Detentiunea, ca si
posesiunea, presupune intrunirea a doua, elemente: corpus si animus.
Corpus al detentiunii
este identic cu cel al posesiunii.
Dar animus al detentiunii consta din intentia unei
persoane de a stapani lucrul nu pentru sine, ci pentru adevaratul
proprietar. Prin
urmare, detentorul nu urmeaza sa devina proprietar, el
intentioneaza sa restituie lucrul adevaratului proprietar
fie la termen, fie la cerere.
Detentorul, spre deosebire de posesor, nu putea deveni
proprietar prin uzucapiune.
Aceasta
figura juridica, distincta de posesiune, a fost creata din
considerente practice, pentru a se face posibile operatiuni juridice care
nu se puteau realiza prin utilizarea conceptului de “posesiune”, ca de
pilda imprumutul de folosinta, depozitarea unui lucru,
arendarea.
