retr. exista).

Conditiile retrimiterii:

1. Sa existe un conflict negativ de norme conflictuale.
2. Norma conflictuala ( romana) sa trimita la intregul sistem de dr. strain, adica sa admita retrimiterea.

Retrimitere= Situatie juridica aparuta atunci cand n.c. a forului tr. la un sistem de dr. strain in ansamblul sau, inclusiv la n.c. din acel sistem, iar acel sistem de drept are o n.c. care nu primeste trimiterea, ci trimite inapoi la legea forului sau tr. mai departe la un sistem de drept tert.

Retrimiterea este o operatiune logico-juridica ce are loc exclusiv in mintea judecatorului competent sa solutioneze un litigiu. Nu este o declinare de competenta, ci o problema logica, de pur rationament.

Speta lider- Forco (?) 1878-ipoteza in care era o n.c din dreptul francez si una din dr. bavarez.

Felurile retrimiterii:

-De gradul I ( trimitere inapoi/ trimitere simpla). N.c. straina la care n.c romana a trimis, trimite inapoi la dr. roman.

-De gradul II (complexa/ trimitere mai departe). N.c. straina la care n.c. romana a trimis trimite la legea unui stat tert.

L 105(art 4) si C. civ. admit retrimiterea.

Daca legea straiana determinata potrivit n.c. romane retrimite la dr. roman, se aplica legea romana, afara de cazul in care se prevede expres altfel.

Justificare: Cand n.c. romana tr. la un sistem de dr. strain se face o oferta acelui sistem de a se aplica. Daca nu doreste sa se aplice, se tine seama de pozitia legiuitorului strain Ideea unitatii sist. de dr strain - norma conflictuala este o norma ca orice norma din sist. de dr. strain si nu trebuie detasata, ci trimisa la intregul sistem de dr.]

Tendinta moderna exclude retr. prin reg. Roma I si L 105 (abrogata prin Roma I)

Aplicarea legii oricarei tari desemnate in prezentul regulament inseamna aplicarea normelor in vigoare in tara respectiva, cu exceptia normelor sale de DIP, daca in regulament nu se pervede altfel. (Roma I ?)

Roma II prevede excluderea retr. in materia delictelor si a faptelor ilicite.

Ca urmare a acestei situatii, retr. a ramas inca posibila. Retr. de gradul II nu a fost admisa niciodata de legea romana. L 104 (art 4): retr. facuta de de legea straina la dreptul altui stat este fara efect.

Aplicarea legii straine ca lex causae

Este consecinta faptului ca n.c. romana a tr. la sistemul de drept respectiv.

In cazul in care n.c. romana a trimis la un sistem de drept strain, aplicarea acelui sistem este obligatorie, pentru a nu se incalca norma romana.

Cand ne referim la lex causae se are in vedere intregul sistem de drept strain ( toate izvoarele din dr. strain) [nu toate sistemele au aceleasi izvoare].

Titlul cu care este aplicabil sist. de dr. strain=> element de drept. I s-a conferit regimul national, adica a fost privit ca un element de dr., asa cum este propriul sistem de drept.

In sistemul anglo-saxon dr. strain nu este privit ca un el. de drept, ci ca un el. de fapt.

Consecinte

D.p.d.v. al invocarii legii straine in fata autoritatii forului, in sistemele de dr. care privesc dr. strain ca un element de fapt, invocarea legii straine in fata judecatorului englez este o obligatie a partilor, iar nu a judecatorului. Partea e obligata sa aduca in fata judecatorului faptele, pentru ca dr. strain e un element de fapt.

In dr. roman invocarea dr. strain cade atat in sarcina judecatorului cat si in sarcina partilor. Judecatorul trebuie sa invoce aplicarea legii straine in cazul in care constata ca n.c. ro. trimite la un sistem de drept strain.

Invocarea legii straine revine si partilor.

Sarcina probei legii straine

In sist. de dr. unde dr. strain e un element de fapt sarcina probei incumba exclusiv partilor. Partea interesata trebuie sa invoce si sa probeze continutul legii straine; judecatorul nu are nicio misiune sub acest aspect.

In dr. roman exista o impartire a sarcinii probei intre judecator si parti. Judecatorul roman e obligat sa faca toate diligentele pentru a afla continutul exact si complet al legii straine, daca n.c. romana trimite la ea. Judecatorul poate sa dispuna chiar din oficiu orice proba.

In dr. roman exista prezumtia absoluta ca judecatorul cunoaste legea Nu trebuie dovedit dr. national in dr. roman]. Aceasta prezumtie nu exista cu privire la dr. strain iar legea romana impune partilor de a proba legea straina: L 105(art7), C.civ (nou) art 2562: Partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.

Interpretarea legii straine

In sistemele de drept care privesc dreptul strain ca un element de fapt, interpretarea revine in esenta partilor. In sistemul de dr. roman interpretarea revine judecatorului, in concurs cu partile. Interpretarea legii straine se face dupa dr. strain.

Caile de atac in cazul gresitei interpretari/ aplicari a legii straine

In sist. de dr. in care dr. strain este element de fapt, nu ajunge niciodata in atentia Curtii de Casatie/ Inaltei Curti a tarii respective, pentru ca de obicei Curtea Federala/ Camera Lorzilor judeca numai in drept , nu si in fapt.Judecata se va opri la o instana inferioara=> dr. strain vitregeste de un grad de jurisdictie.

In sist. de dr. in care dr. strain este element de drept, gresita interpretare a legii straine poate fi invocata si la Inalta Curte.

Daca dr. strain a fost gresit aplicat/interpretat, in dr. roman se poate folosi calea de atac a apelului, caile extraordinare de atac (recurs, revizuire). Nu se poate intenta recursul in interesul legii pentru ca se promoveaza cu scopul de a se aplica interpretarea si aplicarea unitara a legii romane.

Mijloacele de proba a legii straine

In dr. roman exista principiul libertatii instantei si a partilor de a alege mijloacele de proba a legii straine la care n.c. trimite.

L 105 art 7: Continutul lgii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat.

- Probe directe ale legii straine

Constau in procurarea directa a textului legii straine, a culegerii de jurisprudenta in care precedentu judiciar e inclus.

Probele directe ale legii straine nu se administreza singure ci se coroboreaza cu probele indirecte.

-Probe indirecte ale legii straine

Pot fi atestari emise de catre autoritatile statului strain. In multe cazuri se apeleaza la un expert sau la ambasada statului strain din Romania.

*Conventia Europeana a informarii asupra dr. strain de la Londra (1968), Ro. a aderat in 1991.=> Statele contractante au obligatia de a transmite informatii privind dr. lor in materie civila si comerciala atunci cand sunt solicitate de o autoritate judiciara a statului strain.

Consecintele imposibilitatii de probare a legii straine

In cazul imposibilitatii de stabilire a continutului legii straine, se aplica legea romana. Judecatorul trebuie sa faca diligente din care sa rezulte ca a apelat la expert, etc,

Justificari:

-Litigiul nu poate ramane nesolutionat si nici nu poate fi respinsa actiunea ca neprobata.

-Exista prezumtia ca cine alege instanta, alege si dreptul.